CAPITALISMUL CU FAȚĂ UMANĂ

169Găsesc în cîteva cercuri intelo un spirit anticapitalist pe care nu prea îl înțeleg.

În Occident această nostalgie egalitaristă este de înțeles după 200 de ani de cînd burghezia e la putere. Cu cît ești mai departe de raiul comunist, de „dictatura proletariatului”, lucrurile par mai roz, mai atractive pentru stînga. In țările fostului bloc sovietic acest spirit anticapitalist la 27 de ani de la prăbusirea zidului de la Berlin, nu are sens. Într-o țara ex-comunistă, cu amintiri dureroase, cu un 199dezastru moștenit pe care încă îl trăim, cu sute de mii de morți prin pușcării, mi se pare și riscant, ca să nu zic lipsit de realism și morală să cochetezi cu idei de acest tip, care puse în practică au provocat o catastrofă istorică. A fost un experiment social ratat, care a avortat in 1989/91.

Deocamdată, pentru o generație măcar, lumea românească trebuie să amenajeze o democrație puternică, un capitalism ( nomina odioasa ) eficient. Cu instituții, cu educație centrată pe persoana umană și interesele ei specifice. Una competitivă, concurențială bazată nu pe bacsiș, corupție, lene, indiferenă fata de celălalt, ca azi. Trebuie ridicată o societate diferită, pe cu totul alte reguli decît cele practicate in Estul Europei după al doilea r'[zboi mondial. Și mai ales fără iluzii în ce privește omul – omul bun de la natură, etc. Decit o asemenea iluzie prefer o lege, o regul[, o normă sigură, transparentă, care se și aplică. E singura garanție.

Cred ca una din sursele acestei atitudini anticapitaliste vine 1/ din contradicțiile și eșecul tranziției și 2/ din confuzia dintre această societate și capitalismul generic, de succes, practicat în SUA sau Anglia de ex. Tranziția este o perioadă limitată, determinată, hibridă. Tranziția e una, capitalismul alta. Convingerea acestor critici de la stînga ai capitalismului românesc este că s-a ajuns prea departe, că în țară e sărăcie (e!), și că trebuie trebuie înlăturat regimul acesta de capitalism sălbatic, scăpat de sub control. Este o critică din afară, o critică anti-sistem. Nu sunt anarhiști, cum au fost acuzați, ci dimpotrivă, cer un stat implicat care să regleze discrepanțele apărute după 89.

198Cei mai moderați dintre ei pozează în Keynes-iști, avînd aceeași religie a statului atotputernic. O remarcă. În România nu există un capitalism veritabil. Ce se vede este cacapitalism. Să mă explic dincolo de jocul de cuvinte. Societatea românească de azi o forma hibridă, tipică țărilor postcoloniale, subdezvoltate, cu o birocrație numeroasă, de pradă. Asistăm la o acțiunea vastă de jaf din partea unor clanuri politico-financiare. Azi România este un stat mafiotizat, unde cîteva clanuri cu rădăcini securist-nomenklaturiste își împart resursele țării în cîrdășie cu cîteva trusturi internaționale. Este de fapt un capitalism primitiv, din alt secol. România este din aceasta cauză „a shadow democracy”, nu un regim democratic veritabil. E o fațadă fără nimic în spatele zidurilor.

La începutul anilor 90 destui intelectuali militanți au cerut ca elemente din regimul comunist să fie conservate. S-ar afis capitalismobține astfel o societate mixtă, cu avantajele comunismului (care?) cu cele ale capitalismului. Ideea era că nu poți șterge cu buretele decenii de transformări sociale. S-a dovedit a fi o iluzie. Văd cum cei de azi, după 20 de ani, care practică imprudenți acest spirit anticapitalist, au o nostalgie pentru un proiect care istoricește a eșuat – societatea egalitară. Si cînd nu fac asta, condamnă cacapitalismul actual de pe poziții utopice.

Soluția problemei este înainte, nu înapoi. România are nevoie de mai mult capitalism, nu de mai puțin. De un capitalism veritabil, nu de aceasta improvizație grosolană căruia îi suntem contemporani. În România nu s-a ajuns prea departe, ci suntem rămași prea mult în urmă.

