UN AMOR PARIZIAN VIA KREMLIN

By 14 iulie 2017Graffiti

aragon 4După război a existat la Paris cuplul Jean Paul Sartre – Simone de Beauvoir care şi-a propus să ţină prim-planul scenei literare pariziene. A existat încă un cuplu de neignorat – la fel de ahtiat după mondenităţi, glorie, dispute ideologice şi bani – Louis Aragon şi Elsa Triolet. Elsa Triolet era sora muzei lui Maiakovski, Lili Brik. Era aşadar rusoaică, născută într-o familie evreiască bogată. A avut o bună educaţie, făcea parte din lumea bună a Moscovei. A studiat arhitectura. În 1917 ajunge în Franţa ca soţie a ofiţerului Triolet de care divorţează zece ani mai tîrziu. În 1928 apare la o petrecere în aragon 8Montparnasse la un un local la modă, La Coupole – unde se adunau de regulă suprarealiştii sub comanda lui Andre Breton. Venise special să îl cunoască pe Aragon, scriitor de succes la aceea vreme. ”Vederea” reuşeşte, cei doi devin un cuplu.

Figura lui Aragon e la fel de fluu. Era bastard, situaţie care l-a făcut să sufere toată viaţa. Tatăl lui natural, un politician influent, a preferat să nu il recunoască. Aragon a aflat abia la tinereţe că femeia care se dădea drept sora mai mare, apoi mătuşa etc, era chiar mama lui. A fost secretul său, care l-a făcut să sufere cît a trăit. I-a şi dat o vulnerabilitate emoţională marcată. Un ex. Părăsit de o iubită, o bogată americancă pe seama căreia trăia, a încercat să se sinucidă. aragon-6În tinerețe a avut episoade homosexuale, cum scrie Drieu de la Rochelle, prietenul cel mai apropiat, ( fascist, apoi colaboraţionist în anii 40, se sinucide imediat după război). Aragon s-a lăsat mereu dominat, a căutat mereu protecţie. Întîi la suprarealişti, apoi la comunişti. Dar figura dominantă a vieţii lui a fost Elsa Triolet.

aragonIn anii 20 Aragon a fost unul din personajele cheie ale avangardei. A scris poeme, romane, a făcut gazetărie. În 1927 ianuarie Louis Aragon s-a înscris în PCF. Va rămîne comunist pînă la moarte. A fost un fidel al Moscovei, adeziunea sa a fost una zgomotoasă, ferventă. În 1931 a publicat de ex. “Trăiască GPU”, un elogiu adus aparatului represiv sovietic. A vizitat URSS insoţit de Elsa Triolet de mai multe ori, de unde a revenit de fiecare dată plin de entuziasm. L-a susţinut pe Stalin şi dictatura lui singeroasa – Marea Teroare, procesele din anii 36-38, pactul Ribbentrop-Molotov. etc. A condus mai multe publicaţii controlate de Kremlin şi a participat la campanii de propagandă duse de Comintern. Moscova i-a furnizat fondurile. Louis Aragon îşi impresiona contemporanii prin standardul său de viaţă. Afişa, în ciuda ideologiei proletare, aere aristocratice, îi plăcea să arate ca un dandy. Ca şi Elsa Triolet, aragon 5mereu supraelegantă, de care era nedesparţit. Ea a fost principala lui sfătuitoare. Nu a lipsit niciodată din deciziile lui. S-a speculat că ar fi existat legături între ea şi Comintern sau chiar KGB. Misiunea ei ar fi fost să il manipuleze, sa îl influenţeze să ia poziţii favorabile URSS. Deocamdată probele şi documentele invocate sunt doar indirecte.

