REGELE MIHAI S-A STINS

Am primit veste că Majestatea Sa regele Mihai a mur113it. Dintre toți oamenii cu care m-am intersectat a fost cel pe care l-am respectat cel mai mult. Și dacă nu ar fi fost rege, ar fi fost exact la fel. Avea 96 de ani. Peste jumătate i-a trăit în exil. Era ultimul șef de stat din al doilea război mondial care mai era în viață. Regele Mihai a avut un destin trist. Istoria potrivnică nu l-a lăsat să-și împlinească menirea. Era pregătit să modernizeze monarhia și tara. Istoria i-a fost cu totul potrivnică. Să ne imaginăm că România nu ar fi fost strivită de șenilele Armatei rosii și nu ar fi fost silită sa devină o țară comunistă și ar fi rămas pe tron după 1947. România ar fi fost departe… Nenorocul i-a aruncat înainte un război, apoi o ocupație străină și un regim de dictatură extrem de dur. A urmat un exil prelungit.

Am avut șansa să îl întîlnesc în 1990 la Paris, prezentat de ambasadorul nostru de atunci Alexandru Paleologu. Împrejurarea a făcut să rămînen singuri într-o încăpere a casei parohiale pină spre dimineață. Erau multe de povestit. Regele nostru era extrem de interesat să îi spun ce se întimplă acasă, în țară. Era foarte devotat României – din tot sufletul lui. Nu cred să fi trăit macar o clipa fără să se gindeasca la ea. Ii dorea din tot sufletul binele, se sacrificase pentru ea. Nu iubea deloc vorbele mari. Era extrem de modest, atent cu cei din jur. Nu te făcea să simți in niciun fel diferența de rang, 056de virstă, că era rege și tu un oarecare. Din acea zi am devenit mai mult decît monarhist, un mihăist. Devotat persoanei sale.

Cind in 1992 i s-a permis să vină în țară, m-am aflat în comitetul care a pregătit și i-a organizat primirea. Nu a fost nevoie de mare lucru pentru că regele atrăgea irezistibil lumea. Un milion de bucureșteni au ieșit pe străzi să-l aclame. Am sperat din toată inima să nu mai plece de vreme ce aici era țara lui, casa lui.

109S-a intimplat să il intîlnesc în mai multe ocazii la Paris, la Versoix, la București,etc. De fiecare dată cu aceleași impresii. Era de o discretțe extaordinară, vorba sa era de fapt șoaptă. Avea niște tăceri care nu se mai terminau. Impunea, avea ținută.

Am fost mereu neplăcut impresionat de felul nedemn în care l-au tratat oficialitățile românești. Anvergura sa m-a impresionat și nu numai pe mine. Era diferit. Avea in mod natural majestatea unui rege. Niciun pic de poză sau de emfază. Era simplu și răbdător. Un personaj istoric. Peste el și tronul lui trecuseră atîtea vicisitudini și rămasese parcă neatins. Calm, modest, regal. Impecabil.

Regele Mihai nu mai e! Ne-a părăsit pentru totdeauna. Dispariția sa marchează definitiv – ca o bornă kilometrică – o epocă întregă din istoria noastră.

STELIAN TĂNASE

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

Copyright DESKREPORT

 

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • albert keller spune:

    Regele s-a stins !
    Sper ca cei responsabili cu funeraliile regale sa fie competenti si sa se evite tiganiile cu orice pret…
    Principesa Margareta va deveni probabil Regina Romaniei iar RaduDuda principe consort ?!?

  • Alexandru Mihaescu spune:

    Sunt surprins de detaliile funeraliilor, sau mai degraba de lipsa unor detalii – se spune deja clar ca se va utiliza o masina funerara in loc de traditionalul afet de tun, demn de regii Romaniei si de ultimul maresal al Armatei Romane. Nu se precizeaza gradul de implicare al armatei, care ar trebui sa fie semnficativ. In final, observ ca nu se va utiliza trenul regal, ori l-au utilizat pentru alte ocazii, deci s-ar fi putut. Sunt constient ca sunt detalii, dar asa „s-ar cuveni”, ca sa citez pe cineva.

Leave a Reply to Alexandru Mihaescu Cancel Reply