CE S-A ÎNTÎMPLAT CU SPERANȚELE NOASTRE?

revolutie 3Am ales pentru astazi la rubrica „Sa stam de vorba”articolul postat de Florin Hălălău pe pagina sa de fb. Tema e de maxima actualitate. Era un cintec studentesc care circula prin anii 80. – Suna asa ” Unde e iluziile mele /care le-am avut?/ A băgat șurube în ele/și le-am pierdut// Si -l aminteste cineva? ”

Astept ca de obicei comentariile dvs pro si contra.

„În autobuzul 100, un coleg de la Metrologie ne spunea despre morţii din noaptea trecută şi nimeni nu avea curajul să i se alăture. Am mers într-o tăcere asurzitoare, de parcă acel om nu exista. Pentru a nu ne ralia celor care treceau pe stradă dinspre Fabrica de Oxigen, maistrul B. striga la noi să băgăm înapoi capul la cutie. Veniţi cu noi auzeam de la fereastra laboratorului chimic, dar foarte puţini le-au răspuns chemării. Ne-au dat drumul acasă pe la 11. În drum am trecut pe la Poşta Titan şi am luat România liberă şi Săptămîna. Nu mă gîndeam atunci că sînt ultimele ziare ale epocii Ceauşescu. Cînd am ajuns în holul blocului, l-am auzit pe Niki depre apariţia lui Dinescu şi a lui Caramitru la televizor. Am urcat într-un suflet. La radio vorbea Ana Blandiana. Am plîns atunci mult. Aveam doar 22 de ani şi trăisem pînă atunci sub tabloul tutelar al lui Ceauşescu. Nu credeam că este posibil altfel. Nu speram să pot scăpa şi nu îmi imaginam cum ar fi viaţa fără Ceauşescu. Plîngeam eliberat de frică, ca un deţinut născut în închisoare şi care vedea pentru prima dată lumina de afară.”
DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!