TREABA CU CURVELE FĂRĂ PREZERVATIV

image002Povestea cartierului Crucea de Piatră incă nu a fost spusă cu toate că găsim uneori pagini bune de evocare cînd avem noroc. De ex în Gregor von Rezzori, a dat paginile cele mai bune. Citeva generaţii şi-au pierdut contra cost virginitatea aici image003în Crucea de piatră şi şi-au plimbat din pat în pat maturitatea. Cartierul a murit cu bune si rele sub ucazul puterii bolşevice in 1949<Apoi ]n anii 80 ai secolului trecut cartierul a fost ras cu buldozerele. El isi pierduse caractersica atunci cînd ordelurile au fost scoase în afara legii de decretul Marelui Prezidiu al Republicii Populare Române la 20 august 1949. Damele de consumaţie au intrat de atunci în ilegalitate.

Scriitorul George Astaloş, unul din putinii martori ai acelei epoci, a debutat la Crucea de Piatră, după cum spune în episodul “Oraşul desfrîului” din serialul documentar “Bucuresti strict secret” , nu cu poezii, nici image009cu proze lungi sau scurte, ci la Marcela: „Asta-i Strada Traian care ne duce spre păcat. Aici am putea spune că începea cartierul prostituţiei….Ţinea din Dudeşti până în Vitan, spre Bariera Vergului.” Numele de Crucea de Piatră i-a rămas din vremuri vechi, când crucea de hotar era din piatră, un obicei al domnitorilor de a marca astfel zone de periferie ale oraşului. Crcea de aptiai marca graniţa oraşului De acolo se plătea vamă şi fcţ Primpriei taxa căruţele, mărufurile, negustorii, tot. Din cauza asta se aşezau cu prăvălii, hanuri, comertul lor dincolo de această bariera. Crucea de Piatră , spune Gheorghe Astaloş arăta aşa : „În image013centrul străzii era o cafenea mare, foarte impresionant vopsită, se numea “La Vili”, unde jucau biliard pe bani mari toţi traficanţii de orice îţi poţi închipui şi peştii, adică proxeneţii…. Prostituatele erau de patru categorii. Cele de lux. Erau două case de randez-vous, una era – La Rozica- cea mai formidabilă. Noi nici nu ne puteam închipui să intrăm, nimage010u numai de bani, costa o avere să te duci acolo, se intra numai cu recomandare. Avea un portar în livrea, cu chipiu, sever, care deschidea la barosanii care veneau să facă dragoste. Apoi mai era şi altă casă unde-ti dădea şi cucoana şi camera şi puteai să stai acolo şi 12 ore cu ea. A doua categorie erau bordelurile mari, importante, fiecare cu matroana lui şi cu câte 20 de fete, toate elegante, se coafau şi se machiau în fiecare dimineaţă. Era ca la Hollywood cînd intrai pe stradă. A treia categorie, fetele pe cont propriu, cu condicuţă, aşa, ca Marcela.” A patra categorie erau cele de maidan: „Astea erau cele clandestine, nici înscrise, nici cu condicuţă, te duceau pe maidan în spate. Erau pentru oamenii cu foarte puţini bani.”image008

Nu puteai să te înşeli cu privire la intenţiile uneia dintre ele pe stradă şi să o iei drept o femeie îndrăgostită ce-şi aşteaptă răbdătoare iubitul… spune un un martor al acelei epoci. ”Mergeau pe trotuar zece paşi înainte, zece paşi înapoi, n-aveai surprize, îţi dădeai seama imediat. Făceau acest traseu, yece paşi înainte, zece înapoi lângă casa de rimage007endez-vous. Dacă intrai, patroana îţi zicea taxa. Banii îi dădeai înainte, ştiţi cum spunea un cântec pe atunci –Doamnă, opriţi plăcerea, că moneda e falsă! – şi dacă erai un gentleman sau erai mulţumit mai ofereai şi partenerei ceva peste.”

