6 MARTIE 1945 – ÎNCEPUTUL POTOPULUI

regele Mihai 21. YALTA.

În octombrie, Wiston Churchill face o vizită la Moscova, preocupat de soarta imperiului britanic. În ce priveşte Europa de est şi Balcanii, Stalin şi Churchill convin asupra formulei : România 90% control sovietic, 10% Aliatii, Grecia 90% englezii, 10% sovieticii. Churchill era maxim interesat ca Armata roșie să nu ocupe Grecia, fapt care le-ar fi dat rușilor controlul asupra estului Mediteranei și ar amenințat astfel Canalul de Suez. Așa că aprocedat la un schimb cu Stalin. Soarta României este pecetluită.

La București comuniştii instrumentele generalilor și consilierilor sovietici, fac presiunii tot mai mari finanțați și susținuți de Moscova. Demonstraţiile de stradă practic nu se opresc,agitația este în creștere. Se înregistrează provocări și incidente în intreprinderi. Situaţia economică se deteriorează grav în cîteva săptămîni. Rechiziţiile făcute de armata roșie și de comisarii URSS cu misiuni economice nu se opresc. Mai ales în transporturi şi utilaj industrial se produce un adevărat jaf la scară mare. Inflaţia este alimentată de devalizările de rezerve şi de leul rusesc care apare pe piaţă.

armata rosieKremlinul doreşte alt guvern, unul procomunist. Ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vîşinki vine în noiembrie la Bucureşti trimis de Stalin pentru a-şi impune condiţiile. Reacţia regelui este de a numi la 5 decembrie un prim ministru cunoscut pentru opiniile sale anticomuniste, generalul Nicolae Rădescu. El nu întîrzie să ajungă în conflict cu comuniştii cînd ordonă acţiuni de pacificare a situației. El intenţionează să dea legimitate guvernării organizînd alegeri libere, lucru cu care regele şi partidele istorice sunt de acord. Dar comuniştii nu doresc alegeri. Ţara este alături de rege. Iar sovieticii socotesc că nu controlează destul situaţia pentru a risca alegeri. Războiul în Europa nu s-a terminat.

La sfîrşitul lui ianuarie 1945 regele Mihai trimite un memoriu preşedintelui american Franklin Delano Roosevelt în care arată abuzurile sovieticilor. gheorghiu dej tanar, bunCum ne găsim înainte de conferinţa de la Yalta, memoriul este extrem de oportun .”Eu vă rog să ascultaţi vocea naţiunii române. Ea este vocea unei Naţiuni a carei istorie, suferinţe şi calităţi merită să fie luata in seamă…” se scrie aici. Memoriul este citit de preşedinte tîrziu, abia în martie, și fără rezultat.

Conferința patronată de cei trei lideri ai marilor puteri, Stalin, Churchill Roosevelt a avut loc la Yalta, în Crimeea între 4 și 11 februarie. După o săptămînă de discuții în care problema românească a fost doar amintită s-a creat un cadru pentru Europa postbelică în partea ei răsăriteană, ocupată de Armata roșie. Chir și așa- azi știm – sovieticii nu şi-au respectat angajamentele semnate de Stalin cu Churchill şi Roosevelt.

Abia încheiate acordurile de la Yalta comuniștii dirijaţi de la Moscova trec la asalt la București. Ei vor să preia puterea și organizează demonstraţii de stradă. Generalul Rădescu la sala Aro face o declaraţie fermă de stopare a agresiunii. Ca răspuns, comuniştii organizează la 24 februarie un mare miting in Piața palatului. Este de fapt o provocare, începutul campaniei de înlăturare a Guvernului condus de general. Au loc violențe, divizia Tudor Vladimirescu intervine. Se trage asupra clădirii ministerului de interne. Teohari Georgescu, secretar de stat, comunist, este demis. Sovieticii se opun şi generalul Nicolae Rădescu trebuie să demisioneze cînd sovieticii scot blindatele pe străzi.

stalin 3Andrei Vişînski vine la Bucureşti trei zile mai tîrziu. Scopul vizitei sale inopinate este să impună un guvern prosovietic. Primit in audiență de rege, trînteşte uşa, strigînd “ Yalta sunt eu” cînd regele Mihai invocă spiritul acordurilor şi promisiunile sovietice și garantate de Aliați. După demisia generalului Rădescu, s-a încercat o formulă cu Barbu Știrbey ca primministru. Vîşinski avea mandat de la Kremlin să îl impună pe Petru Groza, un avocat din Ardeal, conectat cu comuniștii încă din anii 30, fost ministru. Nici un alt guvern, declară Visinski, nu va fi acceptat de Kremlin. Groza e singurul om politic în care Stalin are încredere, spune trimisul sovietic.

Dupa mai multe zile de tensiune, de pertractari cu forțele politice, regela a cedat. De ce ce a cedat regele Mihai ? Întîi pentru că spera să obțină ameliorarea condițiilor impuse prin armistițiul semnat la Moscova. Un motiv mai serios era faptul ca sovieticii ţineau sub administraţia lor nordul Ardealului. Kremlinul susţinea că numai unui guvern Petru Groza il vor retroceda și nu va accepta cererile Budapestei. Șantajul a funcționat. Nici nu avea cum să nu prinda, devreme ce occidentalii nu au oferit nici un fel de sprijin.

Mihai si Petru GrozaRegele Mihai trebuie să îl numească la 6 martie 1945 pe Petru Groza prim ministru. Din acest moment, cu un Guvern prosovietic, datele situației se schimbă. Comuniștii dețin puterea, chiar dacă aparent ei colaboreaza cu mici grupuri, cu politicieni burghezi, ca Petru Groza el însuși, Gh.Tătărescu, numit vicepremier, sau Mihail Ralea. În spatele lor însă Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghe Gheorghiu Dej, Lucrețiu Pătrășcanu, Emil Bodnăraș, Teohari Georgescu controlează toto mai strins totul. Ei sunt niște marionete, niște Quislingi. În spatele lor se vede umbra lui Stalin, adevăratul stăpîn.

