„Am ales azi pentru rubrica „Să stăm de vorbă” un scurt fragment dintr-un articol postat de Ioana Ene Dogioiu pe ziare.com cu privire la efectele dezincriminarii abuzului in serviciu.
Aștept ca de obicei comentariile dvs pro și contra.
„S-a lucrat abil. Avand in vedere ca atentia publicului era fixata pe prag, acesta a fost pus la un nivel scazut, anuntat pe surse de cateva zile deja. Deci o detensionare preventiva. Celelalte chestiuni sunt destul de tehnice, mai greu de inteles. Dar efectele sunt dramatice, cu mult mai grave decat ale OUG 13.
Sigur ca principalul beneficiar e Liviu Dragnea care va scapa si pe folos – care nu e pentru sine sau familie, si pe prescriptie. Dar lista beneficiarilor e cu mult mai lunga si dureroasa. Stiti ca va scapa inclusiv primarul Piedone de acuzatia de abuz in serviciu pentru tragedia din Colectiv? Vor scapa cei din dosarele ANRP, probabil cel mai mare jaf din istoria recenta a Romaniei, condamnati la ani grei de inchisoare in prima instanta. Vor scapa cei acuzati in dosarul caselor din Timisoara, o autentica plaga rezultata din complicitatea dintre mafie, politisti si procurori, care a chinuit ani de zile acel oras.
Aceste modificari sunt in primul rand pentru Liviu Dragnea, dar nu numai. Lista beneficiarilor e cu mult mai lunga, de aceea si hotararea cu care PSD calca totul in picioare. Practic scapa cam toti cei anchetati pentru abuz in serviciu, adica principala infractiune care sanctiona spolierea bugetului public.
Orice nemernicie devine practic posibila fara niciun risc. De la vanzarea Casei Poporului, daca banii nu intra in contul familiei functionarului care avizeaza vanzarea, pana la orice forma de furt din banul public comis prin decizia unui ministru ale carui atributii nu sunt expres prevazute de lege sau daca folosul ajunge la el indirect. Vor ramane nesanctionate abuzuri sau neglijente care au provocat pierderi de vieti omenesti, ca in cazul Colectiv.
DNA a comunicat ca va urma un val de clasari si achitari.”
DESKREPORT
O sinistră mizerie! Una dintre cele mai flagrante şi penibile din istoria post decembristă a României!
Ce ar mai fi de spus decât că pe zi ce trece se confirmă ceea ce spun eu de ani de zile și pentru care am fost copios înjurat, anume că, statistic vorbind, suntem o țară de lichele și secături! Dovada? Halul în care am ajuns! Cum a fost posibil? Cu un popor care și-a pierdut orice reper moral și care se află în plin proces de îndobitocire, din moment ce gândește la modul „Da, dom’le, o fi furat, da’ a și făcut!”, așa cum imi șuierau în față, gata să mă și strângă de gât, tot felul de bembeluci în campania electorală pentru alegerile generale în urma căreia, la Râmnicu Vâlcea, a fost ales primar un fost pușcăriaș condamnat pentru luare de mită. Avem fix ceea ce merităm, fiindcă „orice popor își are conducătorii pe care și-i merită!” (Karl Marx). Eheiii, boală veche la români, căci iată ce spunea Constantin Rădulescu-Motru: „Este în lumea politicienilor noştri o manie de a considera ţara ca un bun al lor propriu asupra căruia pot face tranzacţii. / Cel mai anonim dintre anonimi, intrat în politică, devine dintr-o dată “om mare”. Şi cum toţi românii au râvna să ajute şi să îndrume neamul, ţara este copleşită de “oameni mari”. Nu mai ştie neamul pe cine să urmeze. “Mare” a devenit şi Ion, “mare” a devenit şi Gheorghe, “mare” a devenit şi Petre… S-a zăpăcit aproape tot neamul, că prea are neamul “oameni mari”! / Voim să învingem pe străin în comerţ şi industrie, voim să trăim o viaţă politică cu regim parlamentar şi voim să avem o cultură a noastră originală, păstrându-ne, cu toate acestea, deprinderile vechi de suflete gregare. În loc de a ne prezenta în lupta cea nouă ca individualităţi puternice, diferenţiate după aptitudini, ne prezentăm slabi şi cu aptitudini la fel. Suntem toţi meşteri la gură şi răi de faptă. / Caracterul ciocoismului politic: frenezia puterii, lipsa de ideal şi dispreţul pentru mulţime; armele ciocoiului în viaţa politică sunt: intriga şi calomnia; el