SFÎRȘITUL DOMNIEI LUI CAROL AL DOILEA

1.

În țară, vestea cedării unei mari părti a Transilvaniei, fără să se tragă un foc de arma, produce un șoc. România a pierdur în vara acelui an, peste 33% din teritoriu și tot atît din populatie. Adica aproape 7 milioane de locuitori, si aproape 100 000 km patrati din teritoriu. Lumea e revoltată. Izbucnesc tulburări. Popularitatea lui Carol este la pămînt. Este considerat vinovat pentru tot ce s-a întîmplat în acea vară nefasta. Pentru opinia publică el devine ţapul ispăşitor al situatiei fără ieşire în care se afla România. Viaţa sa luxoasă, corupţia din jurul său, legătura sa cu Elena Lupescu, toate îi sunt reproşate acum. Legionarii sunt cei mai agresivi. La Braşov, Bucuresti, in alte orase, ies in strada, organizează demonstrații. Fac uz de arme. Staţia de radio de la Bod este ocupată. Nici partidele istorice, dizolvate in 1938, dar care supravieţuiseră subteran, nu doresc prelungirea dictaturii lui Carol. Iuliu Maniu si Dinu Brătianu, consideră că regimul este elena lupescu 1epuizat. Protestele, demonstrațiile nu încetează. Carol a răamas singur în acest virtej. Este rezultatul politicii pe care a dus-o zece ani, de subminare autorității partidelor și a celorlalte institutii democratice. La greu, nu e nimeni în jur pe care sa se sprijine. Armta l-a părăsit, liderii politici la fel. Opinia publică e si ea împotriva lui. Îi rămîn alături numai cîțiva oameni din anturaj, Elena Lupescu, Ernest Urdareanu. Foarte puțini.

Prezența mulţimii în Piaţa palatului regal nu încetează. Se trag focuri de armă. Staţia de radio Bucuresti şi palatul telefoanelor sunt ocupate de legionari. Carol îl invită la palat pe generalul Ion Antonescu. El devenise prima dată ministru in guvernul de 44 de zile Antonescu IonGoga/Cuza. Avea relaţii proaste cu Carol, încă din 1934, cînd demisionase din pozitia de șef al statului major al armatei, în semn de protest fata de regimul lui Carol pe care il acuza de corupție. Fusese impus de Goga ca ministru în guvernul de 44 de zile. În 1940 regele îl surghiunise la mănăstirea Bistriţa, în urma criticilor aduse camarilei. Antonescu era dorit de armată dar și de liderii partidelor istorice. Principalii generali, dar și Iuliu Maniu avuseseră discutii cu el în zilele crizei. Şi legionarii doreau plecarea lui Carol si liderii lor erau înțeleși cu el. Antonescu avea reputaţia unui general capabil şi incoruptibil. Fusese atașat militar la Londra si Paris și nu era cunoscut ca progerman pînă atunci. Generalul acceptă să devină prim ministru cu condiţia să i se dea puteri depline atunci cind la 4 septembrie Carol ii cere sa formeze Guvernul. Îi cere un răspuns lui Carol pînă a doua zi. La 5 septembrie, în zori, regele semnează un decret prin care îl investeşte pe generalul Antonescu cu puteri excepţionale. Puterea trece din mîinile regelui în cele ale lui Antonescu. În aceeaşi zi, seara, în urma eşecului de a forma un guvern, partidele refuzind alta solutie decît abdicarea, Antonescu îi cere regelui Carol al ll-lea să abdice.

2.

Prezența mulţimii în Piaţa palatului regal nu încetează. Se trag focuri de armă. Staţia de radio București şi Palatul telefoanelor sunt ocupate de legionari. Carol îl invită la palat pe generalul Ion Antonescu,fost ministru al apărării în guvernul Goga/Cuza. Avea relaţii proaste cu Carol încă din 1934, cind demisionase din pozitia de șef sef al statului major al armatei în semn de protest față de regimul lui Carol pe care il acuza de corupție. Regele îl horia sima  2surghiunise la mănăstirea Bistriţa în urma criticilor aduse camarilei. Antonescu era dorit de armată dar și de liderii partidelor istorice. Avuseseră deja discuții cu el in zilele crizei. Şi legionarii doreau plecarea lui Carol și liderii lor erau deja ințeleși cu generalul. Antonescu avea reputaţia de om capabil şi incoruptibil. Fusese atașat militar la Londra și Paris, și nu era cunoscut ca un progerman.

