paris 11La 26 august 1944 generalul De Gaulle intra in Parisul eliberat. La 1945 ianuarie 1945 uzinele Renault de la Billancourt, fala industriei frenceze, sunt naționalizate din cauza colaboraționismului cu germanii în timpul ocupației. Renault era o societate anonimă condusa de frații Renault. A fost dizolvată de o paris 7ordonanță a Consiului Național de Résistență. Toți acționarii și-au primit părtile în afară de familia fondatorului Renault. Acesta a murit în închisoare înainte de proces. Renault s-a numit de atunci „Régie nationale des usines Renault”. Povestea a făcut parte dintr-o răfuială între francezi după patru ani de ocupație germană. Mulți au colaborat direct nemții – companii, bănci, firme, ingineri, arhitecti, industriași, bancheri. Fiecare avea neamțul lui! se zicea, pentru că francezul obșnuit avea nevoie de protecție. Au fost și alte povești mai urîte – colaborarea cu poliția, cu Gestapo, trădarea amicilor, a evreilor, a maquisarzilor. Apoi scriitori, gazetarii care au scris în favoarea lui Hitler. Au mai fost și femeile – de moravuri mai mult sau mai puțin ușoare, intelectuali și artiști care au colaborat cu nemții…În 1944-5 Franța s-a aflat la ora răfuielii generale.

coco chanel 41/

„Coco Chanel” – numele acesta spune unei femei totul. Este eticheta eleganţei, a modei pariziene. Inseamnă cu „a fi şic „de un secol incoace fără întrerupere. Pentru mine, Coco Chanel, cît am citit si am văzut filme – documentare și ficțíune – este un personaj antipatic, o doamnă rece și calculată. Nimic feminin. Și totuși, secolul XX fără Chanel V și ținutele croite de ea e nimic în materie de feminitate. Coco Chanel a desenat silueta femeii moderne.coco chenel 1

Am văzut la Londra odată un film despre povestea de amor dintre Coco Chanel și compozitorul rus Igor Stravinski. Pentru mine protagonistul era compozitorul, nu modista franceză. Am aflat detalii despre aventuroasa ei viață privata, amanții, bătăliile din carieră. Nu pot să spun că personajul mi-a plăcut. Egoistă, interesată, femeie de afaceri și atît. Minus gustul ei incontestabil, vezi Chanel 5, parfumul absolut. Fiind la Paris în acest an, am dat iar de o controversă legată de Coco Chanel. De data asta din cauza unei biografii semnată de Hal Vaughan, apărută in SUA ”Sleeping with the enemy”. Să fiu clar, “sleeping” nu înseamnă aici a dormi, a te odihni. Ştiţi cum se traduce – a te culca cu…, a face dragoste cu… Dușmanul din titlu e chiar amantul, nu un oarecare ci ocupantul german. Pe scurt, Coco Chanel a fost cf. acestei cărți, o trădătoare, o “colaboraţionistă ” și chiar mai mult, o agentă a spionajului paris  16german.
Iată povestea. Coco Chanel a fost și în perioada interbelică un personaj central al lumii bune, o mondenă, conectată cu elita pariziană. A și avut iubiți celebri, unii au spus că ar fi fost o ”devoratoare de bărbați””. O pasionau cei bogați, frumoși, celebri, aristocrați, cu stil. Nu avea gusturi rele! Se născuse în 1883, așadar în 1940 se aproapia de 60 de ani. Deși îl cunoaștea de ceva vreme pe baronul Hans Gunther von Dinklage, legătura lor amoroasă a început în 1940. Von Dincklage avea cu 13 ani mai puțin decît Coco Chanel, o alură” british”și era un personaj important al spionajului coco chanel 3german în Franța. Chanel știa foarte bine ce rol joacă baronul. Se întîlneau la hotelul cel mai luxos din Paris, Ritz, unde ea ocupa un apartament. Hotelul a fost rechiziționat de nemți și era plin de generali și colonei germani. Ea a continuat să locuiască aici pînă in august 1944.
Recrutarea ei s-a produs in 1941(agent nr. 7124, Westminster). A îndeplinit mai multe misiuni. Cea mai spectaculoasă i-a fost incredințată în 1943 de însuși Walter Schellenberg la Berlin – prin relațiile ei multimple. Trebuia să mijlocească încheierea unei păci separate cu Marea Britanie. A facut chiar un drum în Spania ca să stabilească discret contacte. Chanel il cunoștea bine pe Churchill, pescuise cu el, dar știa și alțe personaje din elita londoneză.
Îparis 1940n 1944, cînd Parisul a fost eliberat de angloamericani și divizia generalui Leclerc, Coco Chanel cunoscută colaboraționistă, cimprimisă (se afișase în public, la evenimente mondene cu baronul von Dincklage) s-a refugiat în Elveția, la Saint Moritz unde avea o casă. Datorită celebrității ei de care profita și Parisul – capitala modei – nu i s-a intentat un proces de trădare cum s-a întîmplat în cazul altora, (Arletty, Sacha Guitry, Brasillach etc). La sfîrșitul războiului a urmat-o în Elveția și baronul Hans Gunther von Dinckage.
În 1954, la zece ani după ce părăsise Parisul, Coco Chanel iertată, s-a întors și și-a reluat afacerile. A murit în 1971 la 88 de ani.

