drapel 1Eram în urmă cu ceva ani la un miting electoral, cred că la Ploieşti. Pe vremea aia frecventam asemenea evenimente. Tot de partea Opozitiei, cum sunt de 27 de ani cu încăpăţînare, niciodată de partea puterii. Eram pe scenă, unde un vorbitor s-a fîstîcit la microfon, nu mai ştia ce să zică. Lîngă mine cineva i-a strigat, „Bag-o p-aia cu patriotismul ! ”. Pesemne îi cunoştea repertoriul de orator popular. Omul s-a executat, şi-a amintit, a zis de tricolor, de oasele strămoşilor lăsate pe nu ştiu unde, de voevozi, de nedreptăţile suferite de acest popor, a lăcrimat. Audienţa l-a aplaudat, a reusit să-şi termine discursul cu bine,

Mi-am amintit întîmplarea cînd un cunoscut m-a împuns cu degetul şi m-a întrebat scurt – Eşti patriot ? Nu ! i-am zis. Răspunsul meu a părut să îi dea apă la moară. El era ambalat de la parada de la Arcul de triumf şi de propaganda naţionalist-populistă cu care mai toate televiziunile ne-au invadat de 1 decembrie. Exaltarea lui am înţeles-o aşa. Dacă el era patriot, vezi Doamne, şi eu nu, însemna că sunt un venetic. Cum să nu imi iubesc patria, locul unde m-am născut!? A luat brusc un aer superior, plin de dispreţ fin. Adică – Aha, ştiam eu cine-mi eşti ! Individul este politician, mînuieşte expert o moară de vorbe. Nu s-a ilustrat prin nimic. L-am recunoscut, era oratorul de la Ploieşti, acela care ajunsese cîndva în provincie să fericească prostimea cu sentimente înălţătoare. Patria devenise între timp specialitatea lui.

drapel 2Aşadar trebuia să tac dracu din gură. Să nu mai ies in lume. Şi ce-ai făcut pentru ţară !? Ah, nimic! De data asta chiar m-a privit ca pe un vierme. Avea chef de harţă, patriotismul îl făcuse belicos, îşi căuta un sac de box. Vorbea tare să îl audă lumea din jur, răcnind despre patrie şi România lui. Cineva din preajma care asista la altercaţie a sesizat că anchetatorul meu nu e în temă şi împăciuitor i-a atras atenţia că sunt un vechi slujbaş al limbii române, pe care de altfel dl. nu o vorbea corect în ciuda amorului declarat pentru ţărişoara lui. Aşa a aflat că am scris cam 20 de cărţi, toate în limba română, etc etc etc. L-am privit în tăcere. Amicul i-a mai zis să mă lase în pace, nu sunt omul care îi trebuie pentru răfuiala lui cu lumea. Ah, din ăştia îmi eşti ! Adică de ce nu i-am spus, bre, de la început. El căuta o victima, un prost, pe care să-şi verse preaplinul care îl stîrniseră în” naturelul lui simţitor ” vederea steagului, a uniformelor armatei, la auzul imnului. I-am înţeles dezamăgirea.

Drept să spun nu prea cred în sentimente afişate zgomotos. Mai ales cînd este vorba despre patriotism, real sau factice. Cert, nu sunt patriot. Cetăţeanul respectiv ştie mai bine.

STELIAN TANASE

CITITI SI SERUITI

Copyright www.stelian-tanase.ro

 

 

Alătură-te discuției O singură opinie publicată până acum

  • Rodica Cretu spune:

    Patriotismul nu poate merge in sens unic, de la cetatean catre patrie. El trebuie sa porneasca de la patrie spre cetatean iar apoi sa se intoarca la patrie prin cetatean. Si patria trebuie sa-ti dea ceva. Cand nu numai ca nu-ti da, dar iti si ia totul, atunci de ce s-ar astepta cineva la un sentiment patriotic? Asta cred eu. Poate ca, din aceasta cauza, comunismul romanesc nu a „dat” sau nu a „bagat” pe piata patrioti.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!