Mă împac greu cu schimbarea bruscă a atitudinii cuiva, mă și sperie, tresar, uneori nu mă lasă să dorm. Cînd cineva trece de la laude deșănțate și lingușiri care te fac să roșești la înjurături de mamă. De la plecăciuni la calomnii și îndărăt. Schimbările de umoare pot trăda un instabil psihic dar și o lipsă de caracter cronică. Unul care îmi ridică o statuie și apoi îmi aduce acuzații fanteziste fără nicio jenă. Ce s-a schimbat este obrazul. A luat bani de la cutare să te înjure, îmi șopteste cineva, e trecut pe ștatele lui de plată, la partid, la firmă etc. În massmedia schimbarea așaziselor convingeri se vede cu ochiul liber. Pînă ieri eram după zisele cameleonului soarele de pe cer, un mare scriitor, un profesor inegalabil, un intelectual strălucit, blablabla și deodată sunt taxat de către același individ drept nulitate, ratat, idiot, un nimeni. Cameleonul e versatil. Pînă ieri mă lăuda că scrisesem o sumedenie de cărți bune și foarte, mă trata drept maestre, excelență și acum îmi reproșează că nu am scris nimic, eventual doar maculatură. Mă mir, sunt aceiași persoană. Nici mai înalt nici mai gras, am același IQ și același CV. Sertarele Academiei fișează aceleași titluri de cărți și articole pe semnătura mea. Nu m-am schimbat cu o iota. S-a schimbat dumnealui cu interese cu tot.
Înainte X mă pupa pe fese la gazetă, în adunări populare, prin universitate și edituri. De cînd s-a înhăitat cu dușmanii mei (mulți și ăștia) își etalează cu nonșalanță repertoriul de înjurături, frustrări și ranchiune. Nici nu știam că știe atîtea cuvinte. De obicei e monosilabic. Am avut destule experiențe de acest tip și cred că nu lipsesc mai nimănui la București. Este stilul locului, aerul timpului, avem asta în ADN, de la mama de acasă. Aici firile sunt schimbătoare ca vremea. Să ai niște convingeri, să le renegi, să te rîzgîndești, să dezavuezi și iar să te entuziasmezi și să te împaci, să lingi unde ai scuipat – să scuipi unde ai lins. Neastîmpărul face parte din farmecul vieții în sud-estul Europei unde tradițiile fanariote, rusești, balcanice se amestecă necontenit. Mulți o consideră știință a supraviețuirii care nu pune preț pe nimic.
Ca să zic așa, bravo, ai servit pe cutare patron de partid, de minister, de teve și cînd se schimbă calimera traversezi cîmpul de bătălie și ajungi cap de afiș la inamic. Te înscrii la partidul advers, juri credință altui lider pe care il detestai pină ieri. Iți dezbraci haina bleujandarm și îmbraci una rozbobon. Din băsist nene te-ai făcut pontist și acum te dai iohanessist cu un talent de actoraș de provincie. De acum nu mai stai la galerie să huidui, ai trecut în prezidiu și accepți modest aplauze. Iți schimbi repede pielea, blana, înfățișarea. Din struțo-cămilă te transformi în statu-palma-barbă-cot. Metamorfoza e mai ceva ca aceea din povestirea lui Kafka. Te faci din om gînganie. Odată transformat în gînganie însă nu mai devii om niciodată.
Cameleonul are acest talent de a fi mereu altcineva. Iși schimbă forma, culoarea, obiceiurile. Iși pune o mască, schimbă scurta neagră din piele cu fracul de salon. Era de dreapta se face de stînga, era republican devine monarhist, era ateu devine credincios practicant – toate astea firește într-o noapte. O face numai cînd este cazul, cînd are un profit, neapărat la țanc, cînd este momentul. Oricînd poate parcurge drumul invers. Nu îi place în opoziție, la sărăcie, un paria pus la colț. Il găsești mereu în tabăra cîștigătorilor. E pe val, cu învingătorii.
Are inegalabilul talent de a se reinventa. Cameleonul posedă priceperea de a se confunda cu mediul, cu tot ce viețuieste în jur. Pădure deasă sau nisipul deșertului, ghețurile nordului sau jungla tropicală. Orice îi vine perfect, ca o mănușă. Atenție mare !!! Cameleonul nu este o ființă pașnică. Este un prădător de mare clasă. Se confundă cu o frunză. Stă ascuns, iar cînd prada se apropie o sfîșie dintr-o mișcare. Atacul lui este totdeauna letal. Masacrul durează o clipă.
Nu te mira așadar că am alergie la simpatizanți, băgăcioși și aplaudaci, la pupincuriști. Ei sunt detractorii implacabili de miine. Știu că sub pielea lui X – lăudător fanatic – se ascunde ființa cea mai periculoasă. Cameleonul.
STELIAN TĂNASE
Copyright www.stelian-tanase.ro
Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum