SPANIA SCALDATĂ ÎN SÎNGE

Amestecul lui Stalin in războiul civil a avut două raţiuni. Intîi era îngrijorat de apariţia la capătul de vest al Europei a unui regim de stînga, chiar comunist, diferit de cel sovietic. O alternativă la regimul stalinist era de neconceput. Efectul a fost că Moscova a făcut un dublu joc – a dat impresia că ajută, dar de fapt a sabotat. Stalin a fost interesat ca republicanii să piardă. Pentru el victoria lui Franco era mult mai convenabilă. Putea astfel să alimenteze mitul patriei în primejdie, cel al cetăţii asediate, a reacţiunii şi fascimului care vor pieirea regimului sovietic, pentru care pregătesc războiul. Teza pericolului extern, alimenta 2. argumentele pentru amplificarea represiunii. Suntem în timpul Marii Terori, o operaţie masivă de epurare a nomenklaturii civile si militare, a Vechii Garzi menită să îi consolideze puterea. Războiul civil din Spania îi dădea prilejul să ascundă ce se întîmpla în URSS, şi să pară drept un apărator al democraţiei. Asa-zisul ajutor al URSS avea un preţ calculat. URSS a făcut bune afaceri, a avut mari profituri din comerţul cu armament Madridul a plătit sume enrome pentru ce a primit de la Moscova. In plus a cîştigat din însuşirea rezervelor de aur ale Băncii Spaniei. De spus, că a fost şi o manevră propagandistică de mare amploare. Aici Kominternul şi reţelele lui europene, conduse de Willy Munzenberg, au jucat a rolul cheie, de instrument al Kremlinului.

Pe teritoriul Spaniei agenţii KGB, ( mai numeroşi decît ofiţerii Armatei roşii) au acţionat exact ca în URSS. Au spionat, au supravegheat, au anchetat ca să detecteze duşmani reali şi imaginari în rindul forţelor republicane. Cine nu adera complet, necondiţionat la poziţiile Kremlinului devenea suspect. Era înlăturat, adesea executat. POUM ( un partid de stinga catalan) a fost decimat, iar liderii lui ucişi de agenţi sovietici. Pentru Stalin acest partid ”frăţesc”era mai periculso decît falangiştii lui Franco. Mărturia lui George Orwell, simpatizant POUM, Omagiul Cataloniei, este esenţiala pentru a înţelege ce s-a întîmplat.

Aceasta era realitatea în care brigadiştii români s-au trezit odată ajunşi în Spania. Era foarte diferită de ce îşi imaginaseră ei. Iluziile s-au destrămat destul de repede. Trebuia să combaţi duşmanii din faţa, fascişti, dar în acelaşi timp, trebuia să-ţi păzeşti spatele ca să nu fii împuşcat de un comisar politic, daca îi erai suspect. Odată ajunşi la Albacete au fost verificaţi, interogaţi, apoi încadrati de agenţi Komintern şi KGB. Cei mai cunoscuţi au fost Petre Borilă, Dumitru Petrescu, C-tin Doncea, Gh.Stoica. Ei au avut misiunea să îi demaşte pe asazişii troţskisti, anarhişti, trădători etc. Cum la Moscova era o adevărată paranoie, a” duşmanilor strecuraţi în rîndurile noastre”, mai mulţi voluntari români au dispărut fără urmă. Delaţiunea era la ordinea zilei, încurajată de comisarii politici, ca o demonstraţie a ataşamentului faţă de Moscova. Atmosfera era dintre cele mai nefericite şi a dus la numeroase dezertări. brigadisti 9In plus cominterniştii români ’-veniţi de la Moscova, aflaţi pe statele de plată KGB si Komintern- au participat la mai multe operaţii de epurare la Albacete, Madrid, Barcelona, etc. în rîndurile diferitelor brigăzi, a voluntarilor de diferite etnii.

