BARDOT A INVENTAT FEMEIA

By 28 septembrie 2020Graffiti, Zona Libera

brigitte bardot 31956 toamna. Climatul european era extrem de tensionat in urma revoluției de la Budapesta. Dar nu este totul politică. La 28 noiembrie are loc la Paris premiera unui film cara va marca o epocă. Mă întreb naiv daca acest film nu a avut asupra lumii contemporane si a sistemului de valori de la acea data o mai mare influență decit invazia tancurilor lui Hrusciov la Bupapesta in 4 noiembrie 56. Titlul lui- „Et Dieu…a crea la femme”. Regia Roger Vadim. Vadim era unul din protagonistii „noului val” în cinematograful francez care începea să se impuna. Avea altă abordare a societații aparută dupa război. Alaturi de Godard, Truffaut, aflați și ei la inceputurile lor iconoclaste. Filmul avea in distributie pe Curd Jurgens si Jean Louis Trintignant, dar era facut in jurul unei actrite de 22 de ani Brigitte Bardot, soția regizorului (din 1952). Avusese apariții în roluri secundare,dar abia acest film o va consacra ca un superstar. Filmul depășeste încasarile Regiei Renault pe anii 1956/57. In Franța succesul este mediocru- cca 4 milioane de spectatori. In SUA insă are un mare succes de box-office, cel mai mare al unui film ne-american, 8 milioane de spectatori. Americanii i-au spus BB, ca lui Marylin Monroe, MM. BB devine -spre mirarea ei și a lui Vadim- un superstar mondial. La mjlocul anilor 50 „se purta Franța”. Tot ce venea de acolo era bine prizat de lumea americană.

Ce s-a întîmplat? De unde acest șoc? Ce incarna BB de fapt? De ce publicul s-a lasat atras atit de puternic de noul star? De unde o asemenea popularitate? Un film facut cu buget mic, avind pe afiș o starletă. Nu toata lumea a îmbrătișat noul idol, să ne întelegem. Au existat controverse furibunde în jurul acestei aparitii care nu avea nimic dintr-o actriță, venea din viata reala. brigitte bardot 4Roger Vadim a jucat cartea naturaleții ei. Brigitte Bardot, fără studii de actorie, începătoare, putea sa dea aceasta impresie – de prospețime, de spontaneitate și adevar. In aceasta vie polemică purtată în jurul ei (și pe care ea o ignora) s-au schimbat argumente pro și contra. Pe scurt, era vorba despre altă paradigmă. Un nou tip de femeie care se impunea după război. Era un model opus celui puritan, bigot, burghez. Esența discutiei era sexul, libertatea sexuală, femeia. Mai multe scene din film (cca 30%) au fost cenzurate. Au fost considerate atentate la bunele moravuri. Cenzura a pretins că s-a mers mult prea departe. Sigur era vorba despre scenariu si conceptia lui, despre regie. Ce a impus filmul a fost dezinvoltura lu BB. Provocatoare, extrem de senzuală, lipsită de prejudecîți. E prima care a aparut complet goală într-un film. Această atitudine a deranjat cenzura, bigoții/reacționarii din presă și din din alte medii. Vaticanul a găsit de cuviință să o excomunice în 1957, cind scandalul era la apogeu. In 1958 a fost declarată un simbol al Raului, tot de Vatican. Firește, publicul a luat cu asalt sălile de cinema…Așa s-a născu fenomenul Bardot.

Filmul lui Vadim a marcat 1/ sfîrșitul unui cinema conventional, moștenit din perioada interbelică și 2/ a lansat noul cinema – așa-numitul nouvelle vague, care avea o cu totul altă privire asupra societatii. Putem spune că în noiembrie 1956, totul a început să se schimbe. A dus treptat la mai 68, trecind însă prin „A bout de souffle” (Jean Luc Godard), „400 de lovituri”( Francois Truffaut ),etc. Acesti regizori știau foarte bine ce fac criticind și răsturnind valorile Franței burgheze. In mai 68 – nu întîmplator – îi găsim pe baricade. Au condus adunarile de protest studentesti de la Teatre Odeon si Sorbona… Același spirit. O nouă lume se ridica. Schimbarea se făcea timid, cu un film, prin apariția unui nou tipar feminin. Semn că societatea suferea transformări, chiar dacă nu erau încă foarte vizibile. Daca intelectualii preocupati de schimbare ar fi lansat un manifest prin care să indemne la revolta efectul ar fi fost zero. Dodo, bardot 1metro, bulot – sunt mai mai sigure. Dar sub forma unui film popular, accesibil – impactul a fost radical diferit. De ce? Pentru că vorbea liber despre subiecte tabu. Chiar imaginea unei femei ca Bardot, (personajul Juliette) fusese tabu. Jocul ei pe ecran era cel din viața reală. Nu juca, se înfătișa pe ea însăsi, așa cum era, fără complexe.

