În jurul lui Carol trebuie remarcată intii influenţa nefastă a rudelor Elenei Lupescu. Ele alcătuiau o reţea pentru tot felul de afaceri. Normal, lumea nu vedea cu ochi buni camarila regală. Nici relaţia atit de paguboasa pentru igiena vietii publice, cu Elena Lupescu. Elena Lupescu şia facut partizani printre cei cei pe care îi sprijină să facă prin diverse arangajamente pe lîngă rege. E vorba de industriaşi, miniştri, bankeri, trepăduşi.Dar are şi duşmani puternici în politica, în presă, în cercurile de afaceri. Criticile adresate regelui Carol ţin mai ales de viaţa sa privată. Toate lucrurile care mergeau prost îşi găseau explicaţia în influenţa malefică a Elenei Lupescu asupra regelui. Reputaţia lui a avut mult de suferit. Carol era dependent de ea şi nu se gindea deloc sa renunte la ea. Îşi selectiona anturajul pe acest criteriu: dacă erai de acord sau nu cu legatura lui cu Elena Lupescu. Dacă o acceptai, te bucurai de simpatia regelui. Dacă nu, erai îndepărtat. Acest criteriu, devenit raţiune de stat, a dăunat mult monarhiei, regelui, dar şi regimului democratic. Exemplu moral oferit de rege opiniei publice, societăţii a fost negativ. Carol considera ca viaţa lui 
privată îl privea exclusiv. Dar tot ce făcea Carol era urmărit atent de presa din ţară şi străinătate. Relaţia lui cu Elena Lupescu a fost intens mediatizată. Era limpede că pentru Carol Elena Lupescu a fost marea iubire a vieţii lui. Regele Eduard al Marii Britanii, pentru a lua un exemplu tot din anii 30, a renunţat la tron pentru a se căsători cu o femeie divorţată şi a abdicat. Carol insă a ales o viata dublă. A păstrat tronul, şi în acelaşi timp a trăit în afara legii cu femeia iubita, cu care cel putin cît s-a aflat pe tron nu avea voie sî sa căsătorească.
În jurul celor doi, regel Carol şi Elene Lupescu, camarila trage toate foloasele. În ciuda luxului şi pretentiilor, atmosfera e imundă.. Camarila şi-a schimbat în timp componenţa. Un exemplu este Puiu Dumitrescu, secretarul regelui, înlocuit cu Ernest Urdăreanu. Altul este Victor Precup. Era unul dintre oamenii de primă oră ai regelui. Era cu el încă din timpul şederii la Paris, a fost colonelul Victor Precup, un aventurier. Dupa Restauraţie s-a considerat trădat de rege, care nu îi acordase favorurile la care se aştepta. Era de asemenea nemulţumit de influenţa nefastă a 
Elenei Lupescu. A organizat impreună cu alţi militari un atentat asupra regelui pentru ziua de Pasti 1934. Denunţaţi, au fost prinşi. La procesul care a urmat, redat de presa pe pagini întregi, Precup a susţinut că atentatul a fost indreptat impotriva Elenei Lupescu şi a detestatei camarile. A fost condamnat la zece ani de închisoare şi degradare militară. Aceasta s-a făcut la cazarma Malmaison din Bucureşti. La Doftana s-a apropiat de Gheorghiu Dej şi Emil Bodnaras, cu care mai tîrziu va colabora la instalarea regimului prosovietic şi va fi făcut general.
Alt exemplu din epocă este Max Auschnit, membru de bază al camarilei, industriaş superbogat. A căzut în disgraţie, a fost arestat, judecat, condamnat. A fost eliberat în toamna 1940,ca şi Victor şi Precup, de către Antonescu, fiind consideraţi vicitime ale camarilei. Rivalităţile erau foarte puternice. Afacerile şi banii erau foarte mulţi, corupţia era la ordinea zilei, şi măcina regimul. Camarila a fost un adevarat guvern neoficial, iar Elena Lupescu a fost regina neîncoronată a României în anii 30.
STELIAN TANASE
Copyright www.stelian-tanase.ro