La 4 septembrie a acceptat oferta de a forma guvernul facută de regele Carol, dar cu condiţia să i se dea puteri depline. La 5 septembrie, în zori, regele semnează un decret prin care îl investeşte pe generalul Antonescu cu puteri excepţionale. Puterea trece din mîinile regelui în cele ale lui Antonescu. În aceeaşi zi, seara, în urma eşecului de a forma un guvern, partidele refuzind altă solutie decît abdicarea, Antonescu cere regelui Carol al ll-lea să abdice și îi dă timp de gîndire pînă a doua zi.

3.

Regele Carol îsi convoacă apropiaţii pentru a-i consulta. Unii sunt de părere să abdice. Alții îi cer să refuze și să treacă la represalii, începînd chiar cu Antonescu. Dar decizia înclină spre a accepta. Carol se vede complet izolat. Cei mai mulţi sînt favorabili abdicării. Altfel ar izbucni un război civil. În aceste condiţii Carol se resemnează, deşi fusese decis să refuze.

La şase dimineaţa, 6 septembrie, semnează actul de trecere a coroanei către fiul său, Mihai. Nu este propriu-zis un act de abdicare. Carol nutrește gîndul secret că odata se va reîntoarce pe tron. Mulțimea neîncrezătoare, deşi a aflat vestea, rămîne în Piaţa Palatului, în asteptare. Generalul Antonescu îi cere lui Carol să părăsească ţara şi îl asigură de protecţie. Ultima zi în România: Carol îşi ia adio de la colaboratori, îşi face regele mihai 1943bagajele. A doua zi, 7 septembrie, însoţit de Elena Lupescu, de mareşalul curţii Ernest Urdăreanu, omul lui de maximă încredere, de alţi apropiaţi, părăsește Bucureştiu cu un tren pe ruta Craiova, Timisoara.

În gara Timişoara un comando de legionari trage asupra trenului. Carol şi Elena Lupescu trec graniţa trîntiţi pe pardoseala vagonului. Pe teritoriul iugoslav, în oraşelul Kikinda sunt întîmpinaţi de emisari ai regelui Paul. Aici vagoanele sunt ataşate la trenul Orient Expres. Din Iugoslavia, trece in Italia, în Elveția. Traversează Franța și se opreste în Spania. Rămîne aici pînă la începutul lunii martie, cînd trece clandestin în Portugalia. Două luni mai tîrziu cu un vapor pleacă spre Cuba, apoi spre Mexic. Nu reușește să se stabileasca în Statele Unite, cum ar fi dorit, refuzat fiind de autoritățile americane.

4.

În Mexic, Carol se ocupă cu grădinăritul, își aranjează colecțiile sale de timbre și trimite memorii oficialităților americane, engleze, franceze, lui Roosevelt, regelui George, lui De Gaulle. Tuturor le oferă serviciile. Surprinzător, îl frecventează pe ambasadorul sovietic la Mexico City, Umanski. Face planuri de a reveni pe tronul de la București. Washington-ul, Londra rămîn indiferente. În octombrie 1944 părăsește Mexicul pentru Brazilia. Rămîne cîțiva ani la Rio de Janiero. Aici la 3 iulie 1947 se căsătorește cu Elena Lupescu.

regele carol elena lupescu 9Încearcă apoi să revină în Europa. Ar fi vrut să se retragă în Franța, dar viza de ședere îi este refuzată. Alege atunci Portugalia. Se stabilește la Estoril, oraț pitoresc pe malul oceanului, unde își cumpără o casa, numită Villa del Sol. La Estoril mai sunt în exil fostul rege al Italiei Umberto, don Juan de Bourbon, tatăl actualului rege al Spaniei Juan Carlos și un alt Bourbon, contele de Paris.

Îți petrece timpul participînd la micile eveniment mondene de aici. Primește rari oaspeți. Este uitat.

Se stinge la 4 aprilie 1953 cu săptămînă înainte de Paşti, în Vinerea Mare. O lună mai devreme se stinsese la Paris, Zizi Lambrino. Carol a fost înhumat la mănăstirea Sao Vincente lîngă pantheonul regilor Portugaliei.La 14 februarie 2002 rămășițelee pământești ale lui Carol al II-lea și ale Elenei Lupescu au fost aduse in țără la Curtea de Argeș și reînhumate. Trecuseră 62 de ani de cind plecaseră din România.

STELIAN T{NASE

Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!