aznavour 3***La 1 octombrie 2018 s-a stins Charles Aznavour, cântăreț, actor, compozitor francez, (n. 1924)

„M-am intersectat odată cu Charles Aznavour în spatele pieței Rosetti. Mi-am spus că mi se pare, ce să caute Aznavour in mijlocul Bucureștiului? Dar eram prea aproape ca să îl confund. După cîteva zile am aflat din presă că apărea într-un serial de televiziune după Balzac – „Mos Goriot”. Casa boierească în paragină din care l-am vazut ieșind era locul de filmare.

Mi-au plăcut dintotdeauna muzica, vocea, si mai ales textele lui pline de dramatism, de finețe suflească și nostalgie. De mirare. Iși scria singur textele, adesea mici poeme. Par a fi opera unui poet de meserie, ale unui erudit cunoscator al literaturii franceze. Ei bine, nu. Pe cînd avea numai 9 ani Aznavour a renunțat să frecventeze școala. A rămas pe stradă să-și cîștige pîinea lui și să-și ajute părinții. Pentru cineva fără educație, poezia lui Aznavour este un miracolul produs de un talent pur, ce altceva!?

„Hier encore, j’avais vingt ans
Mais j’ai perdu mon temps à faire des folies
Qui ne me laissent au fond rien de vraiment précis
Que quelques rides au front, et la peur de l’ennui
Car mes amours sont mortes, avant que d’exister
Mes amis sont partis, et ne reviendront pas
Par ma faute j’ai fait le vide autour de moi
Et j’ai gâché ma vie, et mes jeunes années…” (Hier encore)

aznavour 5E numai un exemplu…Mă întreb unde a deprins meseria, de unde profunzimea? La un colț de strada? Prin bistrouri unde executa diverse numere de acrobatie și dans pentru cîțiva franci? Sau este boala numită „Paris” care dă o patină anume tuturor lucrurilor?

S-a nascut in inima boemei pariziene, în Saint Germaine-des-Pres, ( Shahnourh Varinag Aznavourian), la 22 mai 1924, din emigranți armeni. Pe strada la Huchette (românii o stiu pentru că aici se joaca de 80 de ani fără intrerupere piesele lui Ionesco) există un local „La Cave” loc de mare traditie pentru jazz. A aparținut o vreme lui Aznavour tatăl. Ni-l putem imagina pe micul Charles amestecindu-se prin aglomeratiiile din cartier. În anii 40 apare prin cabarete, unde se intretine cu numere muzicale alaturi de un pianist. În 1946 Edith Piaf il reperează într-un local și îl invită la ea. Ramine la ea 8 ani. A declarat mai tirziu că nu au fost amanti. Că rostul lui a fost să îi compună cîntece și să scrie texte. A învățat de la Piaf secretele profesiei de artist – cum să apară pe scenă, cu ce să se îmbrace, cum și ce piese să interpreteze. La sfatul ei și-a remodelat nasul. S-au certat atunci cind el a pasat una dintre compozițiile lui altei cîntărete. Piaf primise cîntecul dar il refuzase. Era extrem de geloasă și patrimonială. Trăia cu impresia că Aznavour era proprietatea ei. „Perioada Piaf” s-a încheiat, lecția i-a folosit. A început să apară singur în spectacole, să își cînte repertoriul si să-și cistige un loc pe scenele Parisului. Voia să își facă un nume in ciuda unor dezavantaje vădite. Era urît, nu rupea inimile frantuzoaicelor. Mic de statură ( 1, 65m) cind la moda erau „frumosii” de genul Trenet, Montand, Becaud. În plus vocea lui răgușită, voalată, joasă, plină de ambiguitai crea impresia în acei ani 50 că nu are de fapt voce. Exact așa îl taxa presa. Cum să razbață?

Si-a cistigat piața scriind si interpretind cîntece de dragoste. Amour –Aznavour. Pe acest culoar și-a făcut loc, au apărut primele succese, apoi invitațiile să concerteze pe marile scene – Olympia, Bobino, Alhambra. Discurile sale au început să se vîndă. Ca atare, după ce s-a făcut cunoscut, și succesele lui amoroase s-au înmultit, desi raminea la fel de dezavantajat fizic. Le atrăgeau cîntecele lui melancolice, vocea guturala si tremoloul inconfundabil al vocii lui atipice. Dar ce faci, pentru a trebuie să iei cina cu el și cineva putea să-l confunde cu chelnerul…. Succesul, aplauzele, afișele de mari dimensiuni cu chipul lui pe zidurile Parisului, filmele in care a aznavour 11jucat începind din 1960, banii – toate au șters din sufletul multor femei detaliie despre urițenia lui. A devenit un adevărat ”courreur des femmes” . Dovada imaginile din reviste ca Paris Match unde aparea tot mai frecvent alături de frumuseti răpitoare. Si pe acet teritoriu, a trebuit si-a depasit conditia. A plecat din pozitii de out-sider – și a terminat prin a atrage atentia asupra lui. Asa sa intimpla si cu scena unde treptat s-a impus. Aznavour a fost un tenace, foarte laborios, incăpățînat. „Școala vietii” absolvita pe trotuarele Parisului l-a ajutat foarte mult.

