ctp 1Am ales azi pentru rubrica „Să stăm de vorbă” un schimb de replici extrem de dur. E vorba despre acuzatii, despre intoleranta, despre orgolii foarte mari. Nici unul dintre cei doi – Cristian Tudor Popescu si Vasile Banescu nu si-a menajat cuvintele. Spectacolul mi s-a părut stinjenitor, adesea deplorabil. Sper ca s-a încheiat deși nu am mari speranțe. Din asemenea situatii nu cistigă nimeni. Cui folosește acest scandal? Cine cu cine se confruntă de fapt? Care este e miza? Lămuriți-mă, că nu pricep.

Aștept ca de obicei comentariile dvs pro și contra.

„Pentru a prosti oamenii, sarlatanul Daniel n-are nevoie de matematica, nici de logica – o da direct, ca o strigatura pentru vitele ce le pastoreste: ascultati patriarhul danielce va spun, fiindca a interzis pelerinajul la moastele Sf. Dimitrie in octombrie 1989, comunismul a cazut peste cateva luni. Post hoc, ergo propter hoc – dupa, deci, din cauza (…) Carevasazica, asa o sa pateasca acum si guvernul la alegerile din decembrie. „Dumnezeu nu se lasa batjocorit”, a mai cuvantat pescarul de oameni cu prostovolul (…) Dumnezeu, nu, dar sufletele celor ucisi pentru ca nu s-au supus bestiilor comuniste, pot fi batjocorite, InaltPreaFericite? Trupurile victimelor regimului diavolesc al lui Ceausescu si Dej, culminand cu cei care s-au lasat omorati pentru libertate la Timisoara si in toata tara, nu fac nici cat negrul de sub unghia de la piciorul Sf. Dimitrie, bai, prietene al omului? (…) Satanele in sutana i-au turnat cuvios la Securitate pe credinciosii care li se marturiseau, n-au zis nici bleau la toate crimele regimului, la distrugerea satelor, la daramarea si alungarea pe roate a bisericilor, i-au cantat in struna lui Ceausescu pana in ultima clipa: pe 19 decembrie 1989, BOR ii trimitea o scrisoare de multumire dictatorului, ridicandu-l in slavi mai ceva pe ca Iisus Hristos. Iar pe martirii Timisoarei ii numea huligani”(CTP )

banescu„Atacurile furibunde si imunde la adresa Bisericii, numita obsesiv-compulsiv „goldporatie”, la adresa unei personalitati ca cea a Patriarhului, numit in mod agramat „Inalt Preafericitul”, zvarcolirea unor insi desfigurati de grimase de ura incontrolabile care nu au nici cea mai vaga idee despre istoria reala, frecvent insangerata a Romaniei crestine, a crestinismului si a Bisericii Ortodoxe, ipocrizia convenabil camuflata cameleonic, dar constant monstruoasa a acestor oameni mici si veninosi care in anul de rascruce morala a Romaniei, 1990, ii demonizau si rastigneau public de pe pozitiile gazetaresti ale „adevarului” pe protestarii reali si curati din Piata Universitatii, unde comunismul travestit pervers in democratie era denuntat lucid, toate acestea, dar si multe altele (ne) pastrate in memoria noastra comuna, spun tot ce e cu adevarat important despre acesti oameni imputinati moral, doldora de sine, saraci cultural si pustii sufleteste, care fac din invectiva, ironie obraznica, ridicola parada etica si schimonosire a realitatii instrumente de analiza „jurnalistica”.

DESKREPORT

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Dana spune:

    ce observ este că, unul se referă la situații concrete, care încă se păstrează în memoria colectivă, iar celălalt … de fapt, ce vrea să spună?

Spune-ți opinia, fă-te auzit!