20181231_072739Cofetăria Casata pe bd Magheru colt cu Take Ionescu era un loc de elit[, cool s-ar zice azi. Aici se str]ngea lumea bun[, protipendada bucur;steana, mai ales beizadele din acel timp… Elevi de liceul Caragiale, MV, Lazar, Spiru Haret. Pentru adolescenții din Bariera Vergului (altă lume) trecerea pe la Casata era un episod pitoresc, demn de a fi povestit la cofetăria noastră proletara din Complexul Rucăr/Baba Novac. Naratiune agrementată cu detalii picante destul de imaginare – cucerirea unor frumuseți, schimburi de priviri, cafturi imaginare. Firește la Casata, băieții de la mahala eram priviți de foarte sus. Mă întreb cum eram depistați în acea foaială că nu apartineam acelui mediu select. Eh, călcasem intr-un rahat și miroseam urît !Puțeam a periferie, a lumpeni, a sărăntoci. Cine spune că eram egali unii cu alții se înșeală amarnic. Clasele sociale se vedeau cu ochiul liber. Diferența dintre odraslele nomenklaturii si restul lumii era mare. Întii de la haine, apoi de la haită! Ei aveau haine de ultima modă aduse din Occidentul putrefact. Aveau aerul acela inconfundabil de copii crescuți Cartierul Primăverii. Ceilalți eram 20181231_074606imbrăcați din rafturile magazinelor de stat. Ce teniși purtau ei și ce teniși purtam noi – chinezești, eventual albiți cu creta. Ce blugi aveau ei – Levi Strauss și Levis și ce blugi purtam noi!? Polonezi sau est-germani.

Ajungeam la Casata cu autobuzul 40 (dublu, cu burduf ca acordeonul), Pleca de la Barajul Dunării, din dreptul unei betoniere, sin apropiere de fostele uzine Malaxa. Era granița orasului – ultima stație, acolo intorcea. Oprea după cam un ceas la Piața Lahovary pe care o traversam nerăbdători per pedes. Alt traseu era cu autobuzul 34 pe care-l luam de la capătul Căii Calarasi/Bariera Vergului. Făcea stație în fața cofetăriei, pe bd-ul Magheru. Ne așezam la o masa în colt si sporovăim despre muzica ascultam Pink Floid, Deep Purple, Led Zeppelin. Beatles rămaseseră în memorie doar Nu stiu cum dracu se facea, dar haita noastră era reperată. Minune – dintr-un grup de tineri gălăgioși deveneam brusc silentioși. Încercam să nu atragem atenția, să nu deranjam șmecherii locului. Așteptam cuminți un chelner să ii cerem o casată sau o cafe frappe sau un profiterol – menu-ul casei. Se găsea de băut cico, o băutură de culoarea pișatului cu același gust. Pepsi se găsea numai pe blat pentru anumiți clienți. Dacă întrebai de ce pe masa aia e Pepsi? ți se spunea sec – dînșii și-au adus de acasă…Nu întotdeauna băutura (nealcoolică) era rece pentru că nu se găsea gheață, mai ales în iulie si august cînd era o vipie de te năucea.

20181231_065021Pe scurt, Casata era locul cel mai monden pentru adolescenții din Bucureștii acelor ani din interegnul dintre terminarea liceului și studenție, 1970-73. Cîteva prețuri – profiterolul ul 11, 00 – scump, casata era OK pentru acea vreme, 3 lei. Cafe frappe costa șase lei cred, dar nu mă omoram. De obicei era preferata fetelor și trebuia să ai bani potriviți să le-o oferi. Eram cavaleri. Asta rărea expedițiile haitei la Casata – era o aventura costisitoare. Dar aveam ce povesti.

Cu timpul ne-am retras spre Trocadero si ne-am apucat să ne ținem de halba de bere. Dar mai ales purtam discuții interminabile pe teme serioase. – negocierile de la Paris pentru incheierea războiului din Vietnam, mersul cursei inarmărilor, declarațiile lui Kissinger, Brejnev și Nixon. Ne mai interesau femeile, ținutele lor de vară, flirturile. Aveam o viață sentimentală agitată si partenere pe care le schimbam grăbit. Imi era teama să ma indrăgostesc și să mă fixex la una. Cam toti împartaseam această temere. Cindse intimpla o rărea cu intilnirile în gașca, se deroba etc. Era clar că ii cazuse una cu tronc si n-o ăa ne mai vedem prea curînd. Cei rămăași pe poziții dezbăteam cu pasiune despre soarta lumii și nemurire. Nu credeam să murim vreodată. Niciunul. Boala, bătrînețea, moartea – se întîmplau numai celorlalți. Și așa gașca s-a risipit ca și cum nu ar fi fost și m-am luat de viață.

Fragment din volumul „Sunt un copil al războiului rece” in curs de aparitie,

STELIAN TANASE
DSKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!