REGELE MIHAI ŞI BISERICA ORTODOXĂ

By 20 octombrie 2011Lifestyle

EV : Care este natura legăturii dintre regele Mihai şi Biserica Ortodoxă Romană?

Dan Ciachir : Este o legătură indisolubilă. Regele – monarhul – este unsul lui Dumneazeu. Puterea regelui emană de la Dumnezeu. În perioada Vechiului Testament au fost judecătorii care conduceau, oamenii nu i-au agreat şi atunci Dumnezeu a spus “ veţi avea regi”. Şi şi-au asumat regi. De altfel, Dumnezeu însuşi îşi asumă firea omenească, prin Iisus Hristos – cum este perceput? Ca profet, arhiereu si rege. Sigur, El spune – Impărăţia mea nu este din lumea asta – este o Impărăţie spirituală, o regalitate spirituală, dar este regalitate.

EV Ce rost mai au toate acestea în sec XXI si mai ales într-un stat secular?

DC: Gânditi- vă că în acest secol XXI există multe monarhii. Marea Britanie, Luxemburg, Belgia şi Olanda. Toţi aceşti monarhi – sigur, constituţionali – dar puterea lor este văzută ca emanând de la Dumnezeu – sunt unşii lui Dumnezeu. Regele Mihai este un episcop auxiliar, un episcop al treburilor din afară – în virtutea unuei legături ce durează din preajma Sinodului IV Calceton din 451 d.C . Acest titlu de Preafericit pe care îl are Patriarhul BOR – este de fapt titlul impăratului. Noi vorbim de o moştenire bizantină împărăteasca, pe care au avut- o ţarii Rusiei, monarhii greci, şi pe care nu o mai are decât Regele Mihai. Pentru că altele sunt raporturile monarhilor catolici sau anglicani cu bisericile respective. Iată, Regina Elisabeta a IIa a Marii Britanii – care este vara primară a Regelui Mihai – este capul Bisericii Anglicane. În 1966, când patriarhul Iustinian a făcut o vizită în Anglia, regina a ţinut să discute cu el în calitate de cap al Bisericii Anglicane. Deci este foarte actual. Numai vorbesc de regele Spaniei, care a fost aşezat în anii 70 ca monarh – nu vorbim de nişte lucruri trecute, ci prezente.

EV: Care este titlul şi rolul Regelui Mihai?

DC: Regele Mihai, vorbim numai de Regele Mihai. Pentru că primii regi unşi de Biserica noastră erau catolici – Carol I si Ferdinand. Carol al II lea era ortodox, pentru că potrivit Constitutiei din 1923, orice membru al Casei Regale trebuia să aparţină religiei ortodoxe, dar nu a fost uns niciodata rege de către Biserică….Dar să revenim la regalitatea Regelui Mihai. În Bizanţ , când exista o vacanţă imperială sau împăratul era plecat, Patriarhul juca rolul pe îl joacă astăzi preşedintele Senatului – de locţiitor al şefului Statului. In linie dreaptă – Regele Mihai este un episcop al treburilor din afară, nu este episcop prin hirotonire – cu o funcţie nu neapărat simbolică – reală, concretă. Este ultimul om în viaţă de pe planetă care are acest drept…Ce s-a făcut bun în istoria românească a fost în momentul în care cele două institutii fundamentale, Biserica şi Domnia s-au inţeles bine. Respectul cu totul aparte pe care l-au avut românii pentru Regele Mihai nu era pentru că era ultimul rege –era un respect lung de şapte secole de la voievozii Basarabi şi de la inaintaşii lui Alexandru cel Bun. Prin 1962, unul din mitropoliţii nostri era la Atena cu un mare teolog, şi întâlnindu-se cu Regele Mihai a luat poziţia de drepţi şi a spus: “Să trăiţi, Majestate!” Cred că şi eu aş fi făcut la fel…Aş vrea să revin la cele trei prerogative foarte importante pe care numai el le păstreaza – nu are cum să le transmita direct. Regele Mihai, în calitatea sa de episcop al treburilor din afară, intră in Sfantul Altar prin Sfintele Uşi Impărăteşti, drept pe care preotul nu-l are, ci doar episcopul. 2. Când ne impărtăşim, preotul ne dă cuminecătura cu linguriţa – Regele Mihai are dreptul să o ia cu mâna proprie – n-a uzat insă niciodată de această prerogativă din smerenie. 3. Regele era cel care înmâna cârja unui ierarh, mitropolit, episcop – este un obiect simbolic al puterii.

EV: Regele Mihai este membru al Sinodului, adică al conducerii Bisericii Ortodoxe?

