Preferata mea a fost ( şi este de) multă vreme Betty Boop. A aparut prima dată în lume la 9 august 1930 in desenul animat „Dizzy Dishes”, autor Max Fleischer. Alţii se uitau după o altă BB, Brigitte Bardot. Ca să vezi! E
u rămîneam la desenul animat. Betty Boop era mai sexoasă decît aţoasa şi serafica Brigitte Bardot. În plus îmi plăceau brunetele. Cu „existenţialistele” m-am înţeles totdeauna prost. Era şi un pariu. Cind toţi băieţii din liceu erau amorezaţi de fiinţe vii şi normale, eu preferam – de dragul frondei – o nălucire.
Pe Betty Boop, cu vocea ei miorlăită, tunsă scurt, cu fustiţa mini, pulpoasă, ochiosă am văzut-o prima dată într-un film de cîteva minute. Se făcea că ajungea în junglă unde era atacată de nişte sălbatici. Vocea personajului negativ era a lui Cab Calloway şi cînta, fireşte, oooooof, “ Minnie the Moocha“. Hai-di, hai-di, hai-di, hoooo! Cine nu l-a auzit!? Tip de midinetă, fată simpla din vecini, fără fițe. Simpatică, haioasă cît cuprinde. Poți să o inviți la un film, la dans, la o coca-cola.
Îmi place la Betty Boop pentru naivitatea cu care intra în încurcături. E mereu fugită de acasă. Trece prin toate păţaniile cu o candoare care se adaugă la vino-ncoa-ul ei natural. Cenzura – care ne păzea de moravurile americane – i-a 
făcut nenumărate afronturi, tăindu-i secvenţe şi replici. Ea, mereu cu zîmbetul pe buze. Asta da, gagică ! Cu Betty Boop sigur nu te plictisești. Sunt și azi amorezat de ea la fel ca în adolescență. .
STELIAN TĂNASE
Copyright DESKREPOT