PEISAJE VIENEZE: CASA FREUD

Am ajuns devreme, din motivul simplu ca e singurul muzeu din Viena despre care citesc ca se deschide la 9. Cum sunt matinal, am mereu o problema: ce fac intre sapte si zece, cind se deschide tot. De obiecei bintui pe strazi. Asa am descoperit orase care nu imi spuneau nimic. Ti se descopera in mai mare masura decit mai tirziu, cind lumea se inghesuie pe trotuare, in magazine si muzee. O tema de meditatie pentru pshinalist: oare ce “boala” e asta ? Ce complex am? Cobor din taxi, gasesc usor, str. Berggasse 19. Trebuie sa mai astept, e prea devreme. Dau o raita prin cartier – nu e nimeni, fac fotografii. Nu prea ai ce suprinde, e un cartier burghez, banal, construit fara imaginatie, Viena de la jumatatea secolului XlX.

In sfirsit se face 9, o intrare tipica, intru printr-un gang cam intunecat, urc niste scari “tipice”, la etajul unu. Doua usi albe, stinga/dreapta, banal. Sun. Nu raspunde nimeni, privesc ceasul, e putin trecut de 9. Si un minut, doua. Inauntru se aud miscari, cineva umbla si scirtiie parchetul, cara ceva… Sigur nu e fantoma lui Freud. Mai astept citeva minute, sun iar. Imi dechide o domnisoara, cam adormita. Abia raspunde la salut (aici politetea e o dogma absoluta, face parte din mesajul genetic al vienezului). O fi si plictisita de jobul ei. Sau e prea devreme pentru ea. Sunt singurul vizitator. Ma plimb printr-un un apartament oarecare.

Daca nu ai sti ca aici s-a intimplat ce s-a intimplat, locul nu ti-ar evoca nimic. Toata Viena venea la Freud, cam din 1910, sa se psihanalizeze. Aici se intilneau ucenicii, asistentii, anturajul dupa un protocol. Devenisera o secta. Freud era ca Iisus inconjurat de apostoli. Impusese reguli, cerea supunere absoluta. Imi aminteste rigoarea de grup a bolsevicilor, si suprarealistilor. Propovaduiau invatatura maestrului in lume. Miturile se nasc in asemenea locuri “banale”, fara nimic special. Decorul cu ceva “special” indeparteaza “miracolul”. In rest, aici era un cabinet medical obisnuit, unde un dr. (Freud), contra cost, te consulta ca oricare medic. Ce se intimpla inauntru era de alta natura. Ritualul divanului, semiobscuritatea incaperii, faptul ca nu il vedeau pe Freud, care asculta de undeva din spatele tau, nevazut, ce debitai, povesti despre copilarie, vise, complexe… Idolii, statuetele din jur, totul inducea o atmosfera studiata, care azi mi se pare nu lipsita de comic. Mai ales ca apartamentul din Berggasse 19 nu mai pastreaza nimic, din ce a fost.

In “Dracul si mumia” l-am plasat aici pe Lenin si l-am lasat sa fie psihanalizat. Am vrut sa ii scot la iveala demonii si nu aveam altfel cum. Am imaginat confesiunea lui facuta chiar lui Freud. Muzeul, desi se face multa reclama, e modest. Nu prea are ce arata. Exprim asta cuiva. Imi spune ca in 1938 cind s-a refugiat la Londra, in zilele cind Hitler a ocupat Viena, a reusit sa ia cu el mobilerul si arhivele. Restul a fost distrus de nemti.

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

Spune-ți opinia, fă-te auzit!