AM STAT DE POVEȘTI LA PLOIEȘTI

By 28 septembrie 2018Litere & Comp.

IMG_1063Gara de Nord intr-o banală zi de septembrie, la prînz, este un viespar și un haos. Lume grăbită, aproape isterică, fugind halucinată în toate direcțiile. Cu gîturile intinse spre panourile de afisaj, de unde afli linia, ora, trenul, tot ce poftești. Imi evocă imaginea unei cete de curcani rătăcind prin ogradă. Stau la coadă la un ghișeu unde lumea e nervoasă și se împinge să-și ia bilet cu ochii pe ceas, pardon – pe smartphone. Merge greu, fiecare bilet se eliberează mai încet ca în secolul al XlX-lea. Altfel, Gara de nord arată cum și e, o gara săracă din estul Europei, cam murdară, cu ceva de Orient – chioșcuri, afișe rupte si expirate, tarabe, improvizații de tablă, carton, reclame. Ajung și mă strecor prin inghesuială pe peron, unde găsesc vagonul unde am loc.

IMG_1066După aproape un ceas cobor la gara Ploiești Sud, soferii de taxi refuză să mai ia, pentru că ar fi o cursă prea scurta. Unul dintre șoferi face pe prostul. Zice că nu stie unde e deși îi dau adresa, b-dul Independentei nr.1 Așa că o iau pe jos, am bagaj, nu e simplu. E și zăpușală. Regăsesc mirosul inconfundabil al orașelor de cîmpie din sud, praf, gaze de eșapament, mizerie. Pe laturile b-dului care duce de la Gara spre centru se văd case vechi și frumoase. Două straturi arhitectonice diferite 1/ sfirșitul secolului al XlX-lea, art-nouveau si neo-românesc și 2/ art-deco interbelic. Ambele îmi evocă un Ploiesti burghez si negustoresc, în orice caz prosper. Găsesc Muzeul de artă, am mai fost aici cu același prilej – să lansez o carte. Am ajuns devreme și mă retrag spre Ploiesti TV, fac un interviu de un ceas care se va difuza vineri seara.

IMG_1062Pe la 17,00 ne întilnim în holul muzeului. E un spațiu spectaculos, chiar luxos și elegant. Casa e perfect restaurată și e lume multă. Mă prezintă scriitorul Florin Sicoie, amic din tinerețe, acum directorul Muzeului de artă care mi-a si făcut invitația. Deapănă cîteva amintiri, apoi vorbește aplicat despre roman – „Partida de vânătoare” apărut la editura Vremea. Îmi vine rîndul inevitabil la „vorbitor”. Încerc să explic de ce mă aflu acolo, de ce scriu, cum a fost experiența mea cu acest roman si ce urmează? Ca să mă fac înțeles pun întrebarea dacă limba română se va mai vorbi peste un secol? Din acest punct conversația se aprinde. Cad întrebarile, sper că răspunsurile mele sunt lămuritoare.
Promit sa mă întorc la Ploiesti cu cartea care se afla în aceste zile sub tipar „Convorbiri cu regele Mihai” gata sa apara în octombrie la editura Corint. Cum suntem la final, trecem la sesiunea de autografe. Lumea se aliniază de-a lungul holului și mă apuc de dedicații. E o ocupatie mai complicată decît scrierea unei cărți.

Se face tîrziu. Trenul pleacă la 20,11, gara e la un sfert de oră. Mă însoțește pină la tren IMG_1084amabila mea gazdă. Cum trenul își schimbă linia de la care pleacă, e cît p-aci să-l pierd. În fine, ajung totusi să urc in vagonul nr 5 unde am alocat un loc. Aglomerație, miros de transpirație, respiratii, zgomotul neplacut al vocilor. Trenul vine plin din Moldova. Regret trenul aproape gol de la prînz.

Am trecut o zi grea și deja mă gindesc că săptămîna viitoarea voi poposi la Suceava și Gura Humorului. Mă întreb dacă nu ar fi cazul să contramandez celelalte întîlniri cu cititorii din această toamnă.Ma refer la cele de dupa 5 octombrie.

IMG_1044SHARE< PLEASE! !
PARTIDA DE VANATOARE de Stelian Tanase, a apărut in anul 2018 la editura VREMEA. Este c
el mai bine vîndut roman românesc lansat în acest an. Succes de librarie, succes de critica. Il găsiți cu discount pe on-line la elefant.ro eMAG, librarie.net libraronline.ro edituravremea.ro

De asemenea mai puteți cumpăra PARTIDA DE VÂNĂTOARE în librăriile Humanitas și ale CLB (Centrul de librării București)

DESKREPORT

 

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • Emil Aluas spune:

    O „cugetare” scrisa bine. Emil Aluas, Budapesta.

  • adrian parvu spune:

    Da, gările și trenurile românești sunt la fel cu… țara! Dureros de recunoscut, arată și merg mai rău ca pe vremea Ceaușescului… Am văzut (ca și tine, cred) câteva mari gări europene (Milano, Frankfurt, Paris, Roma) și când mă gândesc la vreo comparație cu Gara de Nord mă apucă un frig pe șira spinării! Succes cu cartea. Adilă

Spune-ți opinia, fă-te auzit!