20190601_190128„Cartea verii sau cartea anului? asta mă tot întreb legat de „Repertoarul amorului” lui Stelian Tanase. Producția se apropie de 15.000 de exemplare în nici trei luni de la apariție.” Scrie Andrei Ruse, editorul de la Hyperliteratura, pe pagina sa de fb. E un prilej de jubilație. Să publici o carte care își găseaște atît de repede o masă de cititori este un lucru rar pe o piață în care un autor român rareori atinge un tiraj de 1000/1500 de exemplare/vindute. Și totuși…

Am ajuns la Hyperliteratura atras de două nume publicate de Andrei Ruse, Radu Aldulescu si Octavian Soviany, autori pe care ii consider foarte importanți in literatura română de azi. Mai mi-a plăcut si faptul că editura aceasta cu aparențe exotice este în afara main-stream-ului marilor edituri, prea greoaie și conservatoare.

Mi-am imaginat că acest volumaș, „Repertoarul amorului”, va face doar un succes de casă, printre profesioniștii scrisului. In fond cartea cuprinde 69 de fișe pregătitoare pentru două dintre romanele mele (de dragoste) – „Partida de vânătoare” (editura Vremea 2018 ) si „Marele incendiator. Cronica unui fapt divers” (apare în toamnă la editura Corint). Am făcut un pronostic cînd i-am vorbit editorului despre proiect – ar fi OK dacă 20190601_191135s-ar vinde 10.000 de exemplare. Editorul m-a privit sceptic și avea toate motivele. Cunoaște comportamentul cititorului autohton. Puțini editori îl cunosc atit de bine. Editurile de obicei sunt niște consignații, intreprinderi artizanale cu redactori, manageri, difuzori, niște improvizati care ar vinde la fel de bine (de prost) șosete, mașini second-hand, detergenți. Cei mai multi nu citesc manuscrisele incredințate, n-au habar ce cărți pun pe piață și cu ce fel de piață se confruntă. Funcționează după ureche, din inerție, prin imitație. Din cauza asta nu știu cui se adresează un titlu, cîte exemplare trebuie să tipărească, cum să le vindă. Așa se face că lucrează la nimereală. Pur și simplu improvizează. Sunt editori cu un comportament și mai ciudat. Nu sunt interesați cîte 20190601_193508exemplare vînd. Unii chiar își sabotează propriile titluri din rațiuni necunoscute mie. De ce fac atunci pe editorii? Ca să poate spune că au ocupație onorabilă. De unde le vin banii, cum supraviețuiesc? Unii sunt editori numai de fațadă. In spate este altceva, afaceri, secrete, legături vinovate cu alte realități?

Am încercat mai sus să găsesc cîteva explicații ale succesului pe care îl are editura Hyperliteratura cu „Repertoarul amorului”. Andrei Ruse este un editor pasionat, un editor „pe bune”. E interesat la maximum de cărțile pe care le tipărește. Unul dintre puținii care citește și-și face o părere proprie despre despre manuscrisele care ajung în editură. Cam asta este explicația faptului că „Repertoarul amorului” „a rupt piața”, cum se spune – pe scurt, conjuncția cîtorva factori. A avut fler, a acceptat o propunere care nu părea cine-știe-ce la prima vedere. Așa a ajuns sa publice best-seller-ul anului 2019. Restul e istorie literară.

ST

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!