192Festivalul literar de la Mantova este cel mai mare și cunoscut din Italia. Am văzut in program zeci de scriitori de peste tot. Nu m-am asteptat să fie atît de viu, ca lumea să se înghesuie să participe la multiplele intilniri cu autorii și cărțile lor. Atmosfera e de sărbătoare și pentru că orașul nu e răsfățat de evenimente internaționale de amploare. Festivalul d137e literatura e un bun prilej de a face o imagine contemporană orașului. In plus negustorii, hotelierii, etc. cîștigă. Străzile sunt invadate de turiști etc.* Particip a doua zi, joi, la prima întilnire din program, intitulată „Bucuresti killer tango”. Spre mirarea mea sala e plină, 200 de curioși plătesc bilet 5 euro ca să mă vadă, să mă asculte vorbind despre Bucureștiul anilor 40 și personajele mele – Gogu Vrabete șcl. Cum sunt la prima cartea tradusă în Italia, cred că e ceva. Sunt prezentat de un scriitor venețian cunoscut Andrea Moresini, care le vorbeste celor din sală despre „Moartea unui dansator de tango”. * 157E meritul publicului acesta curios, nu neapărat al meu personal. În circa două ore, aplaudă de mai multe ori. Abia ne despărțim, după o ședință de autografe, fotografii etc. * In plus cartea s-a vîndut bine. O văd pe standuri, în rafturi, prin oraș. Librarii imi confirmă că se caută. Trebuie sa dau interviuri, unul la RAI Cinque (canalul lor cultural) pentru emisiunea CULT Book, unde puțini din festival au acces, imi spune cineva. A doua zi dimineață presa redă aspecte de la intîlnirea cu Stelian Tănase. * Apoi, vineri trebuie să alerg la o biserică ( Santa Maria de la Victoria ), tot plină, și să vorbesc despre cuvîntul ales de mine pentru Vocabulario europeo – zădărncie. Pe scurt același interes venit de la un public curios și cunoscător. La final fotografii, autografe etc. *Seara hălăduim, micul nostru grup, prin orașul medieval, stăm la taclale, ne facem planuri. Pentru mine, e vorba de noi traduceri, oferte, etc. Cînd scriitori se întîlnesc, limitele realității se dilată. La final, pot spune, că mi-a prins bine pata asta de culoare. Mirosul succesului e bun, îți da o gură de oxigen să mai termini o carte. E altă lume, mai bună, dar aventura mea se termină repede. Duminica mă întorc la București și o iau de la capăt într-un mediu toxic, cu nimic literar și înălțător în el. Mă intorc lipsit de eroism la obișnuitul „homo homini lupus”, printre necititori de literatură.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!