CINEMATOGRAFUL COPILĂRIEI

Îmi aduc aminte cîteodată de cinematografele pe care le frecventam în copilărie. În Bariera Vergului erau Munca, apoi Arta, pe Calea Călărași lîngă hala Traian). În Obor, era 23 august, zis apoi Aurora , dar în anii 40 ii zicea Florida. Pe strada Avrig, pe care m-am născut, era un cinema mic, Donca Simo, fost salon de dans Ileana. Mai era un cinematograf în cartierul Mătăsari, nu mai știu cum îi zicea, poate chiar Mătăsari, unde ajungeam cîteodată. Mai mergeam la Gloria pe Baba Novac, cinematograf nou atunci in anii 60 care a înlocuit Munca in peregrinările mele cinefile, fiind mai aproape de casă și mai modern. Veneau și filme mai bune. Mă duceam uneori la cinema Melodia la Lizeanu.

Mergeam copil fiind, rar, în centru, pe bd Elisabeta (numit după 1965 Gheorghe Gheorghiu Dej )în expediție, cînd ieșeam „in oraș”. Aici era un bulevard al cinematografelor, ca într-o mare capitală. Pe mîna stîngă era cinema Victoria, pe dreapta, la rînd, Central, București, Lumina, Capitol, Timpuri noi. Fusesem sfătuit să fiu atent la buzunare, ca umblă hoții, și mi se părea un loc primejdios. Dar ispita era mare pentru că erau multe filme noi, care ajungeau abia peste 3-4 săptămini în cartier. Bani să ai ! E drept că nu prea aveam. Era totuși o distracție ieftină dar era departe. Înapoi acasă, ajungeam pe blat cu tramvaiul, adică fără să iau bilet, infricoșat să nu ma prindă controlorul. Pe vremea aceea fiecare vagon de tramvai avea un vînzător plasat într-o gheretă la ușa din spate (era cred 30 bani la clasa intii și 25 de bani la clasa a doua). Era greu să te urci și să nu te observe. Trebuia să aștepti un tramvai aglomerat și să călătorești pe scară sau lipit de ușa din față și de unde puteai să sari din tramvai la timp. Puteai ajunge acasă și pe jos dacă nu era prea departe și rămîneai fără un chior. Asta se întîmpla des. Nu am mai mers cu tramvaiul de 20 de ani și îi duc dorul.

Erau în general, cu două trei excepții, niște săli vechi, din anii 30, care supraviețuiseră războiului. Acolo am văzut filme albnegru pe ecrane standard, copii vechi, care se întrerupeau des. Spectatorii incepeau să tropăie și să strige pînă cînd lumina se stingea din nou și începea din nou filmul. Probabil că și aparatelele de proiecție erau din antebelic. Apoi au venit filmele Eastman Color, pe cinemascop. La Aro, Patria, s-a adus ecranul panoramic inaugurat cu un film sovietic de război. Acolo, la un moment dat, după o coadă nebună, am văzut Spartacus cu Kirk Douglas. Tot Bucureștiul s-a inghesuit, ca și mai tîrziu la Cleopatra cu Liz Taylor.

La asemenea filme de mare succes roiau bișnițarii. Așteptau în fața intrării, pe trotuar și-ți oferau bilete la suprapreț. Erai fericit să apuci unul – la Șoferii iadului cu Yves Montand sau Clanul sicilienilor cu Alain Delon și Jean Gabin.

Am postat pe blog, la Galeria foto, cîteva afișe ale unor filme care au făcut epocă. Pentru aducere aminte.

FOTO Clădirea cinematografului Doina, pe strada Doamnei, în fața Băncii Național. Pină în 1989 se afla între magazinul Trei ursuleți și Biblioteca Centrală de stat. În grădina Doina s-a făcut prima proiecție în aer liber pentru publicul bucureștean la sfirsitul secolului al XlX-lea. Locul se numea Gradina Blanduziei.

Alătură-te discuției 9 opinii publicate

  • ioan campeanu spune:

    Comentariu (*) Ce filme mai vedeam la Cinemateca -o sala ,undeva in spate la Casa Armatei , pe o straduta ce dadea spre Sala Palatului Am vazut pe ecran panoramic Filmul „Pe aripile vintului ” La cinematograful Patria Sistem stereofonic si panoramic ca imagine Ehei , timpuri …….

