Cine a fost de fapt sotul reginei Elisabeta ll ?
„Care e misiunea lui, in afară de se afla mereu la doi pasi în urma ei. Incearcă să treacă neobservat deși e un barbat care se face remarcat usor. E inalt, impune, are ținută. S-a nascut in insula Corfu in 1921 ( e de seama cu regele Mihai cu care e văr). Este născut in religia ortodoxa, prinț al Greciei si Danemarcei. E nepotul regelui Greciei, George l, si fiul prințului mostenitor Andrei. Mama sa, Alice, născută surdă) a fost nepoata marii regine Victoria Un puci militar la Atena l-a obligat pe rege se abdice in 1922. Rudenia cu regele George al Marii Britanii i-a salvat viața, lui si familiei lui. S-a refugiat în Occident, intii la Londra apoi la Paris. Viața printului Philip – pina la un punct – a fost aceea a unui vagabond, silit sa-si schimbe frecvent domiciliul – Franta, Germania. A trecut prin mai multe scoli, pina cind a ajuns in Scoția. Isi schimba numele in „Mountbatten” după tutorele său, lord Louis Mounbatten. Apoi trece la Scoala Navala regală de la Dartmouth, în sudul Angliei pentru a deveni ofițer de marină. În 1939, familia regala face o vizită aici. Philip este insărcinat sa se ocupe de fiicele regelui. Are 18 ani, Elisabeta 13. Impresia pe care o face tinărul ofițer printesei mostenitoare este decisivă. Se indrăgostește de tinarul cu un aer de viking, politicos, plin de umor. Ii va scrie, vor rămîne in anii războiului in contact. In 1945, se revad la Londra și devin nedespărțiți.
Elisabeta are 5 ani mai putin, e născuta în 1926 la Londra. Nu era sortita să fie regina, dar fratele tatalui ei abdica in 1936 pentru a se casatori cu o americanca divortata, Wallis Simpson. Elisabeta devine prințesă moștenitoare. Din 1940 țara trece prin vremuri foarte grele, bombardamentele germane impun familiei regale să părăseasca Londra, dar regele George al- Vl-lea refuza. Ramine alaturi de londonezi. Gest care impresionează puternic publicul britanic si aduce popularitate familei de Windsor. Sentiment care va conta mult in bătăliile si privatiunile pe care UK le va indura în următorii ani. Nu numai pina in 1945, dar si mai tirziu, pentru ca Marea Britanie iese epuizata si sărăcita din razboi.
In 1946 Elisabeta face cunoscuta intenția de a se mărita cu prințul Philip. Nimeni din familie nu pare încîntat. Argumentele contra sunt /1 Elisabeta este 
prea tinără, 2/ Philip nu este candidatul potrivit. E ortodox, nu e englez, etc. Ca sa treaca peste aceste obstacole ( ridicate mai ales de primul ministru Churchill si mama Elisabetei), Philip trece la anglicanism, renunță la titlurile de prinț al Greciei si Danemarcei și ia numele protectoruilui său, Mountbatten. Piedicile cad mai ales pentru ca Elisabeta insistă. Il iubeste cu fervoare pe Philip si nu vrea pe nimeni altcineva. Regele George al Vl-lea are o mare problema – de a asigura viitorul monarhiei. Are nevoie de un moștenitor – ca să moara linistit, fiind foarte bolnav. Atitudinea ferma a prințesei Elisabeta îl convinge in cele din urma să își dea acordul.
Casatoria celor doi se desfasoara cu mare fast la Londra, la 20 noiembrie 1947 ( participa si regele Mihai, vărul celor doi). Noutatea evenimentului este ca BBC preia ceremonia pentru milioane de telespectatori. Aspectul esential al poveștii este că nu este o casatorie aranjată, cum se intimpla, cind mariajele reprezinta o afacere si multa politică pentru că se cauta imbogatirea familiei in cauza, mai multa putere și influenta. Aici este vorba despre dragoste pur si simplu. Aspect care se va vedea prin aceea ca Elisabeta si Philip au trecut cu bine – 7 decenii – prin nenumarate incercari. Odată cu casatoria lor, și grație televiunii, devin foarte populari. Sunt tineri, frumosi, promit un viitor strălucit coroanei. Dau o imagine increzătore dinastiei. Britanicii nu primiseră de multa vreme vesti bune. Speranța renaste pe străzile Londrei în acea zi de 20 noiembrie 1947.
Urmatorii 5 ani ai cuplului sunt cei mai buni ani din lunga lor istorie. Apare primul copil, noiembrie 1948, Charles – desemnat prinț mostenitor și primul in ordinea succesiunii la tron după Elisabeta. Apoi se naste o fată, Ann. Filip este numit comandant de vas si trimis in misiune in Malta unde ramine pina în 1952. Este insoțit de Elisabeta. Sunt cei mai fericiti ani ai cuplului, după cum a spus in urma cu citiva ani chiar regina. Au trăit ca doua persoane civile, fara indatoriri publice, fără politică & politiceni. Si-au văzut de viața de familie. Fericirea nu dureaza insă niciodată o vesnicie. In februarie 1952, regele George Vl se stinge in somn la Londra in urma unui infarct. Suferea de cancer pulmonar si nu a mai putut fi salvat. Cei doi se aflau într-un turneu. Tristul eveniment i-a surprns in Kenya Philip a instiintat-o de tragicul eveniment. S-au intors acasa, la Claredge House, resedinta celor doi. Dar efectele s-a vazut imediat. La aeroport Elisabeta coboara prima din avion, iar Philip o urmeaza la doi pasi in spate. Este ce va face toata viața.
