castro 4Relația unui dictator cu femeile este mereu aceeasi, trasă la indigo. Marele om, părintele patriei, salvatorul națiunii, cel mai iubit etc. este convins că tot ce e în țară îi aparține. Inclusiv femeile, de ce nu? Pe lîngă fabrici, munți și cîmpii, fluvii, orașe. Avem exemple nenumărate în secolul XX – Mussolini, Stalin. Hitler, Mao. Fidel Castro Ruz intră în aceeași categorie. A stăpînit mai mult de 5 decenii peste o insulă din Caraibe cu 11 milioane de locuitori. Dar ce zgomot a făcut cît s-a aflat la putere! Se spune ca s-ar fi culcat cu 35 000 de femei. E un zvon imperialist. Fake-news, se spunea in Bariera Vergului. O fi fost superman, totuși domnilor, să păstram măsura.

E ceva în cazul Castro, un detaliu care dă coloratura poveștii lui. Castro a fost un bastard, „copil din flori”. Frustrarea de fiu ilegitim i-a modelat caracterul. A vrut mereu să arate că este cineva…Boala șefiei de care suferea venea tot de aici. Sentimentul de inferioritate l-a zgîndărit toată viata, l-a motivat mereu să demonstreze. Și nu s-a relaxat niciodată. Pentru a-și dovedi sieși că este cineva, a pus la cale o „revoluție”, a răsturnat un regim. S-a luat la harță cu toată lumea, începînd cu SUA. Nu suporta să-l contrazici, nici să îi contești supremația. Cel mai mare revoluționar, cel mai tare amant, cel mai bun jucător de baschet, cel mai bun ochitor cu arma…Acest megaloman, obsedat de el insuși, a trăit toată viata cu un sentiment de inferioritate care l-a ros pe dinăuntru. A vrut neapărat să ii domine pe ceilalați tocmai pentru că se simțea declasat.

S-a născut într-o familie bogată, din elita Cubei. Nu era un sărăntoc, un proletar, sau un țăran desculț. De obicei ăștia se răscoală, cam așa scrie in cărți. A fost educat de iezuiți, a făcut studii foarte bune de drept la Universitatea din Havana. Tatăl lui era latifundiar, mare proprietar de pămînt, crescător de vite. Venise in tinerețe in Cuba din Spania, castro 8sărac, și făcuse avere. Era strîns legat de familia lui Fulgencio Batista, dictatorul de atunci al Cubei. Castro a rivnit la puterea lui, s-a visat liderul necontestat al insulei. A dorit să uzurpe puterea lui Batista si să ajungă el în palatul prezidential de la Havana. Lupta pentru putere in Cuba seamăna mai mult cu o afacere de familie decît cu o revoluție. Castro a țintit puterea absolută ca să uite umilințele din copilărie. La 90 de ani cînd a expiat, nu era vindecat. A murit impovărat de condiția lui de bastard. Relațiile cu femeile și cu proprii lui copii au fost și ele determinate de trecutul lui nefericit. Nu a putut să-și ierte tatăl că la nasterea lui nu i-a dat numele lui, Castro. A rămas cu numele mamei, o bucatăreasă umilă de pe moșie – Ruz.

Nu se cunoaște cîte soții, cîți copii, cîte amante a avut. Într-un interviu, întrebat cîți copiii (din flori) are, a spus „ cam cît un trib”. Ce însemna numericește, habar nu am. Avea preferință pentru blonde, femei rasate. Alegea prada după aceste criterii – să fie educate, tinere, frumoase, neapărat din pătura superioară. Nu s-a încurcat cu țărănci, cu proletare, cu lumea de jos. Verbiajul marxist despre „dictatura proleriatului”si „muncitorimea gropar al burgheziei” era o retorică pentru public. Era duplicitar – în privat practica cu totul alte valori. Deși făcea caz de modestia condițiilor în care își ducea viața, de austeritate, trăia ca un castro 9nabab. Nu se sacrifica deloc pentru idealurile așa-zisei revolutii, cum pretindea. Avea cca 20 de palate și vile, îi plăceau confortul si luxul. A uitat repede condițiile din Sierra Maestra din timpul r[zboiului de partizani. Ajuns la putere la 1 ianuarie 1959 s-a izolat de restul camarazilor ( destui au dispărut asasinati sau in accidente suspecte). S-a inconjurat de o gardă pretoriană împănată cu consilieri KGB care aveau misiunea să-i asigure paza. Cuba a devenit repede un stat polițienesc, libertățile civile au dispărut rapid una cîte una. A umplut țara cu pușcării. Poliția politică ținea totul sub control și teroriza populația.

