Mă găseam în oraş cînd am aflat de la cineva care m-a sunat să mă învite la Jurnalul de la 20,00. Am refuzat pînă să aud despre ce subiect este vorba. M-a anunţat că a murit Vaclav Havel şi s-au gîndit la mine să spun cîteva cuvinte. A urmat un minut de tăcere cînd nu am putut să zic nimic. Un minut cînd prin minte amintirile mele legate de marele dispărut. Fireşte, am acceptat.
Pentru generaţia mea, mai ales pentru zona intelectuală din care provin, Havel a fost o figură tutelară. Era un „şaizecioptist”. A făcut parte din lumea care a răsturnat valorile epocii postbelice – anii 60, mişcarea drepturilor civile din SUA, constestaţia tineretului în Polonia, Franţa etc, primăvara de la Praga distrusă de tancurile cu stea roşie. A fost o epoca măreaţă. În anii 70, cînd acest spirtit al libertăţii a marcat un recul, Havel a fost printre puţinii care şi-au susţinut în continuare ideile despre nevoia de libertate, a militat împotriva servituţilor de tot felul. Nu a fost pe gratis. A fost arestat, judecat, condamnat. A fost pedepsit cu mai mulţi ani de puşcărie pe care i-a făcut. S-a purtat cu mare demnitate. Nu şi-a renegat ideie, atitudinea lui nu s-a schimbat. Anii de celulă l-au întărit în convingerile lui. Nu s-a lăsat intimidat. După eliberare nu a devenit un promotor al urii. A rămas senin în valorile lui.
Auzeam adesea in anii 80 la Europa liberă ştiri despre el, despre protestele lui scrise, despre atitudinile lui curajoase. Şi nu era simplu să vorbeşti şi să scrii despre libertate într-o lume, cea comunistă, lipsită de orice libertate. A vorbi atunci despre libertate era un delict grav. Şefii comunişti de la Vladivostok, la Praga înţelegeau vorbele lui ca o ameninţare periculoasă.Sa fii singur împotriva diviziilor de tancuri, a miilor de agenţi, a unei uriaşe maşinării de progandă – nu era la îndemîna oricui. Havel a fost omul acestei situaţii.
L-am cunoscut la sfîrşitul anilor 90, cînd a fost la Bucureşti. Am participat la întîlniri cu el şi am avut ocazia să vorbim. Avea clasă. Discret, amabil, atent, politicos, extrem de tolerant, cu ceva angelic neverosimil. Havel a avut statura morala şi curajul lui Martin Luther King, a papei Ion Paul al doilea, a lui Nelson Mandela. Este o pierdere ireparabilă. A dispărut un mare om.