…se numește Casa Poporului (1984-1989). Secvențe dintr-un film – Ceaușescu face vizite pe șantier, la fața locului. Imagini ale vechiului Bucuresti, casele din zonă… Secvențe cu demolări (biserici, case). Pe ecran curge o cronologie a construirii Casei poporului în anii tîrzii ai dictaturii. Privire aeriană a zonei din elicopter. Detalii ale constructiei. Imi amintesc alte imagini – arhitectura dictaturii din alte țări : orașele sovietice (nebunia demolatoare a lui Stalin și edificiile “ mărețe” ale comunismului, Germania nazista, Italia lui Mussolini, Kim Ir Sen, (Phenian, Coreea de nord), China lui Mao. Deși pare atît de grandioasa, (a doua clădire după Pentagon ca mărime ), contrapunctul este decăderea accelerată a regimului în ultimii cinci ani, exact pe durata constructiei. Contrapunci istoric. În loc de grandoare, prăbusire. Pe măsură ce Casa Poporului se ridică și părea a fi motiv de entuziasm, de încununare a lui Ceauşescu care vede în ea apogeul său, de fapt procesul este exact invers – de disoluţie a autorităţii sale, de apropiere inexorabilă a sfîrşitului regimului si puterii sale. Finalul Casei Poporului este la Târgovişte, la zidul unde cuplul Ceauşescu este ucis de un pluton de execuţie.

Imagini din timpul lucrarilor la Casa Poporului*Constructia Casei poporului începe în anul 1984, 25 iunie. Jurnalele de actualităţi oficiale au surprins evenimentul. Ziarele de asemenea. Locul ales pentru reşedinţa dictatorului este Dealul Spirii, aşezat la nord de Dîmbovita, care domina orașul prin înălţime, dintotdeauna. Este un loc de lungă tradiție bucureşteană. Aici se afla multe edificii ale vechiului Bucuresti. Mai multe cartiere apărute citeva secole în urmă dau locului o semnificatie aparte pentru istoria orașului. Aici se află Curtea Arsă, reşedinţă domnească în secolul al XVlll-lea, biserici de mare tradiție, cazarma pompierilor din Dealu Spirii, cunoscuta pentru evenimentele din toamna 1848, case vechi păstrînd arhitectura de mai multe secole, stadionul ANEF construit in anii 30 etc. Este o zonă dens populată…

Aspecte din timpul demolarii cartierului Uranus pentru a face loc celei mai mari ctitorii a lui Ceausescu, Casa PoporuluiIdeea de a construi aici un nou sediu pentru dictator și de a muta aici centrul administrativ al ţării, a apărut după cutremurul din 1977. Proiectele s-au succedat, pînă în 1984 cînd construcţia propriu zisă începe. Vad imagini cu Ceauşescu turnînd prima mistrie cu ciment la baza edificiului. De asemenea, o placă comemorativă e instalată pentru a marca momentul. Construcţia edificiului şi a întregii zone trebuie legată de îmbătrînirea dictatorului, de bolile lui care il diminuează fizic. Trebuie adăugat ca factor decisiv izolarea lui pe plan politic extern si intern. Toate astea anunţă un sfîrşit de domnie. Fie că va disparea fizic, fie că va pierde puterea (la care dictatorul începe să se gîndească după martie 1985, cînd Gorbaciov devine numărul 1 la Moscova):Dar nimic nu se poate anticipa în anul 1985. Dar Ceauşescu e tot mai grăbit. Ca toţi dictatorii e obsedat de posteritatea sa, de ce va lăsa pentru istorie. Ce va spune istoria despre el ? E obsedat să rămînă în istorie. Construcţiile gigant sunt cea mai bună reţetă de a nu fi uitat. Tot ce face el în ultimii ani va fi focalizat de acest gînd. Totul e făcut în grabă, se mobilizează resurse uriaşe de oameni, materiale şi bani. Timpul este marele duşman al oricărui dictator.