In anii 40 Aragon şi Elsa Triolet se refugiază în sud, în zona neocupată de nemţi, unde nu au avut de suferit şi unde scot o publicaţie clandestină de obedienţă comunistă(le-am vazut casa unde se ascundeau la Nisa). După război fac figură de mari rezistenţi. Aragon e principalul intelectual oficial al PCF. O uriaşă maşinărie de partid îl menţine în centrul atenţiei. Devine membru al CC al PCF, conduce revista partidului, Les Lettres francaises. Cei doi s-au alăturat tuturor campaniilor dirijate de Moscova- procesul Kravcenko, în favoarea soţilor Rosenberg, în legătura cu războiul din Coreea, etc.

stalin picassoMoartea lui Stalin la 5 martie 1953 nu îi schimbă atitudinea de subordonare totală faţă de Moscova. E criticat totuşi de Kremlin pentru publicarea unui portret al lui Stalin făcut de alt membru de vază al PCF, Pablo Picasso, considerat o blasfemie şi-şi pune cenuşă în cap public. Nu ştiu dacă a fost prea convins, dar sigur depindea de banii Moscovei, aşa că nu avea încotro.

Mereu pe linie, după Raportul Hruşciov din februarie 1956 care a demascat cultul personalitatii lui Stalin, Aragon lasă să treacă în paginile „Les Lettres francaises” cîteva note critice vizavi de Stalin şi de trecut. Totodată se manifestă ca un pro-hruşciovist. Primeşte în acel an premiul Lenin. Aragon a susţinut ferm politica Moscovei în legătură cu criza din Polonia. A fost de acord şi cu intervenţia tancurilor ruseşti la Budapesta. Astăzi e greu de inţeles rolul pe care l-au jucat cuplul Aragon Triolet în spaţiul cultural parizian şi cîtă putere aragon 3au exercitat, mai ales în primele decenii după război, cînd făceau şi desfăceau totul – mai ales la stînga.

Cînd Armata roşie a invadat Cehoslovacia, poziţia lui Aragon s-a schimbat. Franţa evoluase mult. Aragon îmbătrînise. Poate se plictisise să fie soldatul credincios al Kremlinului. Poziţia sa de portavoce a URSS l-a pus adesea in situaţii ridicole şi ruşinoase moral şi intelectual. Sub Brejnev credibilitatea comunismului s-a diminuat mult. Atitudinile celor doi, Aragon şi Elsa Triolet, nu au mai găsit în Franţa ecoul din anii 50. Comunismul nu a mai fost ca altadată în Occident ceva la modă, şic, monden. A fi un rebel roşu, a visa revoluţia proletară, a conspira contra burgheziei erau deja atitudini vetuste. Şi nu mai aducea beneficii, nu mai asigura o carieră, bani, prestigiu. Mulţi militanţi comunişti francezi luau distanţe, mai ales intelectualii. Louis Aragon a înţeles schimbarea care se produsese în opinia publică şi a criticat invazia din 1968. Moscova – ca reacţie – a lăsat revista Les Lettres Francaises fără finanţare. A aragon 2dat faliment şi a fost închisă în 1972.

Într-un fel Aragon era o pagina de istorie literară şi politică. Fusese în tinereţe un poet de talent, dar aservirea artei lui lui ideologiei marxist-staliniste şi cauzei Moscovei, l-a costat tot destinul literar pe care ar fi putut să îl aibe. Azi de ex. romanul său „Comuniştii” e de necitit, simplă maculatură. Putine din operele lui depăşesc această condiţie. Influenţa lui în cultura franceză a fost înşelătoare. Autoritatea lui era dată de susţinerea aragon 1aparatulului PCF, nu de talentul sau valorea operei sale. Cheia a fost legăturile sale pivilegiate cu Moscova. Cît comunismul a părut să fie o cauză, rolul lui a fost pe măsură. Apoi s-a diminuat şi a dispărut – ca şi URSS mai tîrziu. Aragon poartă ca scriitor amprenta epocii sale, nu a lăsat în urma lui nimic care să reziste în timp.

În 1970 Elsa Triolet, marea lui dragoste, partenera lui de cabale literare pariziene, de ex-comunicări şi premieri, de scandaluri, de apariţii mondene şi polemici idelogice, a murit. A fost îngropată la moşia celor doi de la Saint Armould-en-Yvelines. Aragon i-a supravieţuit 12 ani. A murit şi el în 1982. Rămăşiţele lui odihnesc alături de cele ale Elsei Triolet.

STELIAN TĂNASE

CITITI SI SERUIȚI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!