În timp ce PDL se află în plină exorcizare cu uşile închise, activiştii săi din societatea civilă şi-au revenit foarte repede din trauma pierderii stăpânului generos. Ciufuliţi şi încercănaţi după dezmăţul amorului nebun cu prezervativul portocaliu, machiindu-se superficial, cât să nu li se observe figura buhăită de plânsul amar al despărţirii. Sfidând arşiţa, şi-au îmbrăcat blana de lupi moralişti, începând să emită avertizări apocaliptice despre iminenta prăbuşire a soţietăţii, cu prinţipurile ei cu tot. Au împânzit media cu mesaje mai mult sau mai puţin camuflate în articole de opinie prin care vor să demonstreze că tot ce face USL e un abuz incalificabil asupra intelectualităţii, conştiinţei civice şi gândacilor de Colorado.
Evident, eforturile lor publicistice sunt deghizate în strigăte de protest ale societăţii civile, ale oamenilor de bine, ale intelectualilor revoltaţi. Care e motivul revoltei, nu se explică deloc. Dar aşa stă bine intelectualului de carieră, să fie arţăgos, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul lui.
Calul de bătaie al postacilor de presă scăpaţi pe stradă din lanţul PDL îl reprezintă schimbările făcute de USL în diferite posturi publice. Pretenţia lor este ca USL să fie mama răniţilor pedelişti. Să le conserve posturile, să nu se atingă de ei, să fie buni şi mărinimoşi, înţelegători cu micile lor daravele. Vorba aia, noi am fost ticăloşi, am furat cât am putut, dar voi, useliştilor dragi, trebuie să fiţi altfel, să fiţi corecţi până în vârful unghiilor. Fostul călău cere îndurare victimei care are acum ghilotina la îndemână, apelând la bunăvoinţa ei. Şuţul prins cu mâna în buzunare se smiorcăie, acuzându-l pe cel furat că nu este corect, că nu este principial, că nu e uman dacă îl va preda poliţiei.
Rămâne de văzut dacă USL se va lăsa impresionat de răbufnirile ofticoase ale ciocoilor scăpătaţi. Dar să nu uite că pe cine nu laşi să moară…
Da, foarte corect. Din 1990 incoace alteranta la putere a fost un joc intre doi balauri cu mai multe capete. La fiecare schimb de putere invingatorul mai taia unul sau mai mult capete balaurului invins. Faza e……….capetele tot apar mai ceva ca ciupercile dupa ploaie si de pe margine privesc mereu aceeasi. Sa imi spuna mie cine a avut ceva de castigat sustinand alternant din x in y ani acelasi partid? Da, aveti dreptate, intrebarea e retorica, nu mai exista cred vreun partid rasarit in „90 care sa mai stea si azi in picioare. Poate doar UDMR-ul?! Deja stiu ca vin rosiile……….