” Fapt divers. Piromanul a atacat iar, de această dată s-a întîmplat în cartierul Floreasca. Au fost incendiate trei SUV-uri. Un Land Rover pe strada Rahmaninov, un BMW pe Ceaikovski, și un Porche pe strada Glinka nr 6. Toate într-o săptămînă. Poliția nu reușește să-l identifice pe făptaș și să-l captureze. Bijbiie nepermis, generalul Adam nu are la cunoștință cine e autorul seriei de incendieri. Piromanul persiflează autoritățile. ” Zoe Firescu, relatare, a doua zi, ediția de luni – „ Intervenţia brigăzii de pompieri, sosită cu întîrziere, nu a avut rezultat. Ca de obicei hidrantul nu a funcționat. Maşina vizată a fost distrusă complet. La sosirea Poliției s-a găsit un morman de fiare carbonizate și un maldăr de cenușă. Nefericitul păgubaș este dl. Prostel Grozavu, un interlop cunoscut în urbe. Acesta a refuzat să dea declaraţii presei despre care a zis că minte. Într-un acces de furie s-a repezit asupra cameramanului cind a observat ca filma și l-a lovit cu pumnii. Ce faci, mă filmezi !? De ce !? Cine ți-a dat voie !? Dumnezeii mă-tii ! s-a exprimat. Televiziunea în cauză a depus plîngere pentru vătămare corporală și distrugere de bunuri. Același domn a smuls furtunul din mîinile unui pompier și a udat jurnaliștii. Imaginile au putut fi vizionate în ediția de seară a știrilor. Totul pus pe seama disperării de a-și vedea Land Roverul incendiat. Pesemne că niște indivizi la adăpostul întunericului au aruncat benzină și-au dat foc. Cf. declaraţiei d-lui general Adam, Poliția nu știe deocamdată dacă e vorba de un făptaş solitar sau de un grup infracțional. Zoe Firescu “ Ediția de miercuri – ” Opinia publică se întreabă diverse lucruri. Intîi de ce plătește taxe dacă nu e ferită de răufăcători. Apoi dacă e vorba despre un piroman maniac sau e o răzbunare. Cert, ancheta se află la început. Modus operandi este identic cu alte citeva cazuri produse în ultimele săptămîni. Amintim că prima maşină incendiată s-a înregistrat de Sf. Nicolae anul trecut, cînd un necunoscut a dat foc după miezul nopții unui BMW DX7 lîngă Grădina Botanică. Poziția acelui SUV negru în vecinătatea palatului Cotroceni a produs diferite scenarii. Prilej cu care Serviciile secrete au intrat pe fir. Cum nu au descoperit vreo amenințare au dat un comunicat. S-a spus că nu se confirmă că ar fi vorba despre o conspirație care l-ar viza pe însuși șeful statului. Punct. Poliţia a anunţat oficial că bănuia un accident tehnic, mașina să se fi aprins singură, deşi nu este exclusă nici ipoteza unei mîini criminale. Amintim că încă două maşini, un Audi A6 şi un Mercedes aparţinînd domnilor Mirel Ţigănaş, star tv şi Jorj Maimuț, bancher, au fost făcute scrum în acea ultimă săptămînă a anului trecut în zona Herăstrău.“
Ediția de sîmbătă ” Seria inexplicabilă a continuat fără ca Poliţia să descopere făptaşul/ii. Nu există nicio explicație plauzibilă pentru mașinile incendiate. Bucureștenii sunt siderați de situație. S-au primit plîngeri și reclamații. Cinevă umblă nestingherit noaptea și dă foc unor mașini în mod inexplicabil. Sunt numai mașini scumpe 4×4, de culoare neagră. Circulă deja bancuri pe seama Poliției incapabilă să aresteze făptașul. Amintesc că de Crăciun au fost 11 reclamații și 58 apeluri la 112, toate false. De Revelion a fost prăpăd – 3 maşini, una în Satul Francez şi două pe bd. Dacia. În noaptea de Bobotează a fost incendiat chiar în centru, sub nasul Poliției, un 4×4 negru care aparţinea d-lui Alfons Guttman, zis Purcel, cunoscutul avocat. De Lăsata Secului, în ciuda sistemelor de alarmă și de