SINGUR ÎN TOIUL REVOLUȚIEI

By 21 decembrie 2015Graffiti

tanase iasiAm petrecut zilele de 21-24 decembrie în stradă. Am fost în 21 decembrie, de la prinz, pe bd. Magheru apoi la la baricada de la Inter, în 22 dec. în clădirea CC PCR, în biroul lui Ceaușescu, am vorbit din balcon. În 23 la TV, studioul 4. În 24 decembrie pe bulevarde, pe unde se trăgea ca să văd ce se întîmplă. Au fost cele mai intense zile și nopți din viața mea. Daca ar fi și numai atît din cît mi-a fost dat să trăiesc, pot spune că a meritat totul.

După 22 decembrie seara cînd aflasem că a fost capturat, mă temeam că forțe fidele lui Ceaușescu să nu revină -1/fie să îl salveze 2/fie să îl răzbune. Trăiam în noiembrie – decembrie mai mult ascuns prin București, pe la amici, la rude, pentru că mi-era teamă să nu fiu arestat. Eram de ceva vreme în vizorul Securității, eram considerat “dușman inverșunat” cum mi-a zis un securist. Eram filat, urmărit, spionat, amenințat să mă cumințesc că altfel….Noroc ca regimului îi fugea pămîntul de sub picioare și avea griji mult mai mari. Altfel nu aș fi scăpat cu zile. Asta mai ales din 1988.

Stiam din cărți că in timpul crizelor revoluționare cum era cea de la București, atunci cînd puterea e amenințată să cadă, se iau listele făcute din timp cu dușmanii, suspecții etc. și arestați, chiar executați. E o vorbă – balaurul moare, dar înainte de asta mai lovește de cîteva ori cu coada. Nu voiam să fiu printre cei căzuți victimă ultimelor zvîrcoliri ale balaurului. Doream să trăiesc măcar o zi după ce a căzut regimul. Cînd îi spuneam mamei mele asta o apuca plînsul. Pentru mine anii 80 au fost cei mai negri. Un divorț greu, două carți respinse de cenzură, perioade de șomaj. Plus mizeria vieții cotidiene, frig, foamete, întuneric. Se adăuga supravegherea Securitații începută în martie 1983 – la o lună după ce am depus la editură manuscrisul romanului “Playback”. In finalul cărții un securist dădea foc mașinii unui demnitar al regimului în care se afla o reportera tv incomodă. Normal să fiu cenzurat și dat pe mina Securității… Îmi doream mai mult ca orice să cadă regimul. Altfel eram hotărît să emigrez cu orice mijloace. S-a întîmplat că regimul a căzut.

tanase  SImi era clar de cînd a cazul zidul de la Berlin că zilele regimului sunt numărate. Vorbeam frecvent cu prietenii mei ( tineri intelectuali, azi nume de vază, cu care atunci ne vedeam in fiecare zi) cum se va întîmpla asta. Unii erau de părere că românii sunt prea pasivi. Alții că in PCR nu există o opoziție la Ceaușescu, deci nu are cum să cadă ca la Sofia și Berlin. Alții că nu au aveam disidență ca în Polonia. Alții mizau pe furia acumulată în timp și nădăjduiau că acest factor va scoate lumea in stradă și așa comunismul ( sau numai Ceaușescu, urmat la șefie de un Gorbaciov) va cădea în România ca în toata Europa. Alții mizau pur și simplu pe un miracol.

Cînd timișorenii s-au ridicat, calcul meu a fost că 1/ dacă trage în populație, Ceaușescu cade pentru că nimic după un masacru nu il va mai susține acasă și în lume și se va prăbuși sub oprobiu 2/ dacă nu trage, cade sub presiunea maselor revoltate. Într-o seară am auzit o înregistrare audio la radio Europa libera, cu tragedia de la Timișoara. Armata primise ordin să tragă asupra mulțimii și, din păcate, executase ordinul. Mi-amintesc și azi vocea sfîșiatoare a unei femei pe trepte catedralei, printre rafale…

A mai durat cîteva zile și Ceaușescu a fost executat.

STELIAN TANASE

copyright www.stelian-tanase.ro

Articol preluat de www.amosnews.ro

 

Alătură-te discuției 3 opinii publicate

  • petrescu spune:

    Din pacate totul a fost in zadar si suferit pentru ce pentru ca ei sa se imbogateasca din capitalul facut de toti cu mancarea pe cartele si in frig..ei acum s.au imbuibat au vile terenuri legi in favoarea lor si multimea iarasi sufera poate mai mult decat atunci…si nu e totul in zadar?imi amintesc emisiunile tale de la realitatea nu ersu vehemente simpatizai cu regimul p.s.d. ist de azi care a condus tara cei mai multi ani fara sa constientizezi ca drumul este gresit. …acum s.a vazut ..pacat ca ai suferit degeaba daca nu ai dus pana la victorie suferinta ta..dar timpul a rezolvat si fara tine. tinerii puri au inteles unde tb sa mearga tara..ei nu sunt indoctrinati si ceadmir la ei stiu ce vor..acum cand sunt orele de bilant are de ce sa.ti para rau. pacat pentru cunostintele acumulate si dezidenta ta..

