CEA MAI MARE POVESTE DE IUBIRE

By 23 februarie 2021Graffiti

mandelstam1/

Prin anii 80 ai secolului XX am cumpărat pe sub mină un volum intrat clandestin in țară – Nadejda Mandelstam – „Contre toute espoir”. Am așteptat cîteva săptămîni cu cartea nedeschisa, lasată pe noptiera, să îi vina rindul, neștiind peste ce comoara am dat.

A fost o surpriza totală. Am pus-o pe acelasi raft cu „Arhipelagul Gulag”. Cartea cuprinde povestea marelui poet evreu, rus, Osip Mandelstam (n. 1891). Dar nu numai. Povestea se derulează pe fundalul unei societăți rusești bolnave, în perioada interbelica. Nadejda Mandelstam (n 1899) descrie in memorii nu doar povestea ei de iubire cu Osip Mandelstam ci si lumea din jur, cu trădările, lașitățile tot mai numeroase pe măsura consolidării dictaturii lui Stalin. Josniciile devin fapte banale, obișnuință. A fost și pactul cu Diavolul făcut pentru a supraviețui, servit ca alibi pentru toate ticăloșiile. Peisajul lumii literare rusești este ca o scenă din Infernul lui Dante. O lume tot mai degradată din punct de vedere uman, măcinată de frică și moarte. Ce ținea această lume totuși? Ce-o face să existe? Realitatea lagărelor în care munceau&mureau ca sclavii mandelstam nadejdamilioane de oameni. Așadar – represiunea și teroarea. Ce te putea salva în acest univers? Doar miracolul! Iubirea, ultimul zid în fața nenorocirii, a instrăinării și dezumanizării.

Nadejda si Osip Mandelstam se cunosc in 1919 intr-o cafenea literară. Din prima seara hotărăsc să rămînă impreuna. Isi pecetluiesc jurămîntul într-o cameră de hotel chiar în acea noapte. Nu ii va desparți decît moartea…Iubirea/cuplul lor rezista decenii tuturor vicisitudinilor.

Osim Mandelstam era considerat incă din timpul vieții unul din geniile literaturii ruse, alături de Anna Ahmatova, Marina Țvetaieva, Boris Pasternak. Cei doi iubiți duc o existență boemă, trăiesc cu mijloace minime. Ea îl insoțeste la gazetele unde depunea articole sau unde citea la serate literare. In 1933 se produce cotitura care le va schimba soarta. Pe el il va duce la sfirșitul prematur. Scrie un poem/pamflet intitulat „Epigrama pentru Stalin” si il face să circule. Iată textul ( in trad. lui Emil mandelstam 1Iordache)

… Iar când vorbele par să se-nchege puţin,
Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin.
Are degete groase şi grele,
Sunt cuvintele lui de ghiulele.
Râd gândacii mustăţilor strâmbe
Şi-i lucesc a năpastă carâmbii.

Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri –
Semioameni slujindu-l umili –
Care şuieră, miaună, latră câineşte,
Numai el, fulgerând, hăcuieşte.
Potcovar de ucazuri, forjează porunci:

Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi.
Orice moarte-i desfată deplin
Pieptu-i larg de cumplit osetin.

mandelstam 3Un episod neexplicat pina azi – in 1934, Stalin il suna la telefon pe Pasternk sa-l intrebe daca Mandelstam este un poet genial. Ceva mai tirziu a fost depistat de autorități ca autor al pamfletului si deportat in Nord. A fost se pare salvat de Nikolai Buharin – bolșevic dinainte de război, apreciat de Lenin, director al cotidianului Izvestia. După mai multe tentative de sinucidere i se permite să se stabilească într-o regiune mai primitoare, dar nu într-un mare oras. Nu la Moscova, Kiev, sau Leningrad. În plus este interzis. Numele lui nu mai poate apărea în nicio publicație din URSS. Alege să trăiască la Voronej, unde rămine trei ani. Nadejda il urmează deși ar fi fost mult mai bine pentru ea să il părăsească pe acest paria. Mijloacele de subzistență lipsesc, sunt săraci lipiți. În 1937 se poate întoarce la Moscova. (aici il vizitează Pasternak, 1937). Este alungat din Moscova și cei doi duc o viață de vagabonzi…Trec dintr-un oras intr-altul, în incercarea de a-si pierde urma în uriașa Rusie. Dacă ar fi abjurat și ar fi preamărit „realizările regimului bolșevic” poate s-ar fi salvat. Cercul se strînge, iar libertatea – este tot mai mult iluzorie.