Stalin era obsedat că cei trimişi să lupte în Spania se vor infesta de morbul occidentului, că vor trăda cauza, că vor fi influenţaţi idelogic, etc. Cînd s-au întors în URSS în 1939 mulţi dintre ei au căzut victimele paranoiei stăpînului de la Kremlin. Mulţi au fost arestaţi, judecaţi sumar şi executaţi. In cel mai fericit caz au fost trimişi în Gulag, indiferent că erau cetăţeni sovietici sau nu. Unii au supravieţuit şi au lăsat memorii despre soarta lor. Paradoxal, unii dintre ei beneficiaseră de campaniile de propagandă Komintern care ii transformase în eroi, celebrităţi ai luptei impotriva fascismului. Odată ajunşi în URSS – cînd se aşteptau la recunoştinţă, la cariere, privilegii, mulţumiri – au fost ucişi. Ziaristul Mihail Kolţov, f cunoscut în URSS şi Spania, si agent KGB, era o celebritate ( amic cu Malraux şi Hemingway, – apare descris ca personaj în romanul Pentru cine bata clopotele ). A fost invitat la Kremlin să prezinte un raport al situatiei. Stalin i-a mulţumit, apoi a dat ordin să fie executat. Exemplele de acest fel sunt nenumărate.

2.Pierduți prin Europa cu arma in mină

Există f. puţine lucrări pe acest subiect in istoriografia românească. Toate au fost publicate înainte de 1989. Deşi au meritul de a aduce date din partea unor participanţi încă in viaţă la Brigăzile Internaţionale, suferă în ce priveşte acurateţea informaţiilor. Cenzura, autocenzura, interesele conjuncturale ale memorialiştilor au grevat adevărul celor consemnate. Factorul care a determinat falsificarea acestor depoziţii ( azi inutilizabile) chiar de către autorii lor este sensibilitatea subiectului, încărcat de multiple tabuuri. Multe adevăruri au fost trecute sub tăcere. O intreaga mitologie s-a format încă din anii 30 in jurul Brigăzilor internaţionale şi a războiului civil din Spania. Abia în anii 90, după căderea comunismului, au început să fie deschise arhivele şi să apară lucrări în diverse ţări, ele încep să facă lumină. Aş remarca lucrarea Spain Betrayed (Spania trădată, 2001, Yale University Press ), o culegere de documente din arhivele Kremlinului care arată rolul nefast jucat de sovietici şi de jocul politic al lui Stalin.

Brigăzile internaţionale au fost formate în urma hotărîrii lui Stalin din 1936. Ordinul a fost trimis lui Gheorghi Dimitrov care conducea atunci Komintern, un instrument al politicii externe a Kremlinului. Partidele comuniste se subordonau total deciziilor luate de Moscova. In acest context au primit ordin să trimită” voluntari ” in Spania, care să se alăture forţelor republicane, aflate în luptă cu forţele generalului Franco, susţinut de Hitler şi Mussolini. URSS a trimis în plus tancuri, artilerie, aviaţie şi instructori militari. Mişcarea voluntarilor în apărarea Spaniei republicane nu a avut aproape nimic spontan. Ca să participi la Brigăzile Internaţionale trebuia să fii propus de un partid comunist, acesta cerea aprobare la Moscova nume cu nume, etc. Paradoxal, Stalin a vrut să anuleze exact factorul spontan, în care el vedea un pericol pentru dogmă, ceea ce l-a determinat să ordone formarea brigăzilor şi incadrarea lor cu comisari politici trimişi din URSS, membri ai aparatului NKVD, sau dintre cadrele Komintern, şi aceştia conectaţi la serviciile speciale sovietice. Aceşti comisari au avut rolul să elimine pe cei consideraţi de Moscova adversari ai liniei politice a Kremlinului – troţkişti, anarhişti, disidenţi comunişti, social-democraţi, trădători etc. Spania, s-a văzut invadată de spioni, de ofiţeri NKVD şi ai altor servicii secrete sovietice, agenţi, etc.care au acţionat ca şi cum ar fi fost pe teritoriul URSS – tribunale militare, (troici) au judecat şi condamnat, au executat. Au asasinat adesea fără nicio judecată pe cei consideraţi ostili URSS.

