12 iunie 1929 s-a nascut la Frankfurt Anna Frank 
(Annelies Marie Frank). La 12 martie 1945, a murit in lagărul de concentrare de la Bergen Belsen. Provenea dintr-o familie de evrei refugiați în Olanda din Germania din cauza prigoanei antisemite. Implinește 13 ani, primise în dar un carnețel unde a notat zilnic impresiile ei din viață pe care o ducea intr-o ascunzătoare, sub pericolul iminent de a fi capturată și dusă într-un lagăr – ceea ce echivala cu moartea.
”Jurnalul Annei Frank” a f
ost una din lecturile din adolescență care m-a maturizat cel mai mult. Întii cred că am văzut filmul. Apoi mi-a căzut cartea ei în mină, Jurnalul. Povestea din jurul acestei fete și a jurnalui ei m-au afectat. Faptul că Anna Frank nu a avut nicio șansă, că a fost condamnată dinainte. Faptul că a fost trădată, vindută de unul dintre apropiații familiei mi s-au părut lucrul cel mai odios, de neacceptat. Am rămas cu această imagine care mă urmărește și azi. Pot spune că nu am uitat nici o zi povestea Annei Frank. Am considerat de atunci trădarea și delațiunea cele mai sinistre trăsături ale naturii umane. (Tema nu m-a părăsit niciodata – am scris un roman, ”Skepsis” (editura TREI 2012) despre trădare, despre Iuda. ) Să te duci la Poliție să raportezi e cît se poate de murdar și abject. Aici era vorba de faptul că în casa de alături se ascundea o familie evrei.
Cred ca sentimentele filosemite în mine s-au născut atunci. Probabil și din faptul că aveam in cartier, la școală, destui copii evrei și eram f. prieten cu unii dintre ei. Cred că unul dintre ei mi-a adus cartea. Pe vremea aceea făceam intens schimburi de cărți și le comentam. Aveam cred virsta Annei Frank, 13 ani și m-am indrăgostit de ea, instant. A fost iubita mea secretă, este și azi. Am avut, am imaginea ei în minte. A victimei inocente trimisă la abatorul istoriei. Abjecția era și mai mai mare pentru că Poliția însemna Gestapo, ocupantul străin care vîna evrei pentru a-i extermina. Cînd respectivul a trădat știa că trimite la moarte familia Frank. Era în fapt un ucigaș. Intr-adevăr Anna Frank nu s-a mai întors. A murit de tifos la inceputul lunii martie 1945 in lagărul Bergen-Belsen, înainte cu o lună ca lagărul să fie eliberat de trupele britanice. Cineva a ascuns jurnalul in 1944 cind a venit Gestapo. L-a înapoiat tatălui Annei – Otto Frank- singurul din famil
ie care a scăpat viu din Holocaust. Prima ediție a Jurnalului s-a tipărit în 1947.
Nici pină azi nu se știe cine a trădat. Am văzut/citit mai multe versiuni. Cea mai plauzibilă pare aceea că trădătorul este un partener de afaceri al tatălui Annei care ar fi trădat pentru a rămîne proprietarul firmei. Evreii erau obligați să își arianizeze afacerile, adică să le predea unor olandezi sau germani. În 1944 mersul războiului se clarifica, victoria 
Aliaților se apropia, de unde și graba, impulsul trădatorului de a se descotorosi de adevărații proprietari. Poate scriu cu păcat și trădătorul este altul. Poate fi oricine și asta e problema. Olandezii au rămas cu această rană. De decenii acest stigmat este intact. Olanda ar fi puțin mai fericită dacă ar afla numele trădătorului pentru ca acuzatia să aibă un nume și să nu îi mai atingă pe toți. De fapt nu e vorba doar de olandezi, ci de noi, ca specie. Cînd trădezi – mai ales cînd știi că acela va muri in urma denunțului tău – nu mai ești om.
Fragment din volumul de amintier „Sunt un copil al razboiului rece”in curs de aparitie.
STELIAN TĂNASE
DESKREPORT
Am avut cartea in mână….n am avut curajul s o citesc,însă am văzut filmul pe TVR1 si m a șocat.Acum cateva zile am văzut si Lista lui Schindler…..la fel.Ii multumesc lui Dumnezeu ca trăim vremuri de pace si sper sa învățăm din greșelile trecutului.Dă ne Doamne minte,curaj,demnitate,coloană vertebrală.Numai bine tuturor,dl Stelian,sănătate!