  • Albert Keller spune:

    A trecut mai bine de un sfert de secol chiar degeaba ?!? Categoric nu !
    S-au schimbat radical unele lucruri. Unele in bine altele in rau. Romanii au putut in sfirsit sa circule liber, sa lucreze afara, sa-si deschida afaceri de succes. Pe de alta parte tara a trecut de la industrializare fortata la dezindustrializare fortata cu consecinte catastrofale pentru economie si populatia activa. Somaj crunt sau exod in masa – cam astea erau alternativele.
    Tot ce a fost profitabil a fost privatizat de tovarasi fie in nume personal fie pe comisioane – margele de sticla pe sub masa considerind adevarata valoare a obiectivelor economice. Totul a fost foarte bine orchestrat de BNR prin inflatia galopanta care a pauperizat populatia si a permis transferul intregii tari din proprietatea statului in proprietate privata pe nimic. Astazi copiii si nepotii tovarasilor ne stropesc pe trotuar din viteza limuzinelor de lux cu girofar intre doua spritzuri. Sincer vorbind Romania nu mai exista ca entitate statala ci mai degraba ca o piata de desfacere si forta de munca de tip sclavagist, ieftina.
    Cea mai mare dezamagire pentru mine si probabil pentru Romania a fost Alianta Civica in frunte cu Diletantul Emil Constantinescu. Ei au demonstrat cu prisosinta incompetenta, minciuna si imposibilitatea schimbarii de sistem. 15,000 de specialisti, 50 de miliarde de dolari investitii straine, asfaltarea si pietruirea drumurilor satesti, apa curenta, electrificare si mult alt bullshit mioritic.
    Stelian Tanase s-a implicat serios cu mult entuziasm atit in societatea civila cit si in politica mare. El a fost si ramine ca o floare rosie intr-un ocean de flori galbene ( basina porcului ) foarte usor de identificat si sufocat. Ramine totusi in constiinta colectiva a romanilor ca un intelectual autentic in permanenta opozitie cu mirlania si neamprostia stapinirilor mioritice care s-au succedat la putere. A-l judeca si blama astazi pe Stelian Tanase ca nu a facut mai mult de unul singur ar fi mai mult decit ipocrizie in perimetrul carpato-danubiano-pontic unde scapa cine poate, cum poate.
    Sansele si sperantele unui nou inceput atit in Romania cit si in Europa nu pot veni decit in urma unui Razboi Devastator intre NATO si Rusia. Chiar daca suna macabru, cei care vor supravietui indubitabil vor trai intr-o lume mult mai buna decit cea de azi.

  • Albert Keller spune:

    A trecut mai bine de un sfert de secol chiar degeaba ?!? Categoric nu !
    S-au schimbat radical unele lucruri. Unele in bine altele in rau. Romanii au putut in sfirsit sa circule liber, sa lucreze afara, sa-si deschida afaceri de succes. Pe de alta parte tara a trecut de la industrializare fortata la dezindustrializare fortata cu consecinte catastrofale pentru economie si populatia activa. Somaj crunt sau exod in masa – cam astea erau alternativele.
    Tot ce a fost profitabil a fost privatizat de tovarasi fie in nume personal fie pe comisioane – margele de sticla pe sub masa considerind adevarata valoare a obiectivelor economice. Totul a fost foarte bine orchestrat de BNR prin inflatia galopanta care a pauperizat populatia si a permis transferul intregii tari din proprietatea statului in proprietate privata pe nimic. Astazi copiii si nepotii tovarasilor ne stropesc pe trotuar din viteza limuzinelor de lux cu girofar intre doua spritzuri. Sincer vorbind Romania nu mai exista ca entitate statala ci mai degraba ca o piata de desfacere si forta de munca de tip sclavagist, ieftina.
    Cea mai mare dezamagire pentru mine si probabil pentru Romania a fost Alianta Civica in frunte cu Diletantul Emil Constantinescu. Ei au demonstrat cu prisosinta incompetenta, minciuna si imposibilitatea schimbarii de sistem. 15,000 de specialisti, 50 de miliarde de dolari investitii straine, asfaltarea si pietruirea drumurilor satesti, apa curenta, electrificare si mult alt bullshit mioritic.
    Stelian Tanase s-a implicat serios cu mult entuziasm atit in societatea civila cit si in politica mare. El a fost si ramine ca o floare rosie intr-un ocean de flori galbene ( basina porcului ) foarte usor de identificat si sufocat. Ramine totusi in constiinta colectiva a romanilor ca un intelectual autentic in permanenta opozitie cu mirlania si neamprostia stapinirilor mioritice care s-au succedat la putere. A-l judeca si blama astazi pe Stelian Tanase ca nu a facut mai mult de unul singur ar fi mai mult decit ipocrizie in perimetrul carpato-danubiano-pontic unde scapa cine poate, cum poate.
    Sansele si sperantele unui nou inceput atit in Romania cit si in Europa nu pot veni decit in urma unui Razboi Devastator intre NATO si Rusia. Chiar daca suna macabru, cei care vor supravietui indubitabil vor trai intr-o lume mult mai buna decit cea de azi. In rest se stie, Romania Valea Plingerii…

Spune-ți opinia, fă-te auzit!