Am ales azi pentru rubrica „Să stăm de vorbă ” ultima postare a Elenei Udrea pe pagina sa de facebook. Sau prima din acest an 2018, cum doriți. E un fel de „Apel catre lichele”cum lansa Gabriel Liiceanu în urma cu 28 de ani, din păcate cu doua luni mai tirziu decit ar fi trebuit, după căderea regimului Ceaușescu, impușcarea dictatorului la zidul cazărmii din Tîrgoviște și risipirea încrengăturii de lichele care l-au servit. Dar gestul lui Liiceanu, să ne amintim, a avut ecou și a rămas.
Problema cu termenul „lichea” este ambiguitatea lui. Ce este si ce nu este o lichea. La ce realități psihologice, la ce fel de caractere se referă. Pe cine vizează? Pe cei cocosati, pe cei cu mustață, pe cei care poartă papillon? Pe cei cu pașaport, sau pe cei care cresc porumbei? Pe milionari sau sărăntoci, pe parlamentari sau șomeri ? La cei care au plagiat doctoratul sau pe cei care dirijeaza mafii in diverse medii – mass-media, afaceri, cultură, politică, bănci? E un termen prea general cu care poți taxa pe oricine fără să greșești. Cine-l foloseste vorbeste de fapt într-o oglindă. Oricine poate fi taxat drept lichea. Secretul este să ai o goarnă care sună mai tare decit a celuilalt. Termenul nu are gen proxim, nici diferență specifică. Nu spune ca atare nimic.
In postarea Elenei Udrea putem observa un început de lămurire a termenului de „lichea”. Este vorba în text despre cei care o curtau odată și ii cereau protecția pe vremea cînd era foarte apropiată de Traian Băsescu, atunci președinte. Elena Udrea era nr 1 la Curtea de la Cotroceni și avea multă influență.
Elena Udrea pare exasperată azi de faptul că acei prea curtenitori indivizi (politicieni și jurnaliști) – „lichele” în termenii ei – o atacă, uitînd anii cînd îi ciuguleau din palmă. Dar aste e! Timpul trece. Astrele se poziționează diferit cu fiecare zi, epocile se duc. Norocul trece de la unii la alții…Totuși Elena Udrea e foarte optimista si sigur fatalistă. Crede că lichelele tot plătesc odată. Sincer să fiu, nu cred. Citiți ce scrie.
Aștept ca de obicei comentariile dvs.
” Măi lichelelor, ati uitat când lingeați clanta sa va sprijin să luați funcții in partid – că de prosti și corupți ce erați v-a dat partidul la o parte, de la ANAF spre exemplu – să vă susțin candidaturile, pe la primăriile de sectoare spre exemplu, să vă finanțeze Cocoș, pe unii in politica, pe alții în presă… Voi, niste nulități ipocrite vorbiți de mine astăzi???
Eu am dosare penale si sunt “coruptă” pentru că v-am plătit vouă prestația politica de rahat prin campanii, sau salariile de jurnaliști “deontologi”, #rezist acum. Acestea sunt acuzațiile care mi se aduc, banii aceștia sunt “banii furați de Udrea”!!!
Vreți să va dau numele fiecăruia dintre voi, câți bani ați luat fiecare de la partid, cum ați fost numiti pe functii, ce ați făcut acolo???
Dacă eu nu vă torn, mai lichelelor, o fac pentru mine, să nu fiu și eu una ca voi. Dar dacă vă faceți calculul că o să fiți lăsati în pace dacă vă mutați limba în fundul Sistemului acum și, pentru că ați sărit în barca lui Johannis, eu vă spun că sunteți proști până la capăt.
Lichelele tot plătesc odată și odată!”,
CITEȘTE SI DA MAI DEPARTE!
DESKREPORT
Va propun urmatorul film: Riphagen-2016.
Dupa mine este mai tare decat serialul Lie to mie, in materie de psihologia minciunii si a limbajului corporal.
Cat despre tradatori? Cu siguranta vor primii ceea ce merita doar ca nu cand ne dorim noi!
Multi tradatori o duc f bine, Orice mare cariera sau avere se bazeaza pe o tradare.
Ce ironie, tocmai am citit urmatorul paragraf in Fabius Maximus – Plutarch „Cand e vorba de patrie nimic nu este rusinos, doar sa ne temem de opinii, de calomnii, de blam; fricosul acesta nu este demn de functia cu care a fost investit, el fiind doar sclavul celor pe care trebuie sa-i conduca si sa le ingradeasca ratacirile prin autoritatea lui suverana.”
Observ ca anumiti oameni importanti in manipularea opiniei publice folosesc in discursul lor expresia „pana la capat”. Banuiesc ca este un fel de vot. Ma intreb insa ce se intelege prin capat? Capatul autostrazii? à coruptiei? à perioadei de tranzitie? à modei tocurilor ascutite? à vietii unora dintre noi?
Un fel de a pune capat este si cel de a da cu oistea in gard.
Ce sa spun, „marile spirite se intalnesc”; ironic, desigur
Eu simplific lucrurile. Dupa revolutie s-au creat partide si partidulete. Dar a fost doar o mascarada, pentru ca partidele marcante au fost doar niste ramuri ale aceleeasi mafii continuatoare a mentalitatii pcristosecuriste, de parvenire, orientare, dat din coate, apucat, pastrat secretul, pastrat gasca verificata care au dorit sa creeze impresia de democratie multipartidista, dar nu au dorit asanarea morala a nimanui, ca ei se iubeau asa cum erau, adica smecherii societatii comuniste care s-au aruncat ca uliii sa se-mbogateasca pe ruinele economiei capitaliste, ca niste hoti care profita de catastrofe naturale si nenorociri, iar acum se compara cu coruptii din tarile dezvoltate…Deci la ce asistam? La certuri si uri atroce intre factiuni ale mafiei, nimic altceva !!! Liiceanu a scris acel text cu impact puternic, dar daca mai multi intelectuali s-ar fi unit si ar fi subscris proclamatiei de la Timisoara unind toate fortele intelighenziei romanesti si facand o greva generala cerand ferm asanarea societatii de dupa revolutie prin impunerea unui minime liste de de reguli care sa fi barat accesul la pozitii de forta al celor ce facusera parte din aparatul de represiune, poate ca altfel ar fi aratat Romania astazi. Nu e tarziu, poate, nici acum pentru o asociere a intelectualilor progresisti si care sunt devotati ai acestei tari, sa vina cu o forma de protest cu mare impact. Eu asa i-as vedea facand. Dar deja domnul Stelian Tanase a declarat amarat ca intelectualii de la care avem noi asteptari nu sunt zei !!! Probabil ca-si doresc sa scrie carti, sa-si faca ‘suma’ de realizari personale, sa-si salveze pielea(de, sunt si ei oameni) pentru ca nu merita sa se sacrifice pentru o tara de idioti, cum spunea bietul Petre Tutea :))…Ce acceptare, chiar si din partea acestor spirite alese, a unei minuni acceptand promiscuitatea !!!!! Si pana una alta poate ca tara se va duce de rapa…nu-i nimic, ramanem cu totii sa ne bucuram ca suntem cetateni ai planetei, fara a avea mare lucru cu care sa ne mandrim legat de tara in care ne-am nascut….
In jurul lui GOMA nu s-au asociat, din frica, din socoteli personale. CU Liiceanu era prea tirziu, trebuia sa apr ainainte de 22 dec.1989. Cu Proclamatia de la Timisoara a existat solidaritate vezi Piata Universitatii. Am facut atunci parte dintre cei 8 care coordonau proclamatia pe tara, cu George Serban si ceilalti.