  • paul simion spune:

    Aveam vreo 5-6 ani si desi locuiam pe linga Sf Iosif si Sf Sava ,am ajuns cu parintii ,tocmai prin Dudesti ,la o gradina de vara .Cred ca a fost o ecranizare dupa o piesa a lu Sahekespeare ,care nu am gustat/o prea mult ,insa excursia pina in acel cartier indepartat de casa ,mi-am amintit cu placere mult timp.Desigur filmul a fost alb negru .
    Partea a doua a copilariei m- prins la Craiova ,unde nu aveam un Bul 6 Martie cu 5-6 cinematografe,dar aveam sala Tineretului ,intr-o cladire darapanata ,sfirsit de secol ,cu 1leu si 25 de bani ,puteam sa vad filmul de citeva ori la rind .
    Era o caldura si o mizerie ingrozitoare ,dar era clubul copiilor si ne placea asa cum era .
    Cind m-am intors in Bucuresti ,la facultate ,in primul an am explorat 6MARTIE ,dar mai mult de 2 filme la rind ,nu am stat niciodta;si asta nu din cauza banilor ,care oricum nu erau multi ,dar nu aveam in aceiasi zi ,mai multe filme care sa ma intereseze .
    Si oricum dupa 2 filme ,cind iesem ,clipeam ca o bufnita si incercam sa- mi indrept oasele ,dupa 3-4 ore de stat in scaunele desfundate ale salilor de spectacol.
    Acei 20 de ani ,nu o sai mai gasim niciodata si chiar si acum au un parfum care nu se uita .

  • Comentariu (*) S-a întâmplat pentru a doua oară, în decurs de câteva luni, să cad în „cazanul cu melancolie” datorită acestei teme a vechilor cinematografe bucureştene… Pot spune că am avut privilegiul ca, datorită tatălui meu care a fost proiecţionist la diverse cinematografe din Bucureşti, să pot vedea orice film doream (moka). Dintre toate cinematografele, de unul singur mă leaga cele mai frumosase amintiri: cinema TOMIS – era undeva în apropiere de Sf. Vineri. Acolo pot spune că am crescut şi am descoperit pasiunea pentru filme. Acolo am făcut primii paşi în viaţă şi la propiu şi la figurat… Dacă alte săli au căpătat acum alte destinaţii, acesta nu mai există demult! Mi-a făcut o deosebită plăcere să găsesc o fotografie pe site-ul celor de la „Rezistenţa urbană”. Îmi place când văd că mai sunt oameni care-şi amintesc cu nostalgie şi de acele timpuri, care au avut şi ele farmecul şi parfumul lor sau tineri pasionaţi de istoria mai veche sau mai puţin veche a „micului nostru Paris”. Vă mulţumesc pentru acest articol, domnule Stelian Tănase.

  • Poate își mai aduce cineva aminte, de un cinematograf vechi , de prin anii 1959-1960 care se afla la intersecția străzilor Grivița cu Titulescu , pe locul actualei BCR . A fost abandonat si transformat in magazie de blănuri , ca mirosea pana afara a naftalina..La un moment dat , alături s-a construit un garaj…In final s-a demolat acea zona de colt si s-a construit un bloc cu magazine la parter. Acel cinematograf era cunoscut de cei din cartier sub numele de „cinema Lia” , dar nu se numea asa…Ma chinui sa îmi amintesc numele lui, dar se vede , ca a trecut prea mult timp de atunci avem si eu 7-8 ani, acum am 67…deci timpul mi-a șters numele din memorie…Poate însa cineva are o memorie mai buna decât a mea!

  • Cinematografele adolescentei mele (’58-64) cele de pe B-dul 6 Martie (Gh.Gh.Dej) – Victoria(Corso), Central, Bucuresti, Lumina, Elena Pavel(Festival) , ICFrimu(Capitol) , Timpuri Noi . Prin apropiere – Maxim Gorki(Tineretului) , Doina, Union , Patria , Republica(Scala) , Vasile AlecsandrI

    • N. Balcescu, Rahova, G. Cosbuc , Libertatii, 23 August(Aurora), Donca Simo, T. Vladimirescu , A. Sahia(Tomis) , Flacara s.a. , dar acestea erau legate de adresele la care am locuit (Cart. Rahova, Dudesti si Pantelimon plus Centru . Dar ce filme vedeam la vremea aceea ! Ocoleam cu obstinatie uneori prosteasca filmele sovietice care abundau . Amintesc

  • cateva memorabile filme ; Manastirea din Parma (Gerard Phillip) , Rosu si negru , Marile sperante , Infidelele , Inamicul public nr. 1, Razboi si pace (Mel Ferrer) , Maine va fi prea tarziu , Contele de Monte Cristo (Jean Marais) , Marile familii , Ulisse , Moulin Rouge , Salariul groazei , Teresse Raquen , Nu-i pace sub maslini , Moartea unui ciclist seria indiene Ganga , Uraganul, Micul lustragiu, Vagabondul

  • Tosca (Sophia Loren & Maria Callas – primul film pe ecran lat la cinematograful Republica(Scala) , Rio Escondido , Dreptul de a te naste si Camelia (Maria Felix & Jorge Mistral ) Mizerabilii( J.Gabin) , Salvatore Giuliano , Vantul sudului , Cocosatul de la Notre-Dame (Ch. Laugton) , Hamlet , Richard al III-lea(L. Olivier)…si cu ce actori…

Spune-ți opinia, fă-te auzit!