STELIAN TĂNASE
DESKREPORT

 

Alătură-te discuției 4 opinii publicate

  • sorge spune:

    Este vorba de compozitia societatii romanesti. Elitele intelectuale au fost „rase” dupa primii 10 ani de „coabitare” cu regimul popular. Iar formula de „lucru” a fost un plan cu bataiel lunga facut de lumina estica. Ce au mai ramas acum, sunt in proprtie de 90 %, ce a trait cu bune si cu rele in ultimii 70 de ani in Romania. Nimeni nu intelege cum 9 milioane de romani au parasit tara. Situatia deteriorata din ce in ce mai mult, ii face pe toti sa regrete anii de „pace” din perioada din inainte. Jucam o partida de sah in care piesele sunt miscate de altii.

  • La 0 pensie de 2000 lei se trăiește bine. Fac o comparație cu epoca Ceausescu unde era o foame cruntă. Acum se găsește ce vrei.

  • DAC spune:

    Prin anii 90 sociologi francezi (de stanga probabil- imi scapa numele) pronosticau : ” a cazut comunismul , sa vedem cat mai dureaza capitalismul”
    Dupa 30 de ani e de remarcat globalizarea haotica a capitalismului „de west ” si traumele pe care acest fenomen le a creat in democratiile occidentale ( quasi disparitia clasei medii, migratii, ruperea pax sociala, etc) . In buna masura de aici vin si actualele probleme : trumpism, brexit , criza UE , …
    In Romania post comunista nu am cunoscut faza constructiva a capitalismului, cea care duce la dezvoltare pe toate nivelurile societatii. Capitalismul romanesc este – in buna masura – o privatizare a privilegiilor comuniste pt activistii pcr si securisti. Lui ilici cu multumire.
    Deci nu e de mirare ca exista critici la adresa capitalismului (romanesc).
    Se poate mult mai bine! Si avem multe IMM uri care deschid o poarta spre ce ar putea fi un capitalism benefic : o societate activa , o tara in dezvoltare, mai bine pe toate nivelurile.
    Ce face statul roman? Bete in roate , coruptie, drenare de fonduri etc.
    Schimbarea trebuie sa inceapa de la politica statului fata de economie.

  • Gelu Neveselu spune:

    Daca imi permiteti, domnule profesor, o observatie (fara a contrazice, neaparat cele spuse pana aici): „miezul” capitalismului e de natura economica: capitalul. Cum poti construi un capitalism fara capital? Situatia capitalului in Romania e cunoscuta: majoritatea covarsitoare a acestuia provine de la investitorii straini, iar cel romanesc e in permanenta subtiere. Or, in privinta capitalului strain se poate spune ca e pus la treaba pentru a produce profit si nu poate fi grevat de vreo regula impusa de autoritatile romanesti (pe de o parte pentru ca acestea sunt prea corupte si vulnerabile in fata lobby-ului intereselor economice straine, plus ca sunt si revoltator de dezinteresate de redresarea economica si dezvoltarea viitoare a tarii, iar pe de alta parte pentru ca depind, tocmai din cauza proportiei uriase in care capitalul strain dinamizeaza economia tarii, de aportul de venit la bugetul national asa incat orice intentie a la Viktor Orban ar fi usor de demontat cu simpla amenintare a retragerii marilor firme din Romania). Cat priveste stimularea capitalului autohton, orice masura cu rezultat scontat mai substantial s-ar lua in discutie, automat va atrage dupa sine vociferari de tip: protectionism! atac la piata libera! si altele asemenea, insotite de actiuni concrete de descurajare. Deci sah etern!
    Din cauza asta, cel putin pe termen scurt si mediu, consider ca un capitalism romanesc functional nu poate exista si vom fi in continuare un fel de anexa a capitalismelor mai zdravene pe care le-ati pomenit deja (care, si ele, au propriile lor probleme!), si de care acestea vor fi nevoite sa se debaraseze atunci cand vor constata ca nu mai renteaza (asa e gandirea capitalista, domnule profesor, n-ai ce-i face…: ai profit, mergi inainte; incepi sa pierzi, impachetezi si te muti in alta parte, cu vad mai bun). Oricum, si mai devastatoare va fi situatia dupa un astfel de moment: Cuba lui Castro? Venezuela lui Chavez si Maduro? Nu vreau sa ma gandesc…

Spune-ți opinia, fă-te auzit!