obs sunt un copilToată copilaria mi-a fost bîntuită de obsesia unui atac cu bombe atomice asupra Bucureștiului. Fără întreținerea acestei isterii, războiul rece sovieto-american nu ar fi existat. „Coexistența pașnică” – mitul anilor 50-60 – ar fi dispărut în desuetudine repede dacă nu existau in jur strigoii războiului înarmati pînă în dinți. În anii după Yalta și Postdam, SUA și URSS se înarmau pentru a-și susține economiile în marș, unii, pentru a se reface, ceilalti. Dar și pentru ca populația să stea cuminte. În plus Occidentul se temea teribil de scenariul „revoluției mondiale bolsevice”, ca la sfirșitul primul război.

Generația mea a fost turtită de campaniile de presă – nu se mai terminau. Pină și în anii 80 am avut parte de așa ceva. Am fost scoși atunci în stradă să defilăm pentru menținerea păcii, împotriva cursei înarmării. Asta era ceva nou, de obicei se scandau lozinci de 1 mai, 23 august, 7 noiembrie, în cadru organizat. Atît. De data asta am fost scoși să defilam fără o dată aniversară, in 1986, pe marile bulevarde cu „oamenii muncii”. Am arătat ingrijorarea noastră față de cele două mari puteri care nu se mai potoleau să-și creasca bugetele de înarmare. De fapt era un cot administrat de Ceaușescu în coasta Kremlinului – a dorit s-o facă pe nebunul și a ieșit din rînduri. D-asta am răgușit în acea zi.

In copilăria mea era diferit. Teza era că numai americanii ațîțau la război. Ei erau „cavalerii întunericului si distrugerii”. Ei amenințau pacea si bunăstarea omenirii întregi. Se spera să devenim – sub bombardamentul propagandei din Scînteia – anti-americani, ” omul nou” gata să se sacrifice pentru viitorul omenirii, care, firește, era vopsit în roșu, ca ouăle de Paște.

Mai era un aspect care a generat marșul păcii din 1986. Anii 80 cunoșteau o penurie fără precedent. Dacă n-ar fi fost cartele ar fi fost ca in vremea lui Antonescu – circula un banc. Dar atunci era război! Magazinele alimentare arau literalmente goale. Mai găseai în rafturi sticle de șampanie proletara Zarea, creveți vietnamezi si conserve cu ardei umplut, numite balastru, atunci cind erau refuzate la export. Da, se reintroduseseră cartelele. Dar nici așa nu găseai ce să cumperi – se exporta totul pentru a fi platite datoriile externe făcute fără cap de Ceaușescu. Ne le ceruse nimeni datoriile alea, dar Ceausescu, se grabea ca fata mare la măritat. Se simțea umilit ca era dator…

20181231_070726Marota cu care eram îndoctrinati de mici, de la grădiniță, era atacul cu bombe atomice asupra a doua orașe japoneze – Hiroshima si Nagasaki, in august 1945, De cite ori nu ni repetat povestea avionului Enola Gay. De cite ori nu ni s-au arătat groaznicele imagini cu victimele bombardamentului atomic, statisticile celor 70 de mii de morti din ziua loviturii. Iată ce au făcut americanii! ni se spunea ca să ni se zdruncine admirația față de ei, admiratie pe care o nutream toți copiii de pe stradă. Ni s-a vorbit des despre decizia „criminala” a lui Harry Truman, despre zborul nocturn peste oceanul Pacific al acelui bombardier, despre dezastrul care a urmat. Obsesiv! Cind americanii erau atacați pentru a satisface nevoile de propaganda sovietice, ni se aducea aminte de Hiroshima și Nagasaki. Kremlinul avea nevoie punctual de acele imagini terifiante – cu victimele bombelor atomice pentru a-i demoniza pe americani, cu oameni arsi, cu case spulberate…

La școală se preda ca întăritor „Surîsul Hiroshimei”(aparut in 1958, un an inainte sa intru in clasa intii), de Eugen Jebeleanu, poet oficial al epocii. Nu-mai amintesc dacă era în manualele de literatură. Dacă nu era, atunci sigur se găsea pe lista lecturilor obligatorii. Se prelucra în clasă la dirigenție. Tema” atomică” trebuia bifată cu ceva și tot ce găsea disponibil era „Surîsul Hiroshimei”. Nu am reușit niciodată să-l citesc pină la capăt deși m-am străduit de frica profei de română. Era un poem traversat de sentimente anti-americane ferme. Un poem discontinu, cu versuri abrupte, greoi la citit, cu imagini repetitive, terifiante. Semăna mai curînd cu un editorial din Scînteia sau Pravda, decit cu literatura. Alinia în pagină orori de neimaginat din acele zile de august 1945 cind intram brusc în era atomică. Viata de pe pamint, ni se explica, putea dispărea de atunci începind în fiecare clipă… D-aia trebuia noi să stringem cureaua la mîncare și confort și să ne înarmam neabătut sub protectia Armatei roșii și îndrumați de partidul comunist.

20181231_072921Pe la începutul anilor 60 într-un moment de criza, eram iar amenințați că americanii aruncă bomba peste țara noastră iubitoare de pace. Isteria ajunsese la cote maxime. TV dădea imagini cu nebunia made in USA. Americanii de rind iși construiau adăposturi anti-atomice individuale prin grădini. Iși puneau la adăpost familiile – dacă ar ataca rușii. Ceea ce era o certitudine. Dacă nu e azi, va fi mîine. Povestea asta se transformase intr-un uriaș business. Cei care aprovizionau cu beton armat, cu alimente, cu medicamente, cu masti de gaze, cu iod, au făcut averi. Intre NY si Los Angeles se difuzau zilnic filmulețe cu exercitii – ce facem dacă suntem ataci de ruși! Trebuie sa ne aruncam sub mese si să ne ghemuim. Sa avem o sticla de apă alături. Crainicii televiziunii române erau sarcastici, asta cind nu înfierau cu mînie proletara pregătirile de război de peste ocean. Pe micile ecrane vedeam o populație speriată de iminența unui atac nuclear sovietic devastator care va nimici SUA.

Dar frică ne era…Vizavi de blocul unde locuiam se găsea un parc cam părăginit. Acolo am ales noi copii de pe stradă să săpăm adăposturi anti-atomica, niște biete gropi în care trebuia să ne facem covrig cind vor apărea pe cer avioanele de bombardament ale yankeilor – firește, precedate de sunetele sirenelor. A inceput anul scolar si pregătirile noastre de război s-au dus dracu. Dar au rămas adulții să facă exerciții de apărare antiaeriană, să vegheze cerul cocotați pe acoperișurile clădirilor, să facă gărzi duble la fabrică. Îi așteptam pe americani. Ca de fiecare dată, nu au venit.”

* Fragment din volumul „Sunt un copil al Razboiului Rece” aparut in 2020 la editura Corint Books. Comandati exemplarul dorit la libris.ro, elefant.ro librariadelfin, etc. De asemenea la raft in librariile CLB, Humanitas etc.

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!