402

1

… e o pasăre de pradă chiar dacă are aparență humanoidă. Intilnesti individul in toate mediile. Se vede fără binoclu că e înnebunit de carieră. Nu bani, nu sex (vin oricum de la sine). Cariera! Ce minunat sună acest cuvint. Cocomîrlă e un ambițios care trăiește din pizmă. Ranchiuna și invidia dau rațiunea vietii lui de nemernic. Îi pune piedică lui X, îl calomniază pe Y, îl lucrează pe Z. Nu are astîmpăr. Sufletul nu îi dă pace o clipă și este fff ocupat. Mereu se bate pentru o cauză, un post, o sinecură, o treaptă mai sus, o tinichea. E răzbătător, dar mai ales antipatic. De meserie impostor, ușor farseur, cabotin. Pozează în expert, alteori în intelectual subțire, în politician capabil. E băgat in tot felul de mișmașuri cu condiția să îi aducă măcar un avantaj. Spre binele lui, se metamorfozează fff. ușor.

Nu ezită să comită porcării cu aerul că face exact ce trebuie. Fireste, moral. I se cuvine totul, dat fiind că e o ființă superioară rătăcită printre muritorii de rînd. E un neam prost și un ciocoi, chiar dacă se crede semizeu. Nu se dă înapoi de la nicio turpitudine, uzînd de apartenența lui presupusă la o rasă superioară. Face nonșalant mizerii altora. Bănuitor, caracter inchizitorial tipic. De preferință încalcă regulile de cîte ori îi folosește la ceva. Moralizează prostimea, explică, dă lecții. Gășcar tipic, îl găsești unde e puterea și se dă ceva. Se coalizează din instinct impotriva celor mai buni. Iși găsește acoliți și nu graffiti 22are scrupule să lovească. Carnasier prin naștere, ar fi fost un anchetator teribil sub bolșevici sau un procuror care demască și infierează dușmanii poporului. Un dogmatic si un fanatic al cauzei lui personale. Afișează frecvent această predispoziție de a fi amoral și cinic. E bîntuit de un jalnic darwinism social. Crede că lumea e o junglă și viață o luptă dură pentru existență împotriva celorlalți. Alibiul lui la toate mizeriile la care se dedă este că nu face decît să supraviețuiască într-o lume dură în care ești obligat să reușesti – adică să te cocoți cît mai sus.

E de fapt un obraznic și un nerușinat. Aroganța i-o constați de la prima vedere. E clar că personajul meu zoo de azi crede că este ceva de capul lui. Mica lui dramă – dacă are una – e că este steril, deși se visa în junețe autorul unei mari opere, cînd nu se visa firește într-o funcție, mare grangur. N-a scris decît note de subsol si prefețe în care adună de pe jos chiștoace culturale. Asta dacă e în mediul universitar/mica lume culturală. Dacă e rătăcit prin politică, la fel. Într-un colț pîndește, sperînd să ajungă ștab mare. Într-o corporație, se visează președintele Consiliului de administrație. Străbate ierarhia fără preget, instinctiv, oriunde s-ar afla. S-a visat și prim-ministru săracul la o vreme! Eh, nu e singurul, mai știu cîțiva nebuni. Are vise de mărire cîte vrei. Moare să ii spui excelență. Cîndva iși va atinge țelul. După cîte îl cunosc ( coate puternice, dinți ascuțiți, veninos ca un șarpe ) va ajunge, nu se lasă. Pariul lui este să slugărească stăpînul potrivit pe care la un moment dat să îl înlăture și să-i ia locul. Nu cumva să îi faci bine, amice, te va răsplăti cu răul.

371Cocomîrla vine de la mîrlan, dar nu numai. Nu căutați în DEX, nu găsiți cuvîntul acolo. L-am inventat anume pentru acest personaj al tranziției spre cacapitalism.

2

Mi-a fost greu să ii gasesc acestui personaj o corespondență în regnul animal. Sunt animale care îmi plac foarte mult. Căprioara, veverița, ursul panda, cîinele, pisica, etc. Sunt altele care îmi fac scîrbă. Un limax de ex. Iși plimbă faptura jalnică cu care l-a inzestrat natura. Un amestec de șobolan iesit din pivniță și șarpe ascuns sub gard. De la prima privire il respingi, il arunci intr-un colt, il eviți, nu vrei sa il stii la ușa ta. Și nu e vorba că e pocitanie, ar fi simplu, un quasimodo in plus. E vorba despre ocupația lui, ce face, din ce trăiește. E omul negru. Să zicem ca o duce binișor din expediente. Impușcă francul, cum se zicea odată, ca să își plăteasca facturile. Mai ales traieste murdar, din dejecții. Dar sa dau un exemplu. El e cel care intr-o redacție să zicem, suna la un nefericit prins cu ocauau mică. Misiunea lui e să îi spună că ziarul unde slugărește va publica miine chiar un material compromitator în care e demascat. Se scrie acolo că are amantă deși e însurat și că unui ministru nu ii stă bine să fie imoral. Mai scrie că a delapidat cîteva milioane bune de euro și că e sperjur. Avem poze, acte, tot ce trebuie. Așa că dumnealui o să își piardă postul acela glorios și bănos. Va fi și un scandal uriaș. Partidul o să îl dea afară. Ajunge in pușcărie, adio rang, familie, avere, prestigiu. O să ajungă un paria. Ii mai zice la telefon că e o ginganie, un porc, un casanova de mahala. Dupa ce il sperie bine, patronul gazetei intervine împăciuitor și propune o negociere. Pentru că, nu-i așa, oameni suntem și chiar gentlemani și, excelența vs. , binele public primează. Limaxul nostrui ascultă cu 002admirație lecția șefului.

Rolul limaxului nu se termina aici. El duce la capăt treburile murdare, discrete. El este killer-ul dintr-un gang mafiot, recuperatorul, bătăușul. E depozitarul celor mai infricoșătoare secrete. Ii are la mînă pe mulți, chiar dacă un aer umil, insignifiant și nu il bagă nimeni în seamă. Nu faceți greșeala să îl desconsiderați. E bine sa îl ocoliți, să nu aveți de a face cu el. E plin de complexe, un frustrat. Din cauza asta nu are plăcere mai mare decit să terfelească, să facă rau altora, să le arate ca și ei sunt niste mizerabili ca și el, că nu sunt superiori in nimic. Calomnia, defăimarea, denunțul sunt armele lui favorite.Improașcă pentru că nu e in stare să facă nimic. Atunci aruncă cu dejecții in ce fac alții. Într-o zi un amic, mare avocat, a primit vizita unui gazetar sulfuros, limax de felul lui. Tema intrevederii a fost simplă – șantajul. Dacă avocatul nu îi varsă un milion de euro, publică extrase dintr-un dosar care arată că în anii 80 avocatul a semnat un angajament cu Securitatea. Deznodămînul acestei scene a fost că limaxul, jarteauau penala, fals gazetar, în fapt un șantajist ordinar, a fost dat afară. Știu destule povești – nu puține – de acest tip, petrecute de-a lungul anilor. Presa a devenit treptat terenul de vinătoare pentru mulți limaxi în ultimii 24 de ani. Sunt jalnice figuri ale subteranei. Vin din umbra și întuneric. Dacă vă intersectați cu un limax, storciți-l cu talpa. Nimeni nu are de pierdut nimic.

STELIAN TANASE

Spune-ți opinia, fă-te auzit!