Si nu este singura situatie care complica lucrurile. Ca soț Philip este capul familiei si isi exercitase acest rol în primii ani de catorie. Este un bărbat dominator caruia ii place să de dea ordine, să conducă, să fie sef. Cu Elisabeta ca regină, datora ascultare. Peste regină nu exista nicio autoritate. Căsnicia lor este supusă la incercari grele. Depinde de echilibrul lor să reziste impreuna. Usor de zis…Primul conflict apare in legatură cu paternitatea copiilor. Philip doreste sa poarte numele Mountbatten. Churchill, regina Mary etc, matriarhatul de la Buckingham Palace, se opun categoric si impun numele de Windsor. Un nume totusi nou, din 1916 cind familia regala a renuntat la titulatura de Saxa-Coburg, sub presiunea străzii care avea resentimente faa de germani cu care Anglia se afla in razboi. In 1952/53 Phlip a pierdut partida… S-a simțit fără rost in cadrul familiei. Nu avea nici un rol. A fost obligat să renunțe la cariera de ofiter de marină. A regretat asta toata viata, nu s-a vindecat niciodată. A avut mereu nostalgia flotei pe care ar fi putut s-o comande si a oceanelor pe care ar fi dorit sa le traverseze. Făcuse mari sacrificii pentru a ramine cu Elisabeta. Rolul de personaj de duzină, de figurant care apare la diverse protocoale& evenimente ca însoțitor tăcut 
ale reginei nu i se potrivea. Era un om de actiune si obișnuia să își marcheze teritoriul… La Buckingham Palace nu avea nici unul. Avea nevoie de un rol pe care sa il indeplinească, de sarcini precise pe care sa le duca la bun sfirsit. A sta degeaba nu era vocația lui…
Sunt ani tristi penrru ducele de Edinburg… In 1956 se revoltă. Pleaca intr-un ocol al lumii cu vasul regal Britannia, Lispeste de la Londra mai multe luni. Presa incepe sa comenteze că ar exista neințelegeri intre el și regina. Revine, si lucrurile iau altă turnură. Elisabeta a inteles mesajul. Mai au doi copii, băieti, Edward si Albert. De data asta Philip cistigă partida. Print-o declaratie a reginei Elisabeta copiii se vor numi Mountbatten-Windsor. Rolul rezervat printului Philip in cadrul familiei regale se amplifică. E văzut mai des in public, face declaratii în diverse ocazii, si nu se lasa deloc incorsetat de regulele impuse de Buckingham Palace. In 1969 acceptă în premieră să se facă un film teve despre viata familiei regale. În trecut ar fi fost considerat lez-majestate. Philip sustine ideea și lasă să fie arătat interiorul palatului, membrii familiei regale sunt surpinsi in activitati casnice, copiii la joaca – fără cenzură. Filmul are un mare succes. Regina si printul consort nu mai sunt văzuti ca niste semizei, niște personaje indepărtate – faptul contribuie la crearea altei imagini – mai prietenoasă – pentru Elisabeta si Philip, pentru surorile reginei si copiii cuplului. Se propaga imaginea unei familii normale, fără insemnele regalitătii.
Philip a incercat si in anii 50 ( fără să reusească) dar și în anii 60/70 modernizerea casei regale. Ideea e ca dacă vrei să supravietuiesti trebuie sa te schimbi in pas cu lumea. Conservatorismul de la Buckingham Palace a tinut poporul departe, a răcit o perioada relațiile cu societatea, ceea ce Philip ar fi vrut să evite. Acest lucru s-a observat in controversele care au aparut. Printul Phlip a primit o lovitura grea in 27 august 1979 cind lordul Mountbatten a fost asasinat de teroristi nord-irlandezi. A fost protectorul si sfătuitorul său, cel care l-a indrumat in carieră și în viață. Un alt moment a fost drama principesei Diana. Philip a fost aproape de ea, a incercat să o impace cu Charles. Chiar dacă nu a reusit să stopeze divortul și nici drama care a urmat, a fost unul dintre putinii din casa regala care au inteles-o. Abordarea lui a fost diferită. A sfătuit-o pe regina să țină discursul de adio pentru Diana. Regina – imediat după accident – a fost reticentă si a refuzat sa iasă în public. Ceea ce britanicii nu au apreciat. Philip a convins-o să-si schimbe atitudinea, ceea ce a dus la impăcarea opiniei publice britanice cu regina – în cel mai prost moment al ei. Dacă privim in urmă, vedem un cuplu care a rezistat 7 decenii desi puțini i-au dat șanse. Povestea lor de iubire nu s-a sfirsit deși a trecut prin incercari foarte dificile intr-o epoca in continuă schimbare.
Prințul Filip, duce de Edinburgh, a contribuit cel mai mult la deschiderea și modernizarea Casei Regale. Grație acestor eforturi dinastia, coroana sunt astăzi instituții stabile, cu viitor, si cu un prestigiu necontestat. In 2017 prințul Filip – din cauza virstei – s-a retras din viața publică. În 2021 ar implini 100 de ani. Sper din toată inima să îi apuce.”
***PS Din păcate nu s-a întîmplat așa. Astăzi, 9 aprilie 2021, la castelul Windsor, s-a stins din viață la vîrsta 99 de ani. Dumnezeu să-l ierte!
***Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, apărut la editura Hyperliteratura, toamna 2020
DESKREPORT