supraveghere a ars un bolid, tot negru, Audi înregistrat la Munchen. Generalul Adam a explicat că la ora comiterii infracţiunii camerele video au fost oarbe din cauza viscolului. Poliţia încă nu are o listă de suspecţi. Aflăm pe surse că investigaţiile au fost extinse – 1/ la cei recent eliberaţi din puşcării şi 2/ la provinciali care tranzitează Bucureştiul pentru numai cîteva ore. Sunt arhicunoscute resentimentele și disprețul provincialilor față de capitală, inima țării. Gara de nord s-a umplut de agenți. S-a presupus că autorul debarcă din trenul de noapte, ora 1, 25 de la Sibiu, de exemplu, pune incedfiza 2-3 SUV-uri negre şi părăsește orașul cu trenul următor. Scenariul unor separatiști transilvăneni care vor s-o rupă cu Bucureșiul și să se apropie de Viena ( au apărut manifeste în trenuri, și gări ) a surîs serviciilor secrete. Nu a ieșit nimic din acest pont. În ciuda sumei apetisante promise ca recompensă nimeni nu a 
furnizat o informație utilă. Faptașul părea o fantomă, un spectru, o umbră. Mai multe cartiere, hotelurile și autogările, cîrciumile rău famate, frecventate de pegră, au fost scotocite de brigada 3 din MAI. Generalul Adam a cerut ca în cartierele vizate de piroman să patruleze mai mulţi polițiști. Citez – să nu mai zacă prin birouri chiar dacă situaţia meteo este proastă fiind zece grade sub zero. Situaţia tinde să scape de sub control. Locuitorii urbei noastre nu se simt în siguranţă. Onor public este anunţat că ministerul îşi va face datoria pînă la capăt. Liniştea trebuie asigurată cu orice preţ, a mai declarat generalul pentru NewsTV.“ Text apărut la p.5, semnat Zoe Firescu in cotidianul Aurora, ediția din 14 febr. a.c. Cum vedeți, deși supărată de cît hamălea, și-a luat treaba în serios. Ce iarnă!
Într-o seară Zoe a noastră a simțit o lighioană în urma ei. O ființă cu mai multe capățîni înfipte între umerii schilozi tîra o coadă acoperită de solzi verzi. Era un vierme amestecat cu un paianjen – purta pardesiu bej și fuma țigară de la țigară, ca într-un serial polițist, avea și o pălărie înfundată pe ochi. Și altădată fusese filată – opt stații de tramvai de la biserica Sf Gheorghe stația Cavafi pînă la intersecția de la hala Obor de unde a luat speriată un taxi. O haită intreagă de cîini, toți agenți, gata s-o sfîșie, s-o lase acolo într-o baltă de sînge. Nu moartă – vie, dar complet ciuntită, intimidată, cu mîinile tăiate – ca să nu mai scrie ce scrie la gazeta aia de rahat, bună să te ștergi cu ea la poponeț cînd faci caca. Povestea nu se termina aici. Alaltăieri o mașină de Poliție a trecut razant de trotuar, stropind-o cu mizerii din cap pină-n picioare. Ești bună de Nufărul, fato. Era îmbrăcată sărăcuța cu pardesiul ei nou și scump, mov-roz, luat de la mall în vară, cînd se dusese la o căsătorie civilă și se îndurase să dea o leafă pe el. Normal, s-a speriat cînd aceiași tipi și-au făcut apariţia în birtul unde intra uneori să pălăvrăgească cu Cati. Cati știa toate cancanurile și balivernele. Era o bîrfitoare perfectă și afla totul. Zoe asta dorea – să afle ce spune lumea 