La Marcela George Astaloş a ajuns într-o noapte, pe la 13 – 14 ani, după o partidă de poker, cu încă doi prieteni. Auziseră de pericolul venerian, ziarele tipăreau scurte descripţiuni ale blenoragiei constant, aşa că au tras mai întîi la farmacie să cumpere prezervative: „Eram toţi curaţi, virgini, eu aveam 13 ani si o lună. Vedem farmacia, ploua mărunt, să cumpărăm prezervative, auziserăm cum e cu sculamentul şi noi. Farmacistul avea ochelari, era aşa, tip profesor. Noi, timid –Bună seara, am vrea cîte un prezervativ-. El: -Sigur că dimage011a, nici o problemă- era ca şi când ne dădea aspirine. Am luat prezervativul şi l-am băgat în buzunar la piept. Ajungem la Crucea de Piatră, ne vede Marcela: -Ei, ce faceţi? Nu intraţi? Toţi trei! Era o cameră de aşteptare mare, scaune, cu masă cu flori din hârtie. –Ei, care e primul? întreabă ea. Unul dintre noi era mai mare, Costel Cordeanu, Lungus îi ziceam noi, la care jucaserăm pokimage005er. Noi trăseserăm la sorţi care să fie primul, că fiecare voia să fie ultimul, nu primul cum voiam la 20 de ani. Eu căzusem primul, dar când a întrebat Marcela n-am zis nimic şi l-a luat p-ăsta, pe Lungus, că era cel mai lung.”

Şi-a arătat intenţiile serioase faţă de Marcela, dar ea s-a speriat. „Înainte să înceapă balul, Lungus îi spune lu’ Marcela: -Doamnă, ştiţi ceva, noi suntem pentru prima dată şi pentru prima dată facem cu prezervativ. La care Marcela se uită la noi cu nişte ochi: – Dar ce-i aia prezervativ?- Şi atunci noi ne-am apucat să-i explicăm ce-i prezervativul. Îl scoatem: -E fabulos!-. Ea: Luaţi-l de aici, ăsta vrea să-mi facă rău! Gata! Şi când am ieşit le-am umflat şi ne-am dus să ne luăm câte o chiftea prăjită din cartofi, cu image015ceapă.”

După ce i-a făcut bărbaţi pe toţi trei, Marcela s-a îngrijit de programările lor, isi aminteşte George Astaloş: „Noi la începutul săptămânii am fost la ea, vineri ţin minte că era Sf. Nicolae, nu ţin minte asta că trebuia să ne punem ghetele în fereastră, ci o să vedeţi de ce. Marcela m-a luat în viteză la sfârşit: -Ei, cînd veniţi data viitoare?-. Atunci noi, de emoţie, i-am zis: -Vineri!-. Ea stă, se gîndeşte şi zice: -Nu, nu vineri, că vineri e zi de permisie la regimente, e Sf. Nicola şi e image012gloată!-.”

Crucea de Piatră a rămas celebră, dar nu era singura stradă cu bordeluri şi case case de rendez-vous din Bucureşti. Întotdeauna în jurul gărilor, teatrelor sau al hotelurilor existau asemenea cartiere rău famate. Cel mai mare de acest gen era la Gara de Nord, unde cel mai mare pericol erau bolile. În fiecare seară prostituatele apăreau în stoluri, uneori îi luau pe călători direct de la tren, mergeau în ganguri sau în camere cu chirie. Două treimi din tariful prostituatelor revenea peştilor. Deseori prostituatele se păruiau, erau scandaluri şi între peşti. Pînă în 1949 Gara de Nord a fost unul dintre cele mai populate cartiere rău image006famate. Am descris lumea acea din anii 1944/49 din Buzeşti- Grivita in romanul „Moartea unui dansator de tango”(ed.TREI 2011)

In urma Decretului 351 al Marelui Prezidiu al Republicii Populare Române din 20 august 1949, comuniştii pun capăt prostituţiei legale, controlate, din România. Casele de toleranţă au fost închise. Fetele au fost trimise in nou infiinţatle Centre de reeducare pentru – vagabonzi, prostituate, cerşetori, întreţinute – iar prostituţia condamnată cu închisoare de la trei la opt ani. STELIAN TANASE

http://www.stelian-tanase.ro/zona-libera/bucuresti-strict-secret-orasul-desfraului/
ILUSTRATIA Fotografii cu frumoasele anului 1900.

 

 

Spune-ți opinia, fă-te auzit!