ecaterina cea mare***La 24 septembrie 1739 s-a nascut Grigori Potiomkin, general rus, favorit al țarinei Ecaterina cea Mare (d. 1791)

„Cînd istoricii ruși scriu despre isprăvile ei amoroase, țarina Ecaterina cea Mare a fost nemțoaică. Atunci cind vine vorba despre războaiele cîștigate, despre teritorii anexate și despre Imperiul pravoslavnic, a fost rusoaică. Născuta la Stettin, intr-un mic stat german, pe țărmul mării Baltice, ca prințesa Sophia de Zerbst-Anhalt (n. 1729) a ajuns la Skt Petersburg la virsta 15 ani (1744). A fost livrata moștenitorului tronului, nevolnicul Petru Romanov. O căsătorie aranjată de țarina Elisabeta. Ajunsă in patria de adopție, printesa Sophia își schimbă numele in Ecaterina, trece la biserica ortodoxă, învață rusește, istoria si cultura țării gazdă. Face progrese vizibile, spre admirația Curtii. Iți cîștiga adepti, impresionați de „rusificarea” ei intr-un context in care țarul Petru era excesiv de germanizat, admirator neconditionat al regelui Frederich cel Mare al Prusiei. La moartea țarinei Elisabeta devine la rîndul ei țarină. O face printr-o lovitură de palat în același an, 1762. Iși înlătură de pe tron propriul soț. Țarul Petru este închis si asasinat. Ecaterina e susținuta de cei mai puternici boieri, frații Orlov – dintre care unul – Grigori – îi era și amant.

Mereu în înfăptuirile ei (care nu sunt putine) este amestecat un amant. Lista lor incepe cu Scedrin, urmează Stanislas Poniatowski, apoi Grigori Orlov, pentru a continua cu omul vietii ei, Grigori Potiomkin. Lista nu se încheie aici. Avea convingerea că ii trebuie un bărbat pentru a-și realiza planurile. A lucrat prin intermediul lor, își folosea amanții ca instrumente ale voinței ei. A fost tolerantă cu nenumărații ei iubiți în chestiunile de amor, dar niciodată cînd era vorba despre politică, domeniu rezervat exclusiv ei. Era un pericol maxim pentru oricine se atingă de puterea ei – ecaterina 4absolută, s-o spunem. A avut o domnie lungă, care coincide cu perioada in care Rusia s-a impus ca mare putere și s-a extins teritorial, mai ales spre sud. A reușit ieșirea la Marea Neagra și anexarea Crimeei. După țarul Petru cel Mare, Ecaterina cea Mare a avut cea mai clară politică expansionistă, de modernizare a Rusiei și de deschidere spre Europa.

Ca apariție – dacă ne luam după descrierile diplomaților străini aflați în post la Skt Petersburg, Ecaterina cea Mare nu era o frumusețe. Avea un suris plăcut, ochi mari. Un temperament viu, o ținută imperială. Arăta realmente ca o impărăteasa. Era dominatoare. Nu a reusit nimeni s-o sfideze fără să plăteasca. Isi manifesta puterea în toate ocaziile. Nu lăsa să treacă nimic necontrolat, nimic in care să nu-si impună deciziile. Incerca să imite Curtea de la Versailles. Palatele ridicate de ea Tarskoie Selo, si in alte locuri din Rusia se inspirau tot de acolo. Nu prea avea la inimă ce era specific rusesc, superstițiile de ex. Era atrasă de rațiune, de știință mai ales. S-a supus unor experiente – s-a lasat vaccinată intr-o perioada cînd nu se auzise despre așa ceva. A creat panică la Skt Petersburg, Curtea ei de savanți credea că o să moară. Avea și curaj, brava. Voia să dea exemplu. Admira Occidentul, îl considera superior. Cunoștea înapoierea Rusiei. Dar nu credea că tot ce venea de la Vest era bun/aplicabil pentru Rusia, mai ales în chestiunile care țineau de politică.

ecaterina 1Țarina Ecaterina a fost omul vremii ei, aparținea secolului iluminist. Coresponda cu Diderot si Voltaire, îi citea, îi admira. A dorit să modernizeze Rusia, s-o aduca la nivelul de civilizație al Occidentului, voia să introducă reforme. S-a oprit adesea la intenții pentru că s-a temut de haos, că Rusia ar deveni neguvernabilă. Șerbia și cnutul i s-au părut cele mai potrivite mijloace de a-i stăpîni pe ruși și a păstra ordinea. De la iluminism a preluat și libertinajul pe care l-a înțeles ca moravuri și l-a practicat. Ecaterina s-a considerat o femeie liberă, egala bărbaților. Ca împărăteasă nu avea cum să fie supusă unui bărbat, soț, căruia îi datora supunere, așa cum cerea legea rusească. Femeia, vizavi de bărbat, nu exista, nu avea drepturi. Un cuplu marital pentru ea nu avea sens. Considera că putea să aiba inițiativa, să-și cucereasca bărbații de care era atrasă, nu să aștepte să fie aleasă, să i se facă curte. Era și imposibil în situatia ei. Era o chestiune de putere, de politică. Problema o gasim și la regina Elisabeta a Angliei. Aceasta a preferat castitatea, a rămas singură pentru a nu impărți puterea cu nimeni, pentru nu depinde de altcineva. Ecaterina a ales solutia opusă. A preferat sa aibă numeroși amanți, să se foloseasca de ei, cu cinism și praxă, dar nu s-a căsătorit cu niciunul, A circulat zvonul ca s-ar fi căsătorit in secret cu bărbatul vieții ei, contele Potiomkin. Nu există documente în acest sens. Arhivele tac și după două secole.

