IMGP2820Pina in 1989 ziua de 23 august era mare sărbătoare. Pionierii erau scoşi la defilare cu cravate roşii la gît și bluze albe. Erau adunați pe una din străzi şi pe jos erau încolonaţi o luau spre nordul orașului. Locul consacrat era in piata care azi ii zice Charles de Gaulle, dupa ce i-a zis piața Hitler și apoi piața Stalin. Aici vreme de zece minute treceau prin faţa tribunei oficiale unde se găseau Gheorghiu-Dej, Bodnăraş, Maurer, Drăghici și apoi, din 1965, Ceauşescu şi alţi tovi cu mutre cunocute din clasă, pentru că se găseau pe perete, deasupra tablei, în fotografii alb/negru. Membrii Biroului Politic. De la tribuna aceiaşi tovi făceau cu mîna. Un detaliu – înainte să treacă prin faţa tribunei oficiale li se dădeau copiilor buchete de flori artificiale şi li se cerea să le ridice deasupra capului cînd treceau prin faţa tovarăşilor…

Eu preferam să nu mă duc, copil fiind, şi am reuşit de cele mai multe ori să mă fofilez. Mi se părea mai interesant şi mai puţin obositor să văd defilarea la televizor, alb/negru (televizoare Rubin 102, made in URSS, vă amintiţi ? ) la nişte vecini care primeau copiii din bloc să se uite la televizorul lor plasat in sufragerie. Îmi plăcea mai ales prima parte, atunci cind apărea armata, cu tancuri, tunuri, etc,. Apoi parada sportivilor. Îmi plăcea şi vocea crainicului.

dej 27După ce treceau prin faţa tovilor unde lumea ” îşi arăta prinosul de recunoştinţă pentru viaţa minunată asigurată de partid”, demonstranțíi se risipeau prin Herăstrău şi Băneasa, la iarbă verde, unde se “dădeau” mici, bere, cico, cremwurşti. Era o marfă care lipsea din magazine în tot restul anului. Toți erau fericiți să mănînce o pereche de cremwurști, cit era o porție. Din loc în loc orchestre înveseleau lumea. Asta pînă cînd secţia propagandă PCR a descoperit şmecheria cu staţiile de amplificare, asa orchestrele si solistii au dispărut. Era mai iefin și puteau controla repertoriul.

dej 31Lumea era scoasă la defilare cu de-a sila. Dacă nu te prezentai, erai tăiat din condică şi pierdeai bani la salariu chiar dacă teoretic 23 august era zi liberă. În plus erai luat la ochi de cadriști ca element nesigur. Puţini riscau să nu se arate. Multora – în cenuşiul vieţii acelui timp – le plăcea să participe. Mai ales tinerilor. Era prilej de gagicăreală, de noi cunoştinţe. Era distracţie cu voie de la poliţie în acei ani posomorîţi. Era altceva decît ce se întîmpla în restul zilelor – adică sărăcie lucie, penurie de orice. De 23 august era propagandă cu puțină distracție. Era o veselie simulată, o bună dispoziţie la comandă, era o ieşire în decor de care azi destui îşi amintesc cu nostalgie. Nu de regim le e dor, ci de anii tinereţii.

PS Dacă aveți amintiri de la defilările de dinainte de 1990 postați-le aici.

STELIAN TĂNASE

CITIȚI ȘI ȘERUIȚI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!