În acelaşi timp la Moscova s-a declanşat Marea teroare – o serie de procese politice menite să epureze adversarii lui Stalin – membri ai Vechii Gărzi bolşevice, vîrfurile Armatei, etc. Au dispărut atunci executaţi Lev Kamenev, Grigori Zinoviev, Nikolai Buharin, etc. Aşadar, războiul civil din Spania a fost folosit ca o diversiune de mare amploare pentru a masca teroarea din URSS. Opinia publică a fost mobilizată de Komintern şi reţele occidentale subordonate spre drama spaniolă pentru ca opinia publica şi cancelariile să ignore ce se intimpla la Moscova. Avem aici o altă raţiune a amestecului URSS în Spania şi a ordinului lui Stalin de pentru formarea brigăzilor internaţionale. Dintre figurile marcante ale Komintern trimise in Spania şi care după războiv or juca roluri importante în ţările lor amintesc pe Luigi Longo, Palmiro Togliatti, Erno Gero, Walter Ulbricht, Andre Marty, Tito, Artur London,Willy Brandt, Enver Hodja, Laslo Rajk, etc.

3. Komintern

Prezenţa românilor in războiul din Spania nu este importantă in raport cu de ex prezenta francezilor, (cei mai numeroşi ( 12-13.000). În total Brigăzile Internaţionale au avut 32-33 000 de membri în intervalul 1936-39. Niciodată însă efectivele nu au depăşit 25.000 de mii pe front sau in taberele de intrucţie. Cifrele care circula despre nr. românilor variază. Cea mai aproape de adevăr mi se pare 550. Nr mic a făcut ca românii să nu formeze o brigadă de sine stătătoare, (care avea cam 2000 de militari) – ca francezii, americanii, nemţii, polonezii, etc. Ei au fost repartizaţi în diferite unitaţă militare, mai ales in brigada a Xl-a. care s-a ilustrat în luptele pentru apărarea Madridului. Au fost şase brigazi, numerotate de la Xl la XVl, apoi cinci după desfiiţarea acestei brigăzi, a Xl-a.

Românii au sosit in Occident înca din 1936 toamna, în grupuri mici, sau izolaţi, şi trecut in Spania traversînd Pirineii, alţii pe mare, prin Barcelona, după ce au traversat clandestin Europa. România nu a dat paşapoarte celor care doreau să meargă să lupte in Spania, cf. acordului de neinterventie pe care il semnase. Odata ajunşi erau vărsaţi în tabara comandamentului Brigăzilor Internaţionale care se găsea la Albacete, sub comanda lui Andre Marty, poreclit ”măcelarul din Albacete” pentru execuţiile pe care le-a ordonat în rîndul brigadiştilor. Fusese unul dintre liderii revoltei flotei din Marea Neagră care s-a alăturat bolşevicilor, apoi rămăsese in Rusia sovietică şi lucrase în conducerea Komintern.

Partidul Comunist din România a reuşit să trimita peste cinci sute de oameni, combatanţi, cadre medicale, comisari politici. A se compara aceasta cifră de 550 cu cei 7 legionari care au ajuns in Spania să lupte alături de forţele lui Franco. Dintre comuniştii români – o parte au fost trimişi direct de la Moscova unde se aflau în exil. Alţii au fost trimişi aflindu-se deja undeva in Europa ( la Praga, Paris, etc) în diverse misiuni date de NKVD sau Komintern. Alţii fugiseră pur şi simplu de tribunalele româneşti care îi condamnaseră, sau de Siguranţă care era pe cale să îi aresteze. PC din Romania era un partid scos in afara legii din cauza afilierii la Komintern care urmărea dezmembrarea statului roman. PC din România era o secţie a Internaţionalei Comuniste şi se subordona obligatoriu cf statutului său tuturor deciziilor luate de Moscova. Ordinul să fie trimişi oameni in Spania a fost dat in 1936, septembrie, şi semnat de Gheorghi Dimitrov.

