Lillian Hellman a murit in 1984 la 30 iunie, 23 de ani după iubitul ei ( 10 ianuarie 1961 ) Dashiell Hammett, celebru pentru romanele sale polițiste. El a dat regulile genului in secolul XX. Dashiell Hammett și Lillian Hellman s-au cunoscut la Hollywood, ea tînără aspirantă, quasinecunoscută. El deja un scriitor celebru și bogat. Toți am citit “Cheia de sticlă” și “Șoimul Maltez”. Personajul său faimos Sam Spade a fost jucat pe ecran printre alții de Humphrey Bogard. Cei doi se amorezează la prima vedere și încep o poveste fierbinte în ciuda faptului că fiecare avea familia lui. În plus Hammett este un bețiv notoriu și…avea simpatii comuniste. Este o dragoste cu multe scandaluri, încurcături, despărțiri, infidelități și… reveniri. Nu puteau să trăiască unul fără altul.
Drama lui Hammett, în afara că nu se putea despărți de alcool, este că după al 5-a roman cu Sam Spade, brusc, nu mai poate să scrie. Imaginaţia sa prodigioasă a secat. Este asemenea ca pentru un pictor, să rămînă orb, sau pentru un muzician să își piardă auzul. Singura lui activitate literară de acum încolo este să o învețe pe Hellman să scrie, să îi citească manuscrisele, să i le critice și corecteze. Este Pygmalionul ei. În acest rol Hammett este priceput. Ea a devenit în anii care au urmat o scriitoare importantă, piesele ei sunt jucate cu succes pe Broadway… Dacă el este uitat și sărăcește –ceea ce îl aruncă și mai tare în alcool – Lillian Helmann, în schimb, 
este comentată, curtată, și firește, face avere. Destinul lor s-a inversat.
La începutul anilor 50 Comisia pentru Cercetarea Activităților Antiamericane condusă de senatorul Mc Carthy anchetează lumea de la Hollywood. Regizori, actori, scenariști au căzut victimă sancțiunilor dictate de Comisie – suspendări din activitate, cenzură, etc. Printre victimele cele mai celebre, Charlie Chaplin care părăsește SUA și Bertolt Brecht, etc. acuzați de simpatii comuniste. Testul cel mai dificil pe care trebuia 
să îl treci ca semn al fidelitații față de SUA era cînd ți se cerea în fața Comisiei să dai numele “complicilor”. Cei care nu o făceau erau considerați comuniști. Dashiel Hammet a refuzat să ăi livreze comisiei pe… tovarăși. A fost trimis în închisoare. Și Lillian Hellman a fost chemată de Comisie. Concluzia a fost că – spre deosebire de iubitul ei – ea nu fusese implicată.
Dacă ce o vreme Hammett a fost uitat, la mijlocul anilor 50 publicul il redescoperă, este considerat un clasic in viață, un gigant al literaturii americane din secolul XX. Dar Hammett este deja grav bolnav. Lillian Hellman îl ia să locuiască cu ea în apartementul ei din New York. Moare în 1961, prilej pentru ea sa înceapă să publice – dominată de celebritatea postumă a iubitului ei – memorii în care relatează povestea lor de o viață, înflorind, inventind, schimbind istoria, mințind pentru a se pune într-o postură favorabilă. Era aceeași luptă neobosită pe care ea a dat-o cu Hammett pentru influență, iubire, bani, imagine. Nu a renunțat niciodată să își dispute cu el și lumea americană toate astea pînă în 1984 cînd a murit. (fișă de roman-Partida de vînătoare )
STELIAN TANASE ]
CITIȚI ȘI ȘERUIȚI
Copyright www.stelian-tanase. ro