despre Marele Incendiator. Asa ii spusese făptașului necunoscut care persifla Poliția. I-a observat dintr-o ochire pe tipi. Clar cu ce se ocupau, nicio taină. Trăgeau cu urechea, ocheau cine intra/ieșea, notau în în carnețel, luau poze pe ascuns. Mă vînează ! i-a spus lui Cati arătîndu-i cu degetul. Dar ce, tu nu ești cîine, Zoico ? Aștia nu sunt hingheri, cum nu sunt eu cățea ! Of, nu se sinchisea nimeni. Duduia Zoe Firescu, o zgaibă de muiere de cca 30 de ani, osoasă, drăguțică, nașparlie, cu basca roșie pe o ureche. Te bagă în dubă și te tranșează în trei valize înainte să te arunce-ntr-un șanț. Ajungi în Rai bucăți, îngerii te repară la loc cu mașina de cusut Singer a bunicii, era croitoreasa cartierului. Zoe era o sfîntă, o știe și popa Cais de la Sfîntul Mina pe Calea Călărași. Totdeauna și-a imaginat că mai există undeva o tipă Zoe, identică și voia s-o întîlnească. O căuta chiar, se uita după ea prin gări, în stații de tramvai, în oglinzile din cabinele de probă. N-a avut norocul s-o întîlnească pe cealaltă Zoe, dar avea timp berechet, mai ales dacă Șefu o dă afară de la Aurora. În acest oraș fantastic nimic nu se petrece doar o singură dată. Totul se repetă. Nici ea nu exista într-un singur exemplar, pe undeva exista o dublură. Nasoalo, proasto, închipuito, cățea ! Smucito, vaco, paranoico, fricoaso, curvo, japiță ! Cam asta trebuia să fie în mintea acelor agenți care, desigur, îi promiteau diverse delicii. De pildă să o ardă cu țigara pe țîțe, să-i taie pleoapele cu lama, să îi strivească degetele în balamaua ușii, s-o prăjească prin părțile rușinoase cu lampa de pîrlit porcul. Să îi smulgă limbuța cea veninoasă cu cleștii de cuie, să îi spargă timpanele cu ciocanul, s-o răstignească pe o cruce, s-o arunce de la etaj.
Cînd Cati le-a făcut cunoștință, Zoe a simțit că face infarct. Chestorii Gore Cățelandru, Dodel Japiță și Titișor Roibu. Era ca un număr de magie la circ. Se făceau că privesc pe geam, că citeau Aurora, că se despăducheau, că tăifăsuiau și se scobeau în nas. Da fapt, o spionau. Îi citeau pe buze, descifrau și tăcerile. Ea știa cum se va termina – niște necunoscuți îi sparg ușa, dau buzna peste ea în casă și o violează și o ucid. După ce o fac bucăți o cară la bucătărie, o înghesuie în frigider, 47 kile de oase și carne macră. Va fi servită onor clientelei cu garnitură orez sau cartofi prăjiți la un grătar în curte. Întrebare – ce să aibă ditamai polițaii cu o persoană atît de insignifiantă ca Zoe Firescu !? Se va plînge generalului Adam. De ce o filau era neclar. Scria la gazetă despre maşini incendiate și cîini, atît. daca o intrebai ea ar fi terfelit niște parlamentari, barosani, mărimi ! Ar fi investigat corupția la nivel inalt. Voia să fie cineva pe lumea asta!? Dl Porfirie Zaț o ținea să facă treburile cele mai umile din redacție. Ii era interzis să se amestece în zona lui Bebe Schiau. Dacă ar face-o, ar da de Dracu. Așa că mîzgălea d-astea, fleacuri, mărunțis. De pildă, dulăul unui grangur a dispărut în tufişuri să fută o cățea şi nu s-a mai întors. Tot ea notase prin femartie, după ce se terminase ninsoarea siberiană, că limuzina ambasadei X era bucşită cu droguri. Partenerul de afaceri al excelenței sale Șfanț era fratele unui ministru. Conspirația urzită de gazeta Aurora a fost considerată o amenințare la sfînta siguranță națională. Haioasa Zoe a fost tratată drept un hacker periculos, după cum nota un raport de pe masa generalului Adam. Chiar că era un țîști/bîști de la rubrica fapt divers, o zgaibă. Unde mai pui că murea de frică. Dacă auzea pași tresărea și iuțea mersul. A primit telefoane cu muisto, japiță, scroafă ce ești, bagaboanto. Unii preferau să îi trimită bilețele de amor în care o avertizau c-o așteaptă un pușcăriaș recent eliberat un cuțit mare și ascuțit folosit la tăiatul porcilor. Ii va face onoarea s-o taie, de meserie e carmangier. Existau o droaie de motive de a fi anihilată. I se părea ei, sprioasa, paranoica? Sau chiar se intimpla ceva in imadiata ei apropiere !? Dracu știe !
