Pentru cine nu trăiește exclusiv în prezentul continuu, în cotidian, și se interesează puțin și de istorie, ziua de 23 octombrie 1956 este de neuitat. Izbucneste revolutia la Budapesta. La 4 noiembrie Armata roșie a invadat Budapesta. A fost o ridicare superbă a studențimii, tineretului, muncitorilor budapestani. De la sfirșitul lui octombrie trăisera zile de speranță – că lumea budapesta 2postbelică va evolua în afara cadrelor războiului rece si sovieticii se vor retrage punînd capăt regimului de ocupație care dura încă din 1944.

Confruntat cu masivele proteste, Kremlinul dădea semne că ezită. Hrușciov nu se hotăra – 1/ să treacă la represalii 2/ să ajungă la o formulă negociată, de compromis, cu un popor tot mai radical și mai ferm în opțiunile lui anticomuniste. Dacă intervenea cu tancurile trebuia să plătească un preț imens de imagine. Ar fi fost limpede că regimurile est-europene sunt regimuri care se susțin pe baionete. Că erau de fapt regimuri de ocupație străin, controlate de soldatul sovietic. Nikita Hrușciov nu isi consolidase puterea. Trebuia să își calculeze bine pașii. Orice greșeala l-ar fi făcut să-și piardă fotoliul la Kremlin.

Revolta budapestanilor a arătat cu vigoare adevăratele sentimente ale populației față de comunism si URSS. Și nu numai ale maghiarilor, dar și ale polonezilor, aflați și ei în acele zile pe străzi, așteptînd sa se producă intervenția tancurilor sovietice la Varsovia, Gdansk etc. Kremlinul nu își făcea iluzii nici în ce privește Praga, Sofia, București, Berlinul de est. Serviile lor secrete ambasadele, cozile de topor locale raportau care sunt adevaratele sentiemente ale populatiei. Budapesta a fost un semnal clar pentru raporturile dintre Moscova și vasalii ei europeni.

Nikita Hrușciov a ales soluția dură. Dupa citeva zile de ezitare a trimis tancurile să înăbușe revoluția maghiară. A aratăt astfel lumii adevărata față a regimului de tip sovietic. Era o dictatura budapesta 6zată pe violenta, nu un regim de democratie populară cum ii placea propagandei sovietice sa le numeasca regimurile din tarile ocpate in 1945 de Armata rosie la ordinul lui Stalin. A urmat un carnagiu. Soldații sovietici au tras cu tancurile asupra populației, clădirilor, podurilor. Budapesta a devenit un cîmp de bătălie. Rezistența rebelilor a fost eroică, dar disproporția de forțe a fost uriașă. Pacea pe care a obținut-o Kremlinul a avut aspectul unui cimitir. Mareșalii URSS nu puteau concepe că teritoriile cucerite în anii 40 nu sunt o pradă pentru totdeauna. Nici că granițele URSS nu trec prin Praga și Berlin.

Era totusi o chestiune de timp ca Europa ocupată să se elibereze. A mai durat decenii de suferință, pînă în 1989, 33 de ani. Dar totul a început atunci la Budapestabudapesta 3 la 23 octombrie 1956.Sa nu uităm!

STELIAN TĂNASE

DESKREPORT

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Virgil spune:

    Si zilelea astea studentimea protesteaza. La ei, ultima pierduta speranta. La noi, nici macar viitoare speranta.
    Studentimea este ingropata inca dinainte de a se naste, prin cadrele de nadejde securiste de mare prestigiu rural, prin infiltrare aparent politica, de fapt tot securista, prin diverse avantaje necuvenite sau discutabile (gratuitatea inseamna ca vei plati mai tarziu, scum de tot, spoiala de „titrat”), in fine prin amenintarea cu forta. Cuma fost cazul unor studenti din Cluj, instant intimidati cu organul care asigura stabilitatea redegista a Romaniei.
    Nu intamplator un anume indistinct Johannis a declarat cu satisfactie sfanta de proletar ilegalist ca tranzitia postcomunista s-a incheiat in mandatul lui. De acum incepe, in raspar premeditat cu lumina americana a lumii, dictatura lumpen-proletarilor purificati ca neoconservatori.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!