nu admite niciodată importanţa adversarului; el nu vorbeşte niciodată cu stimă de partidul advers; nu au sentimentul realităţii; el vorbeşte peste capul tuturor; dispreţuieşte pe toată lumea crezând că astfel se impune tuturor; şi când este descusut mai de aproape de intenţiile sale, asupra programului său de guvernământ, atunci firea sa mai întâi se revoltă iar la sfârşit răspunde: dar scopul este că voi să fiu la putere şi să-mi aleg energia; el duşmăneşte exclusiv pe cel care i-a luat locul, fiindcă acesta deţine puterea şi din această cauză face o politică personală în vederea reobţinerii funcţiei pierdute”. Iată ce spunea și Nicu Porsenna: „Pe ruinele interesului obştesc creşte tare, ca mărăcinele, interesul personal, egoismul omului întors la natura primitivă. E dispariţia dezinteresării eroice, e imoralitatea şi corupţia publică devenită sistem. / Regula în viaţa publi¬că e resemnarea, slăbiciunea mora- lă. Din această pasivitate,din iertarea pe toată linia, a rămas în psihologia românească pomana şi gratuita- tea. … Iertarea de datorii şi nicio răspundere. De aceea, spre deosebire de morala aspră şi neîndurătoare a Occidentului, mentalitatea românului este Protecţia şi Norocul; iar nu efortul, nu iniţiativa. «Românul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar» (cf. P.P.Carp)”. … Idealul rasei noastre a devenit câştigul fă- ră muncă (M. Eminescu), superficialitatea, spoiala. Într-un cuvânt, lipsa de efort. / Românul este complet lipsit de mândrie omenească, cetăţenească şi naţională. Polonezul şi maghiarul împing orgoliul până la trufie; bulgarul, sârbul şi grecul duc mâna la cuţit, fac revoluţii. Singur românul rabdă, rabdă ca o piatră să fie călcat în picioare, pălmu¬it, scuipat, jefuit de oamenii politici, strivit de impozite, insultat în gândul şi simţirea lui. Şi toate acestea fără nicio tresărire de mânie mântuitoare. … Nu. Românul rămâne pururi cu fruntea în ţărână, el nu are îndrăzneala să ţină pieptul înainte şi capul sus. E un sclav! … În prima ţară din Europa, noi suntem ultimul popor din Europa! Concluzia se impune de la sine: dacă nu ne schimbăm, vom pieri! / Copiii de azi, şi oamenii care ies din ei, sunt o grozăvie. Desigur, nu din vina lor, ci din a acelora care i-au crescut. Părinţii au lăsat şi lasă libertate absolută ambelor sexe. Spectacolul corupţiei politice dez- voltă în sufletul copiilor o adevărată floră putrescentă de idei şi moravuri. La şcoală, profesori ignoranţi şi lipsiţi de interes îşi bat joc de cursuri; cărţile de şcoală ieşite din oficinele «democratice» sunt o ruşine şi un pericol; notele se dau pe hatâr şi nepăsare. Astfel, ajung la bacalaureat elevi agramaţi, necunoscând nici ortografia română. …Tineretul nostru decade «în progresie geometrică», alunecând accelerat spre o nulitate abso-lută, spre descompu- nere şi pierzare! / Astăzi avem un român moale, tembel, superficial, uşuratic, indiferent la progres, egoist, incorect: un semi-barbar, numai cu aparenţele civilizaţiei. Acest om locuieşte şi conduce o ţară cu aspect general primitiv (de «ŢIGĂNIE»), o patrie ale cărei bogăţii nu ştie a le pune în valoare. Iar puţinele bogăţii valorificate îngraşă o oligarhie de conducători hrăpăreţi …, care duc oo existenţă de lux în mizeria generală.Lux şi mizerie: iată aspectul civilizaţiei româneşti. În ţara cea mai bogată din Europa, noi suntem cel mai înapoiat popor, din pricina lipsei de adevăraţi oameni… / Povaţa de căpetenie a Regelui Carol I către sfetnicii săi era: FORMAŢI CARACTERE. Personal, acest suveran a dat cel dintâi pilda ca- racterului, împingând virtutea până la ascetism… Pentru ca somnul de azi să nu devină în adevăr somnul morţii, e poruncitor să luăm hotărârea de a scutura negurile vieţii primitive, a ne freca pleoapele de amorţeala orientului, a ne încorda pentru marele efort al Civilizaţiei, al Puterii!”.
Pentru orice problema a societatii solutia este: o educatie performanta si imi pare monstruos ca se gasesc atat de putini militanti pentru aceasta evidenta.
Slabe sperante.