A avut trei soții, numarul amantelor nu i se cunoaște, nici măcar acelea care au rezistat ceva mai mult timp lingă el. În martie 1946 s-a căsătorit cu Micheline Rugel Fromentin. A divortat în martie 1952. În 1955 s-a căsătorit cu Evelyne Plessis de care a divorțat în 1960. În 1967 s-a căsătorit cu suedeza Ulla Thorsell, de 18 ani, el avea 43. Puțini le dădeau șanse să supraviețuiească împreună. Totuși au rămas casatoriti peste 50 de ani cu ea, pină la moartea sa in 2018. Cu prima sotie a avut doi copii, fată/băiat. Cu a doua sotie Evelyne Plesis nici un copil. Cu a treia, trei. „La prima căsătorie eram prea tineri, la a doua eram prea prost. La a treia m-am insurat cu femeie dintr-o cultură diferită, mai strictă. Am învățat multe lucruri de la ea – toleranța mai ales ales„ – a declarat intr-un interviu. A mai avut un copil un copil pe nume Patrick (n. 1951) dintr-o legatura efemeră. S-a sinucis inexplicabil la virsta de 25 de ani (1976). A fost gasit după o lună de la sinucidere in apartamentul inchiriat pentru el de Aznavour, incojunjurat de sticle de alcool si medicamente. Un episod extrem de dureros pentru tatal lui, foarte atașat de copil. Se ocupase de el ca un tată. L-a adus in casa lui, a avut grijă de educația lui. A aznavour 12fost o surpriză totală. Secventa l-a marcat pentru tot restul vietii și l-a învățat multe. A fost mereu bucuros să se afle în mjlocul familiei. Aici a făcut figură de pater familias, postură in care a fost cit se poate de fericit. Soția, copiii, casa – au fost esentiale pentru el, după tragica experiență cu Patrick. Sigur, nu și-a ingnorat cariera, dar prioritatile lui s-au schimbat radical după 1976. A străbătut un drum foarte lung de la conditia de emigrant sărac, fără școala, de la anonimat la avere și celebritate. Totul construit numai pe talent și travaliu la greu.

Observ că a fost mereu extrem de discret in privința vieții lui private. Puține lucruri au transpirat in presă despre Ulla, copii, familie. Nu i se cunoaste nici o aventură, adulter, amanta de hotel. Turneele nenumarate i-ar fi permis să aiba multe iubite intimplătoare. Celebritatea il insotea pretutideni, salile erau arhipline. In Japonia, Statele Unite, in America de sud etc. Nu a alimentat rubricile de scandal, gossips și monden cu aventuri galante, certuri, divorțuri, logodne, cum au facut alte vedete. Aznavour a fost o persoana preocupata să fie luată în serios. Si-a protejat buna reputatie. Asta venea din experienta străzii pariziene unde a petrecut mulți ani. Altii si-au transformat tribulatiile sentimentale (aventuri, adultere, desparțiri) în subiecte de prima pagină. Făceau asta pentru ca voiau sa fie prezenti în presa și comentati, urmariți de paparazzi. Se temeau să nu dispară din atenția publicului. Teama de a fi uitat in show-business este maximă. Aznavour a fost genul opus. Avea aceleași temeri legate de eșec si uitare. Purta cu el amintirea saraciei (intr-un interviu a vorbit despre „mizerie”). Dar caracterul lui diferit i-a dictat să fie decent și rezervat. Sa fie prezent numai prin cîntcele lui. Discreția era o valoara esentiala pentru acest copil al strazii, fără educatie, de o sensibilitate ieșită din comun.

„Il faut savoir encore sourire
Quand le meilleur s’est retiré
Et qu’il ne reste que le pire
Dans une vie bête à pleurer
Il faut savoir coûte que coûte

Garder toute sa dignité
Et malgré ce qu’il nous en coûte
S’en aller sans se retourner
Face au destin qui nous désarme
Et devant le bonheur perdu
Il faut savoir cacher ses larmes
Mais, moi, mon cœur, je n’ai pas su

Il faut savoir quitter la table
Lorsque l’amour est desservi
Sans s’accrocher, l’air pitoyable
Mais partir sans faire de bruit
Il faut savoir cacher sa peine
Sous le masque de tous les jours
Et retenir les cris de haine
Qui sont les derniers mots d’amour
Il faut savoir rester de glace
Et taire un coeur qui meurt déjà
Il faut savoir garder la face
Mais moi je t’aime trop
Mais moi je ne peux pas
Il faut savoir, mais moi
Je ne sais pas..”.(Il faut savoir)

aznavour 9S-a stins la 94 de ani luni, 1 noiembrie 2018. Cu trei zile mai devreme apăruse la o televiziune. A vorbit despre spectacole pe care le avea deja aranjate pină la sfirșitul anului. Afișele erau deja tipărite și se pregatea de drum. Era în formă, bucuros ca urma să apară iar pe scenă. Încheiase cu bine un turneu în Japonia. Tocmai se întorsese acasă, dorind să fie cu familia. Întrebat daca se retrage, a răspuns -” Nu. În ziua cind voi implini 100 de ani voi urca pe scena”. A fost ultima lui aparitie în public. S-a stins la 94 de ani. A fost găsit în baie, mort din cauza unui” edem pulmonar provocat de o insuficienţă cardio-respiratorie”(cf raportului de autopsie).

Bilanț- peste 100 de milioane de discuri vîndute în toată lumea, 1400 cintece la activ, 70 de ani de carieră. A ținut mii de spectacole, nu le-a numărat nimeni. Ceremonia de adio a avut loc la Domul Invalizilor unde i s-a adus un ultim omagiu în prezenta a trei președinti ai Frantei, a numerosi artisti, a mii de admiratori veniți să se despart de cel le-a insotit povestile de iubire cu cîntele lui, vreme de mai bine de jumătate de secol. Corpul său a fost dus apoi în satul Montfort l’Amaury, în Yvelines. A fost îngropat sîmbata dupa amiază, 6 octombtie, în cimitirul de aici unde mai odihnesc în pace părinții lui și fiul iubit, Patrick.

Ce destin! Viața l-a purtat de la periferia societății pe acoperișul ei. ”

*** Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, la editura Hyperliteratura, septembrie 2020

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!