La Cati Popeasca în birt în vacarmul, fumul, aburii de alcool și mîncare gătită – puțea a cantină de sindicat – totuși Zoe se simțea oarecum în siguranță, chiar dacă nu reușea să se concentreze pentru că se benocla la agenți. Stătea în colțul ei, la fereastră lîngă sobă, sporovăind cu Cati, patroana. A înțeles cum stă treaba cu ăia după defectele anatomo-fiziologice. Unul se rezema cu falca în pumn, cu nasul verde-vînăt întors la 45 de grade și cu urechiușa lîngă gurița ei la distanță de numai o palmă. Ea l-a împins mai încolo, duhnea a spermă și a vin prost și îi puțea gura. E drept că Zoe turuia verzi și uscate. De frică vorbea tare de se auzea pînă la Arcul de triumf, în nordul orașului. Celălalt tip prezenta niște urechi cît capacul de WC/ bucata. Își rotea capul ca o farfurie de antenă satelit. Ultimul își umfla bojocii și răsufla greu, prezenta un burlan de tablă în ceafă și o elice in creștet care se învîrtea vijiind ca un ventilator. Zoe a priceput cu ce se îndeletnicea trioul decum l-a zărit intrînd. Avea fler chiar dacă era o naivă la chestii d-astea. Meseria lor era spionajul în acel birt popular cu prăjeală afurisită, miros greu de fleici și cîrnați. Ți se întindea gîtul cît coada tigăii. Pe celălalt dacă îl izbeai, zdrang, măcănea ca o casă de marcat. Microfoanele n-au captat mare lucru. Inregistrările cu fonfăiţi, ştirbi, fluierici, sîsîiţi, bîlbîiţi n-au dezvăluit mare lucru. Niște hîrîituri, fișîit, un strănut, croncănit și 3 pocnituri. Ea zîmbea deși murea de frică. Agenți/agenți. Nu-și dezlipeau ochii de la ea, o dezbrăcau din priviri, ea se rușinase de atîtea priviri insistente. Adevărul este că mulți o găseau sexoasă, dragi tovarăși. Se gîndeau oare la un viol? Intunericul se colorase indigo, ceas la care 
Poliția dispărea de pe străzi. Orașul era bîntuit de tîlhari, violatori și briganzi. Iți smulgeau pardesiul de pe umeri, ceasul, peruca din cap. Iși însușeau portofelul, botinele, pălăria, umbrela. Te alegeai cu un cuțit între omoplați dacă ripostai și nu scoteai măruțișul din buzunarele nădragilor. Zoe încerca să își facă puțin curaj, să iasă din locanta amicei Cati Popescu, să ajungă repejor la broscuța ei și acăsică ! Asa a facut. Cei trei au insoțit-o pînă acasă de la oarecare distanță.
A doua zi s-a repezit în biroul Șefului să se plîngă că în condițiile astea nu mai scrie nimci despre masiniel incendiate.Se gindeste chiar să se retragă de la ziar. Sunt moartă de frică domnu Zaț. Speri să îți dau un spor la salariu ? a întrebat-o sfredelind-o cu privirea lui de otravă. Ea a tăcut. A luat-o cu binișorul, a întrebat-o dacă știe ce e sacrificiul, binele public, abnegația, exemplul înaintașilor. Ea a pus boticul jos, s-a simțit vinovată de toate păcatele lumii, a rezemat ușa. După zece minute de prelucrare, eviscerată, atinsă la inimioară, a acceptat să se întoarcă să ancheteze ultima mașină incendiată, fapt petrecut noaptea din urmă în Băneasa. N-a mai dormit, a rămas trează pînă-n zori, cînd s-a înființat la Aurora cu ochii vineți. Puteai să zici c-o caftise iubitul, dar nu era așa, chiar dacă un dos de labă nu i-ar strica. Nu a dormit, a pîndit la geam ascunsă după perdea, să vadă dacă mașina cu tipii, parcată la intrarea blocului sub felinar, era acolo. A închis lumina să vadă ce face vlăjganul care fuma țigară de la țigară rezemat de portieră. Ei bine, iubiți cititori ai acestei umile cronici bucureștene, cînd fereastra ei s-a întunecat, după numai un minut, mașina a dispărut.”
Fragment din romanul „Marele incendiator. Cronica unui fapt divers” in curs de aparitie (2019, Bookfest) la editura Corint.
STELIAN TANASE
DESKPRORT