arletty 32/

Pe ARLETTY ( Marie Julie Bathiat, n.1898) francezii au adorat-o. A fost o cea mai populară actriță în perioada’30/40 a secolului trecut. Un simbol al Franței, al păturilor populare mai ales. În martie 1941, după ocuparea Parisulului, îl cunoaște pe ofițerul german Hans Jurgen Soehring (n. 1908) – reprezentant al Lutwaffe. Era membru vechi în partidul nazist și om de încredere al lui Goering. Arletty a avut cu Hans Jürgen Soehring in anii Ocupației o relație intimă plină de pasiune. A fost o mare iubire, am putea spune. A fost o poveste cunoscută de toată lumea la Paris. Ea și-a continuat cariera de actriță, repurtînd succese în “Copiii Paradisului” de exarletty 1, de Marcel Carne…În apartamentul ei de pe Sena se întîlnesc celebritățile acelor ani, Sacha Guitry, Colette, Paul Valery, Alice Cocea. Cei doi îndrăgostiți apar la evenimente mondene, ies în lume, nu ascund nimănui că sunt împreună. La o recepție la ambasada germană îi este prezentată lui Goering chiar de Hans Jurgen Soehring. Călătoreste la Berlin. Opiniei publice franceze nu îi scapă aceste derapaje.

În august 1944 Soehring îi cere să fugă cu el din Paris, Arletty refuză. După Eliberare Arletty se ascunde. În octombrie a fost arestată și acuzată de colaboraționism. Unii spun că ar fi fost tunsă chilug, o sancțiune aplicată femeilor care avuseseră relații cu nemții. Incert. Mai certă este replica ei : « Si mon cœur est français, mon cul, lui, est international ! «(Dacă inima mea este franceză, fundul meu este internațional). Judecătorului care a întrebat-o cum stă cu inima, i-a răspuns cu dublu sens » Nu prea arlettyrezistentă ! » A fost închisă în lagărul de la Drancy, apoi în inchisoare Fresnes. S-a refugiat după ce a fost eliberată într-un castel unde a rămas izolată 18 luni. S-a întors la Paris abia în 1947, după ce la 6 noiembrie in 1946 « Comitetul național de Epurare « a condamnat-o la « blam public,» o pedeapsă ușoară. S-a reținut în sarcina ei doar că » a cunoscut un ofițer german în 1941 și a avut o legătură amoroasă cu acesta ».

După căderea cortinei de fier francezii și germanii au început să se apropie. Trecuseră 2 ani, furia francezilor mai trecuse. Rănile se mai vindecaseră. Poate călători, Arletty pleacă în Bavaria la iubitul ei. Petrec revelionul 1946 împreună. Hans Jorgen Soering o cere în căsătorie. Ea refuză deși îi declarase în zeci de scrisori că îl iubește cu pasiune. Se întoarce la Paris, unde își reia cariera. Arletty era încă iubită. Avea destui admiratori dornici să o vadă pe scenă. Începe să filmeze prima dată dupăarletty 6 1944, cu Marcel Carne, în 1947, « Le Fleure de L’Áge ». Arletty se apropie de 50 de ani. Cu banii cîștigați cumpără o casă la țară, unde își invită iubitul. Se revăd la Paris în 1949. Sentimentele lor par déjà mai puțin aprinse ca altădată.

Relația lor a continuat –și-au scris și după ce Soehring s-a căsătorit. A intrat în diplomație. Scrisorile ei către Soehring i-au fost înapoiate actriței chiar de soția lui cînd el a murit. Au fost vîndute după moartea ei și au ajuns la un editor care le-a publicat. Aflăm multe dintre enigmele poveștii lor de dragoste. Scrisorile ne arată o femeie foarte îndrăgostită, deși erau despărțiți de sute de km dar și de situația lor juridică încurcată. El a intrat în diplomație. A fost consul în Angola (1954) apoi la Kinshasa, apoi ambasador în Congo (Brazaville). În 1960 a dispărut în Africa, masacrat de un crocodil pe cînd se afla la vînătoare. La aflarea veștii Arletty a întrerupt reprezentația cu « Monștrii sacri » de Jean Cocteau, semn că încă îl iubea.

În 1963 a avut un accident de mașină și a trebuit să se retragă din teatru și film. Treptat a orbit. A publicat o carte de convorbiri/memorii în 1988. A murit în 1992. Oarbă…

STELIAN TANASE

CITITI SI SERUITI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!