Administraţia română este restabilită în nordul Transilvaniei. Teritoriul răpit prin dictatul de la Viena în august 1940 aparține din nou României. Regele Mihai merge la Cluj pentru a participa la ceremoniile oficiale prilejuite de reintegrarea pămîntului instrăinat.

Pe teatrele de luptă în Europa se dau ultimele bătălii. Forţele aliate dinspre vest şi Armata roşie dinspre est au prins într-un cleşte forţele germane. Hitler se sinucide, Germania capitulează. România a participat la această victorie cu un uriaş efort de război. Numeric forţele armate româneşti implicate pe front sînt pe locul patru după URSS, SUA şi Marea Britanie. Armata romînă înregistrează peste 180.000 morţi în perioada august/mai 1945. La acea vreme sovieticii au recunoscut aportul românesc. Un singur exemplu : La 19 iulie 1945 mareşalul Tolbuhin remite regelui Mihai din partea lui Stalin ordinul Victoria, cel mai important ordin sovietic. Puțini îl mai dețin, Stalin însuşi, Churchill, de Gaulle, Jukov, Eisenhower, Tito, Montgomery, etc.

visinskiCoincidență sau nu, este și ziua cînd se deschide Conferinţa de la Postdam. Două săptămîni delegațiile sovietică, americană, britanică discută soarta Europei postbelice. Roosevelt, mort intretimp, fusese înlocuit de Harry Truman. Nimic bun pentru România. Jocurile erau deja făcute. Singurul fapt nou este explozia nucleară americană care schimbă raporturile de forţe între supraputeri şi anunţă declanşarea războiului rece. Abia se incheie conferinta și Harry Truman la 9 august declară că ţările din estul Europei “ Nu vor ajunge în zona de influenţă a nici unei puteri.“ Erau vorbe goale, se înșela. Sau înşela cu bună știință aceste popoare care urmau să fie înghiţite de Stalin ? E o intrebare.

2. GREVA REGALĂ

Încurajat de declarațiile americane, în vara 1945, la 20 august, Mihai cere demisia Guvernului. Statele Unite și Marea Britanie nu recunoscuseră Guvernul, considerindu-l nereprezentativ. Regele Mihai dorește să formeze un alt Guvern care să aibă și recunoaștere occidentală. Somat să se retragă, dr. Petru Groza a refuzat. Constituția îl obliga să demisioneze dacă Suveranul i-o cerea. Regele începînd cu 21 august refuză să mai semneze actele guvernului sau să primească în audienţă ministrii. Este ceea ce s-a numit “greva regală”. La 23 august 1945, ceremoniile împlinirii unui an de la căderea lui Antonescu, au loc fără regele Mihai, retras la Sinaia. Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Bratianu susţin atitudinea Suveranului. Populaţia excedată de abuzurile sovieticilor, este de partea sa.

Occidentalii susţin această atitudine. La 8 noiembrie 1945, ziua de sfint a regelui Mihai, bucureștenii organizează o mare manifestaţie de solidaritate. petru groza 1Mii de persoane în piața Palatului își manifestă simpatia pentru rege scandînd “Regele și patria.” Partidul comunist reacţionează trimiţînd cîteva mii de bătăuşi înarmaţi să atace mulţimea. Bilanțul : opt morţi, 44 de răniţi, sute de arestări. Criza e la apogeu. Opoziția anticomunistă se grupase în spatele regelui, văzut ca un simbol al independenței țării. Populația detesta ocupantul sovietic, pentru că se dedase la mari jafuri și violențe și adusese sărăcie. În plus amenința să impună un regim comunist. Agenții lui Stalin sub ocrotirea Armatei roții se pregăteau să lichideze fizic și politic, adversarii, partidele istorice.

În decembrie 1945 la Moscova Conferinţa miniştrilor de externe ai marilor puteri discută criza. Occidentalii cedează în faţa sovieticilor. Singurul lucru obţinut este numirea în guvern a doi miniştri fără portofoliu din partea partidelor istorice. Guvernul trebuia să organizeze alegeri. O delegație compusă din miniștrii de externe, american, britanic și sovietic vine la Bucuresti în ultima zi a anului pentru a impune solutia adoptată. În aceste condiţii, la 7 ianuarie 1946 regele Mihai încetează greva. Americanii și britanicii recunosc guvernul dr. Petru Groza. Era de fapt eșecul încercării iuliu maniufăcute de regele Mihai de a nu lăsa țara pe mîinile sovieticilor. Occidentalii, înțeleși cu Moscova asupra sferelor de influență, aveau alte interese și nu l-au susținut pe rege. Era o problema de timp ca regimul democratic, monarhia constituțională, să se prăbușească sub loviturile lui Stalin. România este sacrificată.

Occidentalii, in retragere, in fața pretențiilor și acțiunilor Moscovei, evaluează situația corect. La 5 martie 1946, la Fulton, Mississippi, USA, W.Churchill spune “o cortină de fier a căzut peste întregul continent.“ Este începutul războiului rece. Se recunoaşte astfel că lumea se împărţise între sfere de influenţă şi că România se află în zona sovietică. La 20 martie regele Mihai primeşte din partea SUA “Legiunea de merit”, cea mai înaltă distincţie americană. Era un gest de tristă și slabă consolare pentru lipsa de sprijin a Casei Albe în lupta pe care Mihai o dădea împotriva comunismului. Dar era și o recunoaștere a atitudinii curajoase a regelui.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!