mandelstam 6In 1938 protectorul lui, Nikolai Buharin, e judecat intr-un show-trial la Moscova (alături de Lev Kamenev si Grigori Zinoviev, proces care țintea distrugerea vechii gărzi). Suntem la zenitul Marii terori. A fost condamnat la moarte (martie 1938). Poetul a fost arestat la rîndul lui la 1 mai același an, judecat si trimis într-un lagăr de lingă Vladivostok cu o sentință de cinci ani. Vina lui – că era „dușman al poporului”. La sfirșitul lunii decembrie 1938 moare”din cauze necunoscute”, după ce în ultima lui scrisoarea ceruse îmbrăcăminte de iarnă.

Nadejda Mandelstam consideră misiunea vieții ei să nu lase să îi fie distrusă opera. Ii știa poeziile pe dinafară încă din timpul vieții lui. Le păstrase în memorie pentru că transcrise pe hirtie ar fi fost in pericol de a fi descoperite și distruse de NKVD. Pe linga că ar fi fost incendiate, ea ar fi fost trimisa in lagăr unde ar fi avut foarte probabil aceeași soartă cu el.

Nadejda Mandelstam a supraviețuit anilor războiului, refugiată la marginea Imperiului, în Georgia, la Tbilisi. După moartea lui Stalin in 5 martie 1953, revine încet-încet la suprafața vieții sociale. După un timp predă limba engleza la Universitatea locală. După congresul XX al PCUS unde Hrușciov a demascat cultul personalității lui Stalin, Osip Mandestam este reabilitat parțial. Ea se poate întoarce la Moscova. Poeziile și eseurile apar din nou, sporadic, în cîte mandelstam 5o gazeta, mereu cenzurate. Nadejda Mandelstam luptă tenace pentru a face si îi fie publicate volumele. Luptă să îi fie recunoscut statutul de mare poet al literaturii ruse din secolul XX. Artiștii – se știe- mor de două ori. Prima data e mormîntul, a doua oară e uitarea. În anii 60 Nadejda Mandelstam își scrie memoriile în mare secret și circulă în Samizdat.

In anii 70 apar în Occident, nu în URSS. Este o mare surpriză. Pentru Kremlin una chiar foarte neplăcută. Cartea impresionează prin profunzimea analizelor pe care le face lumii sovietice dar și prin talentul ei literar uriaș. Amintirile sunt de fapt mărturisirea iubirii fără sfîrșit pentru omul vieții ei. Nadejda Mandelstam a trăit toți anii de după 1938 numai pentru a nu lăsa să se aștearnă uitarea peste el. Memoriile au fost publicate în URSS abia după moartea ei. Probabil că ar fi urmat și alte volume, dar din păcate se stinge în 1980, la 81 de ani. S-a ridicat la ceruri pentru a-l întîlni pe iubitul ei, genialul poet, mort în lagăr.

Mă întreb cîți oameni ( bărbați&femei ) sunt capabili de un asemenea devotament dus pină la sacrificiul de sine? Dintre eroinele acestei cărți dedicată unor mari povesti de dragoste, Nadejda Mandelstam este preferata mea. Mă plec în fața ei.”

* Fragment din volumul „Repertoatul amorului”, editura Hyperlieratura, bestseller. Pe libris.ro, elefant,ro carturesti.ro humanitas.ro

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!