DC: Aşa cum Academia are membri de onoare, putem spune că şi Sfântul Sinod are asemenea membri de onoare. De fapt are unul singur – pe rege – şi-l va avea cât va trăi, pentru că lucrul acesta nu se transmite.

EV: Pentru că are numai moştenitori femei?

DC: Da, pentru că a transmis prerogativele Alteţei Sale Regale Principesa Margareta. Ori Biserica Ortodoxă nu poate accepta. Chiar dacă au existat impărătese…Este vorba de această
masculinitate…Cum ştiţi, o femeie nu poate intra in Sfântul Altar decât în momentul în care este sfinţită o biserică – se face acea trecere. De asta spun că este ultimul monarh învestit cu aceste prerogative de care s-au bucurat numai ţarii si monarhii de religie ortodoxă.

EV: Care să fie atunci explicaţia că actualul patriarh, Preafericitul Daniel, nu a dat curs anumitor evenimente care să faca parte din această celebrare?

DC: Vă aduc aminte că Biserica noastră nu este condusă de Patriarh, ci de Sinod, de „primul între egali”. . Este adevărat că în 1992 are o initiativă nespus de frumoasă, în linia canoanelor bisericeşti Arhiepiscopul Pimen al Sucevei si Rădăutilor, dar iniţiativa şi-o asumă şi Sinodul. Am fost de fată in Catedrala din Curtea de Argeş şi l-am văzut pe Majestatea sa Regele Mihai I intrând prin uşile împărăteşti.

EV: Sinodul din 1992 îl avea in calitate de “primul între egali “ pe patriarhul Teoctist. Acum în acest rol este patriarhul Daniel. Să întelegem că se înregistrează o oarecare răceală intre Casa Regală şi capii Bisericii Ortodoxe?

DC: Nu am notat niciodată această răceală pentru că Regele Mihai, familia regală intotdeauna au mărturisit. Nu e vinovat numai el, ci intregul Sinod.

EV: Înţeleg că responsabilitatea în conducerea BOR este una colectivă. Şi dacă întrebăm, trebuie să intrebăm intreaga Inaltă Ierarhie a Bisericii…

DC: Exact.

DC: Sinodul se întâlneşte de patru ori pe an. Sinodul de toamnă are loc de obicei în luna Octombrie. Era normal să fie convocată această sesiune şi, în cele 3 zile, într-o sedinţă să fie invitată Majestatea Sa într-un moment omagial foarte frumos. Adică episcopul treburilor din afară, unsul lui Dumnezeu, să vină între episcopii cu slujire harică, de care niciodată n-a fost desparţită monarhia – fie sub forma principatului fie sub forma regalitătii – din 1881 până in zilele noastre, pentru că este indelebil – ungerea Bisericii nu se şterge, aici nu intră abdicarea, o chestiune politică. Ar trebui să i se explice acestui public – dacă nu o face Biserica, având posturi de radio si de televiziune, s-o facă presa laică – să înţeleagă ce înseamnă această personalitate cu mare incărcătură
simbolică şi reală.

EV: Care credeţi că este motivul acestei atitudini?

DC: Sinodul vrea să fie (mai) bine cu actuala putere, care se pare că este cam ostilă Majestatii Sale, decât cu omul care într-un fel emană din aceasta Biserică, “coleg” al ierarhilor care intrunesc Sinodul. Sunt mai aproape de Miron Cristea sinodalii noştri de astăzi… decât acel teolog care a strigat la Atena “Să trăiţi, Majestate!”

EV: Spuneţi că Sinodul a evitat să-l supere pe preşedintele Traian Băsescu si din acest motiv ignoră, cel puţin la nivel public, 25 Octombrie de anul acesta?

DC: Sentimentul meu este acesta. Nu mai avem în Sinod un echivalent de acum 20 de ani al Înaltpreasfinţitului Pimen.

EV: Nu putem să punem această răceală şi pe un sentiment al secularizării puterii Statului?

DC: Dar era în interesul Bisericii să amintească faptul că puterea monarhului sărbatorit în aceste zile de la ea derivă şi implicit de la Dumnezeu. Dar iată că mai aproape decât de Dumnezeu, Biserica este mai aproape de actuala putere. Nu este aproape de puterea unsă, învestită pe cale divină. Biserica Ortodoxă îşi calcă propriile interese ignorându-l pe regele Mihai.

Fragmente din interviul realizat de Elena Vijulie cu scriitorul Dan Ciachir pentru Europa FM, difuzat miercuri, 19 octombrie.

Alătură-te discuției 3 opinii publicate

Spune-ți opinia, fă-te auzit!