Din nou chestiunea tezaurului României sechestrat de guvernul bolşevic condus de Lenin revine în actualitate. Ea revine periodic, aşa că nu este o surpriză. Este de un fel de hirtie de turnesol cu privire la relaţia Rusia /Romania. Un istori rus Viktor Iscensco, secretar al Comisiei romano/ruse a declarat deunăzi : „La întrebarea cheie «Unde este Tezaurul?» nu am găsit niciun răspuns până acum, pentru că i s-au pierdut urmele”. pierdut urmele”.
Are şi alte motive sa intrerupă discuţia despre găsirea şi returnarea tezaurului la aproape un secol de cînd datează chestiunea. Să îl ascultăm – „Din păcate, partea rusă a Comisiei a pierdut majoritatea membrilor: doi au murit, doi sunt foarte în vârstă şi bolnavi. Nici nu avem de unde să completăm, pentru că avem o mare problemă: nu există specialişti care să cunoască istoria României”. Asta aflăm după zece ani de cînd comisia de istorici români si ruşi deopotrivă nu a reuşit să găsească documente care să facă referire explicită la tezaur. E vorba aici de stilul moscovit arhicunoscut.
Comisia româno/rusă deşi se întruneşte de zece ani nu a avansat nici măcar un pas spre un rezultat concret. Pierde vreme, ruşii prefăcîndu-se că negociază. Ar trebui să ne luăm gindul dacă ascultăm ce spune acest istoric. Asta chiar dacă ministrul nostru de externe este optimist. Aşa sunt de obicei miniştrii – optimişti. Face parte din fişa postului. Pe ce se bazează increderea lui că vom reuşi să luăm tezaurul înapoi ? Pe nimic! Încrederea lui însă întreţine un tonus bun. În fond nimănui nu îi place să aducă veşti proaste !
Puţină istorie. În perioda 1918-1920 Lenin a folosit o parte din tezaur ptr cheltuielile partidului bolşevic, ale Armatei roşii condusă de Troţki, ale Cominternului. Cristian Rakovski, şeful Ukrainei a primit fonduri serioase din tezaur ca să combată Gărzile albe în sudul Rusiei. Mai multe congrese internaţionale, partide europene, putsch-uri de extrema stînga, atentate au fost finanţate cu valori din tezaur…Odată ce au luat puterea bolşevicii nu s-au simţit obligaţi cf uzanţelor să respecte angajamentele, tratatele semnate de guvernele anterioare. Tezarul românesc a fost confiscat de guvernul bolşevic incă de la finalul anului in 1917, la ordinul lui Lenin şi Troţki.
In 1924 Rusia a negociat cu România chestiunea Basarabiei la Viena. Delegaţia sovietică a propus returnarea tezaurului în schimbul retrocedării Basarabiei. Partea română a refuzat acest troc. Zece ani mai tîrziu cind România şi URSS au stabilit relaţii diplomatice, Kremlinul a înapoiat României o parte din tezaur. Douăzeci de ani mai tîrziu, la mijocul anilor 50, Nikita Hruşciov a înapoiat încă o parte din tezaur, gest prezentat ca un act de mare bunăvoinţă faţă de România comunistă. Interesant este că între cele doi returnări, URSS a susţinut că tezaurul nu mai există, că nu poate fi găsit, că s-a pierdut, etc. Este exact ce pretinde Moscova acum.
STELIAN TANASE