De ce ar fi plecat să cineva să lupte în Spania? Unii au fost atraşi de salarii şi promisiuni de carieră, alţii aveau probleme cu legea. Alţii au doreau aventura, occidentul, şi căutau riscul. Altii au plecat din motive ideologice, să combată fascimul. Mulţi erau evrei (85% ) care ripostau astfel lui Hitler şi politicii lui care urmărea exterminarea evreilor din Europa. Alţii făceau parte din pegra societăţii , erau lumpeni proletari, şomeri şi urmăreau beneficiul material personal, afacerile, doreau să îşi schimbe viata. Un brigadist de ex, era proxenet şi a plasat citeva curve la Madrid, altul a ţinut cîteva taxiuri la Barcelona, etc. Alţii, însă făceau parte 1. din Aparatul Komintern, 2. cadre ale PC din România sau 3. aparţineau de diverse servicii secrete sovietice. Aceştia sunt cei care au jucat roluri proeminente – Petre Borilă, Constantin Doncea, Gheorghe Stoica, (Moscu Kohn), Dumitru Petrescu, Valter Roman, Leonte Tismăneanu, Nicolae Cristea, Franscisc Bocsor; Carol Neuman, etc. Gheorghe Vasilichi, venit de la Moscova a jucat un rol asemănător cu al lui Iosif Broz Tito. A rămas la Paris să organizeze recrutările şi drumul la sud de Pirinei. etc.

4. Paria, vagabonzi, aventurieri,

vagabonzio, În timp ce PC din România recruta acasă oameni pentru a-i trimite in Spania, la Moscova mii de comunişti romani aflaţi in refugiu acolo au fost judecaţi şi executaţi ca deviationişti, troţkişti, spioni, trădători etc. Printre români cazuţi victime aparatului represiv sovietic amintesc de Cristian Racovski, Alexandru Dobrogeanu Gherea, Marcel Pauker, Ecaterina Arbore, Imre Aladar, Victor Aradi, Elek Koblos, Vitali Holostenko, Alexandr Stepanski Gorn, (ultimii trei foşti sefi supremi ai partidului), Eugen Rozvany, Ion Dic Dicescu, Elena Filipovici, David Fabian, Leon Lichtblau, Dori Goldstein, Gelber Moscovici, Timotei Marin, Dumitru Grofu, Alter Zalic, Alexandru Nicolau -ş.a., toţi binecunoscuţi în mica lume subterană a clandestinităţii bolşevice, membri ai Biroului Politic, sau ai Comitetutului Central, lideri ai PC intr-o perioadă sau alta, între 1921-36. Era incă o dovadă că formarea brigăzilor internaţionale şi campania de propaganda a Komintern în favoarea forţelor frontului popular din Spania avea rolul să mascheze marea teroare ordonată şi condusă de Stalin in URSS. (vezi mai mult in Stelian Tănase, Clienţii lu Tanti Varvara, ed Humanitas, 2008, p. 238-95).

In Spania românii au ajuns 1. fie venind de la Moscova, (cadrele aparatului Komintern, Petre Borilă, Gheorghe Stoica, Ctin Doncea, etc. ), 2. fie din ţară, după ce au fost recrutaţi de o echipa formată din Lucreţiu Pătrăşcanu, Ilie Pintilie, Constantin David, şi , poate Ştefan Foriş. (Nicolae Cristea, Andrei Roman, Vida Gheza, Mihail Florescu, fraţii Burcă, Francisc Boczor, Boris Holban, etc), 3. fie din Europa, mai ales Paris, (Valter Roman etc). Clandestinii, veniţi din ţară traversau Europa cu acte false prin Cehoslovacia, Austria, Elveţia, şi ajungeau la Paris, placa turnantă a Brigăzilor Internaţionale, unde se întîlneau cu nemţi, polonezi, bulgari, etc. După citeva zile de aşteptare porneau spre sud. Au ajuns aici în perioade diferite, începînd din toamna 1936, cind se semnalează primul grup de români pină in toamna 1938 cind soseşte ultimul grup. Se explică astfel- în funcţie de evoluţia frontului, şi a politicii europene, de planurile lui Stalin, Komintern oprea sau mai cerea voluntari.

