TERORIŞTII ROMÂNI DE LA BERNA

berna1. Berna. Clădirea legației române în Elveția. Miezul noptii. Patru necunoscuți sar gardul. Afară îi așteapta într-o maşina un al cincilea. Paza este inexistentă. Noaptea de 14-spre 15 februarie 1955. Clădirea este pustie. Personalul legației este plecat la o recepție. Necunoscuții taie legăturile telefonice. Într-o încăpere găsesc o femeie care le spune că soțul ei – șofer la legației – trebuie să se întoarcă. Atacatorii o leagă de mîini și de picioare. Cîteva ceasuri se scurg în căutarea prin birouri a unor dosare compromițătoare pentru diplomații români. Atacatorii nu găsesc mare lucru. Atunci se mulțumesc să devasteze. Într-o încăpere sunt găsite alte trei femei, soții de diplomați și funcționare ale legației. Ele sunt închise într-o pivniță de unde scapă mai tîrziu printr-o ușă neobservată de atacatori. Cînd șoferul Aurel Șețu se intoarce. Este înjungiat de unul dintre necunoscuți.

La puțină vreme, poliția elvețiană înconjoară clădirea. Li se cere celor aflați în clădire să se predea. Cine sunt atacatorii ? Terorişti? Gangsteri? Sunt refugiați români. Șeful lor este Oliviu Beldeanu din Dej, de profesie sculptor, de 31 de ani. Părăsise țara cu șase inainte, in 1949. Ceilalți aveau aceeași situatie. Dumitru Ochiu, Ioan Chirilă, (mort la Munchen in 2012), Stan Codrescu, Tudor Ciochină – toți au părăsit țara clandestin după instalarea regimului comunist.

Negocierile cu poliția au demarat în dimineata zilei de 15 februarie. Oliviu Beldeanu, mascat, iese în balconul clădirii. De aici el cere eliberarea unor deținuti politici proemintenti din Romănia. Numele lor- Ilie Lazăr, Dinu Bratianu, Anton Ionel Mureșan, Aurel Aldea. Dintre ei numai unul – Ilie Lazăr – se mai afla in viata, ceilalți trei decedaseră în închisoare. Politia cerut să il preia pe șofer. Ovidiu Beldeanu a fost de acord. Aurel Sețu va muri in curyusla celasii zile din cauza unie hemoragii. Alte revendicari ale atacatorilor au rămas neclare. Ei au repetat declarațiile împotriva regimului de la București. Au refuzat de asemenea să se identifice. Au declarat ca sunt patrioți români și anticomuniști.

După o zi și jumătate de negocieri, atacatorii au acceptat să se predea a doua zi, 16 februarie la ora 16,00.

2/

berna 3În 1955, suntem în plin război rece. Dupa moartea lui Stalin, o oarecare relaxare s-a produs în relatiile din blocul sovietic și Occident. Dar spiritele erau încă încinse. Evenimentul de la Berna a fost un pretext pentru noi polemici. Pentru diaspora română cei cinci sunt niște eroi. Mai toți liderii din emigratiea au dat declarații favorabile atacatorilor – Grigore Gafencu, Ion Rațiu, Constantin Vișoianu, Mihai Fărcășanu, printul Nicoolae, etc. Pentru regimul de la București era vorba de un atac al legionarilor ramași în Vest, un atac organizat de agenții de spionaj, occidentale, patronate de guvernele de la Paris, Londra, Bonn.

Care era scopul atacului? Boldeanu&Co doreau să atragă atentia asupra regimului din România dar și asupra lor. Ceea ce le-a reușit. Presa a scris pa larg despre atacul asupra legației române din Berna, despre proces, și bineînțeles despre ce se petrecea in România.

Scinteia a publicat primul articol despre atac pe 16 februarie. Scînteia polemiza cu cercurile emigranților români din Occident, cu guvernele occidentala. În perioada imediat următoare alte articol apar în presa româna. Este o campanie propagandistică menita să ațîțe spiritele, un pretext pentru intărirea prigoanei.Este o adevărata isterie. Se operează arestări. La 21 februarie 1955 a fost înmormintat la Bucuresti șoferul legației, Aurel Șețu. Au participat zeci de mii de oameni scoși din intreprinderi. A fost un nou prilej pentru propagandă să se dezlănțuie. Printre semnatarii acestor articole se aflau Mihai Beniuc, Petru Dumitriu, Silviu Brucan.

Autoritatile elvețiene i-a judecat pe cei cinci atacatori. Procesul a fost relatat în presa mondială cu multe amănunte. Dezbaterile au pasionat pe multi în epoca.. Era un nou episod al conflictului est-vest. Ca și în afacerea Kravcenko, cadrele dezbaberii au depasit cu mult faptele. A fost o confruntare propagandistică Est/Vest. Partizanii cauzelor s-au înfruntat pe teren politic și mai putin pe cel al faptelor. Lideri ei emigratiei au folosit momentul pentru a acuza regimul de la București de teroare și represiune. Din partea autorităților române a participat Adrian Dumitriu, ( judecător în procesul Noica-Pillat, la 1 martie 1960), viitor ministru al justiției. Cei cinci din boxa au părut mai mult martorii decît protagoniștiii atacului din 14 februarie.

Pedepsele date de judecători au fost modeste. Oliviu Beldeanu 4 ani inchisoare și interdictia de a intra pe teritoriul Elvetiei pentru 8 ani. Stan Codrescu a primit 3 ani și jumătate, Ioan Chirila doi ani și jumătate, Dumitru Ochiu 1 an si 4 luni, Tudor Ciochină numai 40 de zile de inchisoare. Au executat pedepsele la Berna, în inchisoarea Thorberg.

3.

berna 4Lucrurile nu s-au terminat aici. Pentru Bucuresti era un semnal de alarma. Cu asemenea acțiuni spectaculare, reușite de diferiți emigranți, regimul putea să aibă multe necazuri. Vizibilitatea căpătata de emigrația românească și lumina defavorabila aruncata asupra regimul comunist, nu erau de dorit. Cei cinci deveniseră adevarați eroi ai emigrației.

Ca atare, Securitatea a primit ordin să îi pedepsească pe indrazneti. Trebuia data o lectie, pentru a intimida și a descuraja orice acțiune a emigratiei împotriva regimului. Trebuiau intimidați si liderii emigratiei. Ei nu fusesera amestecați în organizarea atentatului, dar Bucureștiul s-a grăbit să ii acuze de participare, pentru a-i face responsabili și înfățișa ca pe niște teroristi.

Oliviu Beldeanu a fost eliberat înainte de termen, în octombrie 1957. A fost vînat pentru a fi capturat. În caz ca ar fi opus rezistență trebuia ucis. După eliberarea sa din închisoare, Beldeanu a lucrat într-un hotel din Munchen. Printr-un agent al Securității române, Beldeanu a fost atras în Berlinul Occidental. Aici Oliviu Beldeanu a fost răpit cu ajutorul Stasi. În schimbul de focuri care s-a produs atunci, Beldeanu a fost rănit. A fost dus in Berlinul de est, apoi transportat la București. A urmat o anchetă dură. A fost judecat în acelasi an, 1958. Sentinta : pedeapsa cu moarte. A fost executat la 18 februarie 1960 la Jilava.

 

 

Spune-ți opinia, fă-te auzit!