*Alt dusman al lui Ceausescu este trecutul. Ceauşescu este obsedat să lichideze ctitoriile altora. Are o gelozie puternică faţă de cei care în trecut au lăsat urma trecerii lor. Biserici, palate, case, străzi sunt demolate din cauza acestui resentiment al dictatorului. Zelul său de a da o noua faţă Bucureştiului îl face să ordone trecerea sub lama buldozerelor a mii de case, cartiere întregi, a multor biserici, monumente istorice, a altor clădiri publice. ( Institutul medico legal, Arhivele statului, complexul Văcărești, Spitalul Brăncovenesc etc.) Este o rafuială a dictatorului cu memoria. Ar fi distrus tot oraşul, să rămînă numai ce s-a făcut după 1965 cînd a preluat el puterea. Din fericire nu a avut timp şi resurse să duca la sfîrşit acest gînd.

Imagini din timpul lucrarilor la Casa Poporului* Unele biserici sunt demolate, altel sunt translate, adică ascunse privirii, în spatele unor blocuri. Cu scopul de a nu fi văzute, de a fi șterse din memoria oamenilor, de a li se face uitată însemnătatea, rolul lor în istorie, în spiritualitatea romanească. Asta în paralel cu deşănţata propagandă naţionalistă, de exaltare a istoriei românesti. Ceauşescu însuşi se reprezenta pe sine ca un continuator al tradiţiilor, ale istoriei, ca urmaș al conducătorilor cei mai glorioşi, de la Decebal, la Stefan cel Mare şi Mihai Viteazu. Cum se potriveste demolarea, distrugerea urmelor trecutului, cu exaltarea “ trecutului eroic“ al poporului roman ? “ Toată politica lui Ceauşescu se baza din 1965 pe naţionalism, pe exaltarea virtutilor poporului roman, a istoriei sale naţionale. El a înlocuit – ca Tito, Mao, Kim Ir Sen – ideologia internaționalismul proletar (obedienţa faţă de Moscova) cu un naţionalism fervent, cu rădăcini în extrema dreapta romanească interbelică. E un paradox aici, sau ce ? O ipocrizie politică ? Gelozie faţă de aceşti oameni mari? O simplă manipulare politică a sentimentului naţional al românului cu scopul de a legitima regimul ? Un pretext pentru a mobiliza populația in sprijinul regimului, agitind sperietoarea interventiei Moscovei ?

Aspecte din timpul demolarii cartierului Uranus pentru a face loc celei mai mari ctitorii a lui Ceausescu, Casa Poporului* Mai multe cartiere au fost demolate complet sau parţial: Izvor, Labirint, (Th.Speranta) Călăraşi, Olteni, Dudeşti, Văcăreşti, etc. De la Piaţa Unirii pînă la Bariera Vergului (3,5 km lungime) 90% din imobile (locuinţe, edificii publice) au fost demolate. În locul lor au fost construite blocuri tip, de o arhitectură dubioasă, luînd formele arhitecturale ale dictaturii. Inspiraţia a venit de la Phenian şi Beijing, de la stilul construcţiilor staliniste. De observat apropierea de arhitectura altor regimuri totalitare, nazism si fascism, Berlin, Nurenberg, Roma.

Pe măsura ce Casa Poporului creste și ocupă spațiul, domină Bucureștiul, Ceaușescu declina fizic și politic. E o cursa contracronometru. Care pe care ? Venirea lui Gorbaciov la putere in URSS, este primul cui bătut în coșciugul lui. Izolat pe plan extern, cu o țară ruinată, cu o populație care il detestă tot mai mult, Ceaușescu mai are un singur scop : să termine constructia Casei poporului. E revanșa lui istorica. El va fi in pămint, dar Molohul va rezista peste timp.E pariul lui. Va fi acolo cit va exista Bucurestiul.

STELIAN TANASE

FOTO www.filmecarti, ro si www.adevarul.ro

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!