În tara presa de stînga, Adevărul, Dimineaţa, Cuvintul liber, Reporter etc, au susţinut forţele republicane. Dar niciunul dintre jurnaliştii ori intelectualii romani ai epocii nu s-a dus în Spania să relateze de acolo. Se cunoaşte episodul comic al expediţiei lui Geo Bogza, cunoscut gazetar de stînga, care a plecat spre Spania, dar a rămas undeva in sudul Franţei, şi s-a întors acasă, înfricoşat brusc de ideea de a merge pe front şi a-şi risca viata. Totuşi Spania era plina de scriitori, corespondenţi străini, de figuri binecunoscute ale jurnalismului de la Ernest Hemingway, John Dos Passos, Louis Fischer, Andre Malraux, Artur Koestler, George Orwell, etc. – unii dintre ei fiind implicaţi direct şi luptele de pe front.

5.Brigadiști

Brigăzile internaţionale au fost formate pe criteriul etnic, americanii (brigada “Abraham Lincoln”) polonezii, (Dombrowski ) germanii, (“ Ernest Thaelman””) francezii (“La Marseillaise ”), italienii (“Garibaldi”) – au avut propriile lor brigăzi. Fireşte a existat voluntari în fiecare brigadă care aveau alte origine etnică. Românii nu au fost în nr. suficient ptr a forma singuri o brigadă. O brigadă avea cca 4-5000. Nu au fost măcar 2000 ptr a forma un batalion. O brigadă însemna 3-4 batalioane de infanterie. Exista apoi şi un divizon de artilerie, plus unităţi auxiliare, (sanitare, transport, intendenţă) – în total cam 5000 oameni. Românii fiind cca 550 au fost repartizaţi în diferite batalioane. În brigada A Xl-a mai ales la început, apoi în brigada balcanică, ”Dimitrov”, unde regăsim bulgari, sîrbi, greci, etc.

Asta este probabil cauza că îi regăsim foarte rar în cărţile care tratează despre războiul civil din Spania. Chiar şi istoriile cele mai docte îi ignoră pe cei veniţi din România. Ei se pierd undeva sub etichete ca- brigada a Xl-a, divizionul de artilerie, apărarea Madridului, etc. Dacă cercetezi indexul acestor cărţi serioase dedicate Brigăzilor Internaţionale, rar găseşti numele unui un român. Tocmai din aceasta cauză. Chiar şi cînd au jucat un rol important in diferite bătălii numele lor este trecut sub tăcere. Nu neapărat din reacredinţă, ci din faptul că romanii au fost risipiţi în diferite unităţi militare şi memoria prezenţei lor s-a pierdut. Pe google, la ”International brigades” – care face un inventar pe ţări, după numărul voluntarilor cara au luptat în Spania- participarea românească nu este amintită.Desi s-ar plasa intr-un clasament cu 550 voluntari între Scoţia (549 ) şi Danemarca (550 ).

FOTO din Arhiva Naţională 1. Afise din epoca 2. Constantin Doncea 3. Brigadişti români în spitalul de campanie din Murcia, în mijloc Petre Borilă, şeful brigadiştilor români desemnat de Komintern, încadrat de Hermina Tismăneanu şi Galia Burcă 4. Personal medical românesc la Spitalul de campanie al Brigadiştilor de la Murcia ( Galia Burcă, Hermina Tismăneanu, Sara Sauvard 5. Carte poştală cu români căzuţi în Spania, 6. Bianca Marcusohn (sora Herminiei Tismaneanu) 7. Afis – Dolores Ibarruri-Pasionaria. 8. Zelman Boico 9. Leonte Tismăneanu 10. Boris Stepanov, (seful PCR) 11. Moscu Kohn (Gheorghe Stoica) 12. Lucrețiu Pătrășcanu 13. Nicolae Cristea 12. Mihai Patriciu 13. Ctin Burca 14. Franco

STELIAN TANASE

Copyright DESKREPORT