In acest cadru s-au derulat povestile lui de amor. Îi plăcea să apară la tribuna în piețe largi, să se grozăvească, Apărea îmbracat în uniforma militară imaginată de el ca isi dea prestanță. Ținea discursuri interminabile unor multimi mobilizate la ordin. În culise, își consuma aventurile erotice. Un bilanț al carierei lui de amorez arată că în 1947, pe cînd era student, s-a căsătorit burghez cu Mirta Diaz Balart dintr-o foarte bună familie. A apărut și un copil, Fidelito ( s-a sinucis recent). Au divorțat în 1954, și ea a plecat în SUA. Divorțul a fost cauzat de apariția în viața lui a altei femei – Natalia Naty Revuelta, măritată cu cel mai apreciat medic cubanez. Naty, a fost probabil iubirea vieții lui. Și de aici rezultat un copil, Alina, pe care Castro nu l-a recunoscut. Ne întoarcem la aceeași poveste. Mai tîrziu de asemenea se va refugia în SUA și va deveni un critic acerb al tătălui ei natural.

Există un episod foarte interesant despre o presupusă tentativă (din cele 638) de asasinat pusă la cale de CIA. Un amestec de James Bond și serial foileton pentru copii. Sex, scene tari, răsturnări de situație, spionaj, un thriller. Melodramă cît cuprinde. Istorioara a fost povestită tîrziu în Memorii chiar de eroina întîmplării. În 1959 Marita Lorenz, de 19 ani, căcastro 5lătorește pe pachebotul german Berlin unde tatăl ei este căpitan. Castro în patrulare prin portul Havana – puțin după căderea regimului Batista – urcă pe vas atras de o fată frumoasa de pe punte!!! Prost scenarist, putea imagina ceva va mai veridic. Coupe-de-foudre între liderul de 32 de ani care fumează trabuce (ca să pară mai viril) și adolescentă. Prima partidă de sex are loc după citeva minute în cabinei fetei. Erau foarte grăbiți, se vede, revoluția nu așteaptă. Fata își continuă a doua zi cursa spre NY. De acolo ii telefonează lui Castro care o invită la Havana…Idila continuă tot anul 1959. Pe fir intră CIA, interesată să se apropie de Castro pentru a-l ucide. O agață pe Marita Lorenz și o convinge să-si ucida amantul din patriotism, pentru a salva omenirea de apocalips. Maria Lorenz se lasă convinsă. Are si un motiv personal – la Havana rămăsese însărcinată. Castro nu voia copilul. A fost răpită, drogată într-o clinica și i s-a provocat avort. Avea deci motive să îl urască…Marita Lorenz se invită la Havana (în 1960). Castro aflase că lucra pentru CIA și că avea misiunea să-l omoare. Ajunși în camera lui de la Hotel Hilton etaj 23, îi joacă marea scenă patetică. Scoate pistolul de la centură și i-l dă, ca să îl împuște. Ca un făcut, ea clachează. Nu reușește să apese pe trăgaci, îl iubea! Un basm excelent.

castro 7Un alt episod se petrece in 1964 cind o delegație studențească franceză (goșistă) ajunge la Havana dornică să-l cunoască pe marele om. În grup se afla o anume Evelyne Pissier,draguta, fina, blondă. E iubita lui Bernard Kouchner – șeful delegatiei ( va face mare cariera mai tirziu la Paris). Castro nu ezită să îi facă avansuri frumoasei frantuzoaice și o smulge din mrejele celuilalt pentru a o duce in patul lui. Perfect, 1-0 pentru „lider maximo”. Așa e revoluția – cere sacrificii din partea militanților. De pildă, să-și cedeze iubitele șefilor. E un ritual arhicunoscut din vechime.

Celia Sanchez l-a întilnit pe Castro munții Sierra Maestra. Au fost împreuna pînă cind ea a murit de cancer, 1980. Mereu în imediata apropiere, servindu-i ca om de încredere, bodygard, amantă, șefă de cabinet, consilier. Era singura cu care vorbea deschis. Dalia Soto del Valle a fost femeia ultimilor lui ani, mai ales după dispariția Celiei Sanchez. Învățătoare – s-au cunoscut in timpul unei campanii de alfabetizare. Blondă firește, frumoasă, deșteapta, poliglotă. A fost singura femeie cu care a apărut în public (Foto dreapta) . Castro era foarte secretos. Toate aspectele vieții lui private erau tratate ca secret de stat. Totuși, legat de ea, Castro a recunoscut că exista în viața lui. A avut 5 copii cu ea. Intrebare este dacă s-a căsătorit cu ea sau nu. Versiunile diferă. Cert este că a jucat un rol important pe lîngă el în partea a doua a vieții lui.

Acestea au fost femeile despre care istoricii au scris cîte ceva. Jurnaliștii continuă să scotocească – mai ales după moartea lui, surveniă în 2016, la 90 de ani. Despre amantele ocazionale, aventurile de o noapte sau o săptămînă nu știm nimic sau foarte puțin…Dar pînă la 35 000 mai e mult. Despre mulțimea de copii pe care i-a avut, nici atît. Bastarzi și ei, ca el.

***Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, in pregătire la editura Hyperliteratura, toamna 2020.
DESKREPORT

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Oancea Elena spune:

    Interesanta poveste despre un personaj cuprins de frustrari care nu l- au parasit niciodata, un individ care a crezut ca doar căpătând puterea absoluta v- a reusi sa se vindece, nu a reusit pentru ca toti dictatorii au un singur tel, ingenuncherea natiunii.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!