BUCKINGHAM ÎN ZI DE GRAŢIE

M-am uitat vineri la televizor. Evenimentul m-a interesat. Am fost recent la Londra. Am văzut că oraşul este extrem de conectat la căsătoria prinţului William cu Kate Middleton. Imaginaţia populară a fost exaltată de poveste. De la Wilhelm de Orania,1688, glorioasa familie de Windsor se află pe tron, aducînd pacea şi fericirea supuşilor săi. După mai bine de 300 ani de istorie, cînd violentă, cînd nedreaptă, devotamentul faţă de ea nu a scăzut, dimpotrivă. Dinastia se identifică pur si simplu cu Anglia şi poporul ei. Şi dacă acest lucru e valabil de asemenea pentru Scoţia şi Ţara Galilor, de mirare, e valabil şi pentru Australia, Canada. În tot Commonwealth-ul. De meditat!

Ce ţară fericită, mi-am spus, care are în miezul ei ceva cert, o monarhie care ţine insula unită, legată de valori care trec dincolo de circumstanţe. Tradiţia, trecutul şi-au arătat forta de atracţie. Regina Elisabeta, prinţul moştenitor Charles, William etc. unesc o naţiune, o fac să vibreze, şi – pînă la urmă – să existe ca atare. Dacă avem atîtea motive de dezbinare pe lumea asta, iată în sfîrşit unul de a fi împreună.

M-am întrebat de ce la Bucureşti nu a fost posibil. Nu am avut noroc. Regele Mihai trăieşte şi ne putem intreba ce ar fi însemnat azi o Romanie care vreme de 70 de ani ar fi avut acelaşi “cap al statului”. Ar fi fost o ţară stabilă, unită, trăind în pace socială. Am fi avut prilejul azi, sub privirile sale, să cerebrăm un eveniment asemănător, unul care să dea un dram de speranţă poporului nostru atît de hărţuit de 50 de ani de dictatură şi 20 de tranziţie. De ce trebuie să invidiez şansa altora de a se bucura de asemenea zile de fervoare şi unitate? Istoria noastră tulbure a dus la ocupaţia comisarilor bolşevici, care au desfiinţat la 30 decembrie 1947 monarhia inaugurată de marele rege Carol I.

Vom publica pe blog, în serial – începînd de luni – povestea adevarată a celor patru regi din Casa de Hohenzollern-Sigmaringen, de pe tronul României, în vremuri pe care le-au făcut mai fericite decît tot ce a urmat.

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • Doina spune:

    comentariu Abia astept!

  • Daniel spune:

    Ipoteza promovată de dl. Tănase este interesantă şi seducătoare. Cum ar fi fost dacă am fi avut ” norocul” să nu fim „eliberaţi” de Armata Roşie Eliberatoare. Ce s-ar fi întâmplat dacă drumul României moderne în procesul de modernizare al statului care a început în anul 1848 nu s-ar fi oprit în 1948. Ce ar fi fost dacă am fi avut un regim democratic, o economie de piaţă, un regim monarhic instituţional? Poate că acum, în 2010, nu am fi fost o ţară subdezvoltată, ce nu are o cultură a democraţiei, lipsită de valori, de repere. Am mai fi fost o ţară agrară? Am fi rămas în continuare o ţară la periferia Europei? Acestea sunt întrebările la care mulţi nostalgici ar trebui să şi le pună. Detronarea Regelui MIhai I nu a fost un simplu eveniment. A fost ruptura definitivă de un model de modernizare de tip capitalist şi a modelului democratic-parlamentar.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!