Această naturalețe a produs succesul și a impus un idol, un model. Ținuta, rochiile, coafura, pantofii, accesoriile, replicile din film si din interviurile din presă au marcat perioada. Franțuzoaicele s-au apucat s-o imite. I-au imprumutat dezinvoltura si curajul. Marile bulevarde din Paris erau pline de exemplare „Bardot”. Autorii acestei răsturnari de mentalitate au fost Roger Vadim & Brigitte Bardot. Cine erau ei? Parizieni amîndoi. El (n 1928) fiul unui aristocrat rus refugiat la Paris de cauza prigoanei bolșevice. Tatal diplomat, consul în Egipt si Turcia. Roger Vadim, ramine orfan de la 9 ani. Studii neterminate de science-po si jurnalism. Se angajeaza la Paris Match, devine asistentul lui Marc Allegret, un regizor cunoscut. Tipologic este un pygmalion și un playboy. ”Si Dumnezeu a creat femeia” este primul lui film. Punct ochit, punct lovit. A descoperit-o pe Brigitte Bardot pe coperta revistei Elle. Ea are doar 16 ani. O cere in căsătorie, familia se opune și le impune să aștepte pină la majorat. Se căsătoresc in 1952. Brigitte Bardot nu e singurul nume care îi datoreaza cariera. După divorțul lor din 1958 urmeaza o serie de aspirante, printre ele Caterine Deneuve, Jane Fonda, etc. Se poate spune ca „Vadim, și nu Dzeu, a creat femeia” scria un critic. E adevărat cel puțin pentru femeia anilor 50—60. Cine este Brigitte Bardot? Născută tot la Paris, în 1934, într-o familie bardotburgheză. Se visează balerina. La 13 ani intra la Conservator. In adolescență începe să pozeze pentru reviste ilustrate si să participe la gale de modă. Joacă in roluri mărunte în filme, și – in fine – îl cunoaște pe Roger Vadim care a văzut în ea imaginea perfecta a femeii moderne, decomplexate, fresh, naturală și dezinvoltă. Pentru ea scrie scenariul „Et Dieu… a crea la femme”.

A fost cel mai bun lucru realizat de Roger Vadim. Și pentru ea acest film a fost maximum. Nici unul, nici altul nu va mai ajunge la acele culmi. Nici la impactul pe care l-au provocat atunci. Poate că șocul odata consumat, si el și ea s-au scufundat in mediocritate, e drept uneori aurită. A fost și cel mai bun rol al ei, cel care a impus-o ca tipar, ca model, ca personaj. A făcut mai tirziu filme banale, agreabile uneori, dar fără impactul în 1956. Între 1953 si 1973 a apărut in 51 de filme, si a inregistrat 25 de discuri. Înainte să implineasca 40 de ani ( 1973 ) s-a retras definitiv din lumea filmului. Multi au crezut ca se va intoarce pe ecra. Nu a revrnit, s-a ținut de cuvînt.

Brigitte Bardot a insemnat femeia independentă, stăpînă pe ea însăși, neincorsetată de convenții. A fost și sex-simbolul acelor ani – ca actriță și în viata reala. Aventurile ei nenumarate au făcut două decenii prima pagina a jurnalelor. Iși alegea amantii (nu invers) și îi părăsea cînd voia. Nu avea nicio ezitare să se afișese cu cuceririle facute, si nici cu dramele despărtirilor – la fel de frecvente. Se aventura curajoasă în altă idilă. Se indragostea ușor, il consuma pe norocos, apoi – adieu – mergea pe drumul ei. Se plictisea repede de un amant, se purta ca un Don Juan feminin. Si asta încă de la începutul carierei. Un exemplu tipic pentru ce va urma – în timpul filmărilor de la “Et Dieu…” se indrăgosteste de Jean Luis Trintignant care avea rol in film. Il părăsește pe Roger Vadim, soțul ei. Aventura ține doi ani. Ca de obicei, Brigite tanase rep 3Bardot il părăsește pentru altcineva. Presiunea insuportabila, mass-media, vinătoarea haitelor de paparazzi, tensiunea din lumea filmului îi creaza nesiguranță și o duc mereu spre alte orizonturi. Gilbert Becaud, Jacques Charrier ( cu care se căsătoreste si are un copil), Sacha Distel, etc. Se căsătoreste din nou cu playboyul & milardarul german Gunther Sachs. După doi ani divorteaza. Are apoi o idila cu Serge Gainsbourg cu care face cîteva discuri. Pentru ea a scris ”Je t’aime, moi non plus”, dar pînă să faca inregistrarea Brigitte Bardot l-a părăsit.

Observ la final că Roger Vadim si Brigitte Bardot, au avut vieți paralele după ce au făcut „Et Dieu… a crea la femme”. Ambele vieți au fost în cădere ușoară, fără să mai atingă niciodata miracolul acelui film de început. Mondenitați, numeroase aventuri amoroase, mereu prezenți pe prima pagină…

***Fragment din „Repertoarul amorului” volumul doi, aparttu in septembrie 2020 la editura Hyperliteratura.

***Cereti exmplarul dorit pe libris.ro elefant.ro etc. si in librariile Carturesti, Librarium, Humanitas

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!