Sexul era la Skt Petersburg o afacere de stat. Cu instinctul ei sigur al puterii, nu ar fi făcut pasul care s-o vulnerabilizeze la extrem. Putea chiar să ducă la pierderea tronului, să fie asasinată sau alungată. Văzuse/ trăise multe tragedii de cînd venise în Rusia și nu dorea să riște. Cei care se scandalizează (în trecut ca si azi) de stilul ei de viață libertin, ecaterina 5de amanții ei din ce in ce mai tineri, trebuie să ia considerare aceste considerente. A tinut cu o mînă sigură Rusia. Să nu o judecăm după aparențe.Ocupația ei era să guverneze o țară uriașă, de la Baltica, la Marea de Azov, la Oceanul Pacific. Guverna un popor analfabet, profund religios, sărac lipit, plin de superstiții. Un popor capabil de cele mai sîngeroase violențe – cum s-a întîmplat în timpul răscoalei cazacilor condusă de Emilian Pugaciov…

Bărbatul vietii ei, cel pe care i-a l-a iubit vreme indelungata a fost Grigori Potiomkin (n.1739), de fel de lîngă Smolensk. Era mic boier, dintr-o familie foarte numeroasă, posesor citeva sate și a cca 400-500 de serbi. Pe lingă marii latifundiari nu insemna mare lucru. Avea rădăcini nobiliare poloneze modeste. Pretindea că are o ascendență mult mai veche și mai glorioasa. Ca mai toată nobilimea rusă. Din cine te tragi, al cui esti, ce rang ai, ce titlul ai ? îți condiționa cariera. Oferea fabulatii, basme, închipuiri de-a lungul vietii. Un exemplu arhicunoscut – satele lui Potiomkin inexistente – niște fatade din lemn pe care le-a arătat țarinei ca adevta orase, populate, atunci cind a vizitat Crimeea. Limita intre realitate si inchipuire era la el confuză. A cistigat bătălii pe care nu le-a dat ( le raporta in scris Ecaterinei). Se impopoțona cu tiluri pe care nu le deținea. Acesta era omul – fantast, mitoman, plin de imaginatie, vizionar. Nu făcea deosebire deosebire intre realitate și opusul ei. Fireste cind avea interesul. Dar a fost un adminisirator ecaterina 7capabil, un general priceput, care i–a batut pe turci și le-a răpit teritoriul Crimeei.

Grigori Potiomkin a fost cu zece ani mai tinăr decît țarina Ecaterina. Cind au devenit amanți, ea era la mijlocul anilor 40, el 30. Ecaterina a renuntat la serviciile erotice ale lui Grigori Orlov și l-a ales pe Grigori Potiomkin. Era un urias, cu un cap mai înalt decit toti ceilalti ofiteri din garda imperială. Ecaterina, cum facea cind avea o noua cucerire, (dar si cind îi alunga) l-a acoperit de cadouri scumpe. Cai, bijuterii, mosii, etc. A primit grade militare decoratii, titluri – marea lui slabiciune. S-a mutat intr-un apartament vecin cu al țarinei în palatul de la Tarskoie Selo. Cind se afla la Skt Petersburg aici își petrecea tot timpul. Cu trecerea anilor, si-a gasit alte iubite, mai ales ca era plecat mai mereu in campanii militare in sud. Ecaterina i-a urmat exemplul. A tanase rep 3insirat amanții. Nu s-au despărtit. Nu puteau trăi unul fără altul. Asa ca-și scriau mult. Au lasat o corespondență bogată.

Potiomkin a murit in 1791, in Moldova, in timpul unei expeditii in provinciile de sud-est ale Imperiului. Ecaterina cea Mare a murti in 1796 in palatul ei de la Skt Petersburg dupa 34 ani de domnie. Pentru Rusia a fost o perioada de expansiune si glorie miilitară, de inflorire si stabilitate. O parte din bilanț a fost și aportul lui Grigori Potiomkin, fidelul ei servitor și amant.

*** Fragment din „Repertoarul amorului” volumul doi, aparut la editura Hypeliteratura, septembrie 2020.

*** Puteti comanda cartea prin libris,ro, elefant,ro, cartepedia.ro si la raft in librariile Carturesti, Humanitas, Librarium.

 

DESKREPORT

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

Spune-ți opinia, fă-te auzit!