zidul de la berlin 1

In 1989, cam la vremea asta, Conu Alecu Paleologu mă dezmeticește cu un telefon dat cu noaptea în cap. Să fi fost cinci, poate șase. Eu cu urechea lipită de Radio Europa liberă, care transmitea încă dinainte de la miezul nopții căderea Zidului de la Berlin, cu zeci de mii de berlinezi pe motociclete, Trabanturi Wartburguri, pe biciclete, pe jos treceau puhoi în partea de Vest a orașului. Conu Alecu a intrat direct in subiect cam așa – Ai auzit! Da, zic eu. Și!?zice el. Gata, s-a terminat ! zic eu. Aha! Așa e! zice el și închide. Cum vedeți, eram f curajosi! Eram eliptici și nu doream niciunul să comentăm mai mult. Eram ascultați și stiam. Amîndoi entuziasmați, dornici să schimbăm impresii. A rămas să ne vedem în cursul dimineții. Ne-am plimbat citeva ceasuri, entuziasmati, facind planuri, presupunind ca si in Romania regimul nu ma avea cum să reziste. Eu ziceam că pînă-n primăvară mai ține. Mai creddam ca dictatorul va fi rasturnat din interior, de unii din acoliții lui. Conu Alecu credea că înainte de sfirșitul anului „s-a zis cu ei!”. Am zis sceptic – Doamne ajută! zidul de la berlin 4

O epocă se termina, dar la București nu era atît de clar acest lucru. România se găsea la alt ceas politic. Bucureștiul se pregătea de al XlV lea congres al PCR. Ceaușescu își aranjase deja realegerea. A cîta din 1965!? Străzile erau pustii, restaurantele nu aveau nimic de servit, magazinele goale. Pe rafturi se găseau conserve, șampanie Zarea, creveți vientamezi și cam atît. In sălile teatrelor era frig ca afară, actorii si spectatorii stăteau in paltoane. Spectacolele de terminau la opt. In cinematografe filmele nu rulau după căderea intunericului. În cartiere se tăia curentul electric cîte 2-3 ore/seara. La televiziunea romana progamul dura doua ore,de la 19,00 la 21,00. Pe străzi patrulau echipe mixte – cu militari, milițieni, gărzi patriotice selectate din fabrici. Atmosferă era de stare de asediu. În această stare de lucruri cadea zidul de la Berlin zidul. Diferența intre Berlin si Bucuresti era uriașă.

Eu eram consemnat la domiciliu.Un tovăraș mă chemase la Capitală la PCR și îmi ceruse ca în zilele alea, zidul 4pînă după congres e bine să stau acasă, să nu plec în provincie, să nu mă întîlnesc cu prietenii mei scriitori și mai ales să nu calc prin ambasade. Nu era prima data. Cind a fost Gorbaciov in vizita la Bucuresti, primisem același consemn. Să stau acasă, să nu ma cum sa apropii de delegația sovietică sau de ziariști străini.

***La 13 august 1961 berlinezii s-au trezit cu oraşul lor tăiat în două. Un gard de sîrmă ghimpată, turnuri de control, bariere, cîini de pază, camioane militare, multă armata estgermană – au apărut pe bulevardele centrale. Începuse construirea zidului de la Berlin. A fost ridicat ca să oprească afluxul de cetățeni din Germania de est spre raiul capitalist care începea în Berlinul de vest. Pentru lumea civilizată a fost un mare şoc, o surpriză de proporţii.

zidul de la berlinA fost un semnal clar că blocul sovietic pierduse partida. Nikita Hruşciov se lăudase că în cîţiva ani va ajunge din urmă ţările capitaliste la standardul de viaţă.Logic – est-europenii nu vor mai mai fi tentaţi să fugă în Vest. Vorbe goale, propagandă ! URSS şi aliaţii lor nu au ţinut pasul cu boomul economic capitalist. Cum era şi un război ideologic, iar Germania comunistă se depopula cu repeziciune, Hruşciov a luat această decizie – să ridice zidul de la Berlin.

Zidul a fost o ruşine a lumii postbelice. Natura regimului bolșevic, de inchisoare a popoarelor, s-a văzut şi mai bine. Acest lagăr începea la Berlin și Praga si se închidea la Vladivostok. Au fost inregistrate 1500 de victime pînă in 1989 – oamenii curajoşi care au vrut să treacă în vest pentru a găsi libertatea. Căderea zidului în noiembrie 1989 a fost semnalul că blocul sovietic şi-a încheiat istoria. Era doar o problemă de timp pina cind se va prăbuși.

tanase dracul si mumiaRomanul meu ” Dracul și mumia” (ed TREI 2015 ) povestește despre un drac și mumia lui Lenin pe care primul o fură din Piața Roșie. Finalul se petrece la Chekpoint Charlie, 1961, locul pe unde se trecea dintr-o zonă în celalaltă. Zidul de la Berlin m-a obsedat toată tinerețea. Am dorit să marchez locul pe care l-a avut zidul în in istoria generației noastre. E inutil să spun că nu am fost la Berlin inainte de 1989 ( nu am fost nicaieri) și că nu am trecut așadar pe la Checkpoint Charlie unde Occidentul și URSS faceau schimb de spioni. În carte – dracul contra Lenin. Abia vara trecuta am ajuns acolo. Sentimentul meu a fost în acel timp că zidul de la Berlin s-a aflat în fiecare punct din Imperiul sovietic, la București, la Praga, la Sofia, la Budapesta, etc. nu doar la Berlin.

O aducere aminte pentru toţi cei care şi-au pierdut viaţa la Zid pentru a-și cîștiga libertatea.

STELIAN TĂNASE

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

Copyright DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!