La Londra, cabinele telefonice nu au dispărut, aşa cum s-a întîmplat la Bucureşti după apariţia telefoanelor mobile. Nu ştiu cît la mai folosesc, dar nu prea am văzut pe nimeni ieşind-intrînd din cabinele roşii. Înăuntrul lor se văd afişe color, de mărimea unui sfert de coală, arătînd prostituate în poziţii explicite, şi numerele de telefon notate vizibil. Poţi să le suni. Ele nu au voie să te agaţe pe stradă, dar de telefonat da, e cf. legii. Nu există bordeluri ca la Amsterdam la Linia Roşie, unde prostituatele stau în vitrină şi sunt admirate de pe trotuar. Revistele porno si sexshopurile se găsesc peste tot în zona turistică… Găseşti de asemenea săli de cinema pentru adulţi, unele prezentate drept cinematografe de artă, pentru transsexuali, homo, lesbi, perverşi…*** S-ar zice că Londra este, în ciuda conservatorismului ştiut, un oraş eliberat de prejudecăţi. Este de fapt expresia toleranţei, a bunei creşteri care te împiedică să te uiţi peste gard, la vecin. Se traduce prin: respectul vieţii private. Fiecare le ştie pe ale lui şi e liber acasa la el să facă ce pofteşte. Justiţia nu pedepseşte în vreun fel orientarea sexuală diferită. Dar oamenii politici, persoanele publice, starurile, au de tras dacă încalcă morala comună. Scandalurile sexuale ale vietii politice londoneze sunt foarte zgomotoase şi duc la încheierea carierei celor implicaţi.*** Cînd s-au instalat camere video în intersecţii, principalul argument împotriva lor a fost spionarea vieţii private. Venea aşa: dacă ai o amantă şi te plimbi cu ea, poţi fi surprins, iar la divorţ, într-un tribunal, imaginile pot fi folosite împotriva păcătosului… Camerele s-au montat în ciuda criticilor dar nu îmi imaginez că amantlîcurile s-au rărit. Mai curînd, amorezii şi-au luat măsuri de precauţie. Se văd în afara Londrei, în hoteluri nesupravegheate de camere video. Un avantaj: e mai ieftin. Nu mai mergi la un hotel de 4-5 stele – sigur cu camere video peste tot – ci la unul de 2-3, fără… îmi explică, făcînd haz, un şofer de taxi.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!