armatarosie 3Spaima bucureşteanului, în anul de pomină 1944, a fost că ruşii vor ocupa oraşul. De ce ţi-e frică, nu scapi. La sfîrşitul lunii august, la barierele Colentina şi Pantelimon şi-au făcut apariţia cohortele Armatei Roşii. Populaţia a fost mobilizată şi i-a întîmpinat pe ruşi ca pe nişte “eliberatori”, cu flori, scandări de slogane, fanfare şi discursuri. A fost prezentă aproape toată suflarea. Guvern, primărie, generali, oameni simpli aduşi de organizatori sau simpli curioşi. S-a încercat aşa cîştigarea bunăvoinţei cuceritorului. Românii&aliaţii lor erau înfrînţi, după ce ajunseseră pînă în munţii Caucaz şi pe Volga, la Stalingrad. Din iarna 42/3 se retrăgeau continuu. Circulau toate fantasmele. Motive de teamă, nenumărate. Bucureşteanul se temea de jafuri, violuri şi ucideri. De kolhozuri, confiscarea proprietăţilor (case, magazine, etc.). De Siberia, de poliţia secretă şi mai ales de Stalin, despotul de la Kremlin. Se ştia despre represiunea şi teroarea din anii 30, de metodele dure cu care cîştigase războiul. Aceleaşi metode urmau să fie aplicate şi într-o ţară ocupată cum era România. Puţini îşi făceau iluzii că va fi bine. Prudenţii, cei lucizi, realiştii, îşi făceau bagajele după ce îşi trimiteau banii în occident, şi plecau şi ei. Cei fără avere sau naivi, sperau într-o minune. Ea nu a venit. A fost cea mai lungă ocupaţie, 14 ani, plus altii 30 de ocupatiei bolşevica românească.

armata rosie 4Comuniştii autohtoni i-au primit pe ruşi cu entuziasm. Ştiau că sub o ocupaţia sovietică aveau să tragă mari foloase. Să devină din paria, stăpînii lumii româneşti. Cei mai mulţi veneau direct puşcării şi lagăre – de la Tg. Jiu şi Caransebes, eliberaţi după decretul de amnistie dat de rege la 23 august 1944. Fuseseră judecaţi şi închişi pentru conspiraţie împotriva statului român pe care doreau să îl transforme într-unul de tip sovietic. Aveau ocazia acum să îşi aplice ideile inspirate de Lenin şi Stalin, dirijaţi şi plătiţi de Komintern. Printre cei veniţi să întîmpine soldaţii ţi ofiţerii Armatei rosii la Colentina şi Pantelimon îi găsim pe Gheorghiu Dej, Gh. Apostol, Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu, Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Emil Bodnăraş, I. Gh. Maurer, Alexandru Moghioroş, Gh.Hagiu, Constantin Părvulescu… Ana Pauker lipsea se găsea încă la Moscova – va ajunge la Bucureşti la 16 septembrie, aterizind la aeroportul Băneasa. Si Lucreţiu Pătrăşcanu lipsea, se gasea într-un avion pe ruta Constanţa-Odesa-Moscova. Mergea să semneze armistiţiul cu Aliaţii. De fapt cu Kremlinul. Multe fotografii din presa vremii ne arată o mulţime entuziastă de bucureşteni care în acea zi de sfîrşit de august a ieşit la marginea oraşului. Cît era propagandă şi cît bucurie sinceră, e greu de stabilit azi. Cîţiva chiar se întreţin bucuroşi cu soldaţi şi ofiţeri ruşi. Cred că de frică a ce avea să urmeze reuşeau să şi zîmbească. Alţii erau pur şi simplu naivi. Şi nu erau puţini…

*

armata rosieOcupaţia din 1944 nu era o premieră. De aproape 200 de ani, ruşii poposeau la Bucureşti în timpul campaniilor lansate de Skt Petersburg spre Constantinopol. Acum direcţia era Berlin. Prima dată, ruşii au văzut turlele de bisericilor de pe Dîmboviţa în 1769, sub comanda generalului Suvorov. Au intrat prin Colentina şi Pantelimon, barierele de N-E şi E ale oraşului. De atunci, cam la o generaţie, au poftit mereu să-şi campeze armatele prin mahale, maidane, in hanurile, casele boiereşti şi negustoreşti. În 1806/1812, Kutuzov a stat la Hanul lui Manuc. S-a retras abia cînd Napoleon a invadat Rusia cu La Grande Armee. Planurile ţarului Alexandru l era să stăbilească graniţa Imperiului pe Dunare, aşa cum dorise şi ţarian Ecaterina cea mare cu Suvorov, iar Valahia să devină gubernie de la margine de Imperiu. Ruşii au revenit în 1828, 16 ani mai tîrziu.

Guvernămîntul lui Kiseleff a fost “singurul dar făcut de ruşi românilor”, a scris Paul Morand. În 1848-9, au venit iar, ca să înăbuşe revoluţia şi s–au aşezat la nordul Dîmboviţei prin mahalalele Armenească, Batiştea, Băneasa, Mavrogheni, Mahalaua Dracului. La sud, pe Podul Calicilor, dealul Mihai Vodă, Cotroceni, calea Şerban Vodă, se stabiliseră turcii. În 1854 Tolstoi, tînăr porucic, a stat la Bucureşti cîteva luni cu armata ţarului Nicolae al doilea, apoi care s-a retras să apere Sevastopolul cînd Aliaţii au atacat Crimeea. În 1877, ruşilor le-a plăcut atît de mult viaţa dulce de la Bucureşti că au uitat să mai plece cum era intelegerea. S-au retras abia după congresul de la Berlin dominat de Bismarck, un an mai tîrziu cara le-a cerut să plece din România cind şi-a amintit ca domnitorul de la Bucureşti erade origien germană si aparţinea familiei monarhic, Hohenollern-Sigmaringen. In 1916, au aprtu ca altiai,d ar ain 1917n au deysertta prasindf frontul si lasinud sa sa descurce cum or şti in faţa armaelor Puterilor Centrale. În 1944, august a venit Armata roşie. A fost cea mai lungă ocupaţie, 14 ani încheiaţi plus 31 de ocupaţie bolşevică românească.

*

armata rosie 8armata rosie 7Cînd Armata Roşie ajungea la bariera Colentina, Antonescu şi miniştrii lui erau deja arestaţi de o săptămînă. Mareşalul fusese preluat din Palat şi dus intr+o casa din cartierul Vatta luminoasă unde sta cu chirie Emil Bodnăraş. Ruşii, odată intraţi în capitală, s-au grăbit să-l pe marerşal împreună cu Ică, Cristescu etc., la Moscova, pentru interogatorii. La Bucureşti era instalat un nou Guvern, condus de generalul Sănătescu. Lucreţiu Pătrăscanu a semnat la Moscova armistiţiul la 2 septembrie, după ce delegaţia română (mai făceau parte prinţul Barbu Stirbey, Constantin Vişoianu, veniţi de la Cairo etc.) a văzut un spectacol cu focuri de artificii. Întrebînd ce se sărbătoreşte, li s-a spus “eliberarea Bucureştiului de către glorioasa armată sovietică!” Delegaţii români lăsaseră oraşul curăţat de trupele germane. Aşa li s-a servit o lecţie amară despre despre felul cum se scrie istoria. Altfel spus: “Nasol moment, mişto colivă!”

 

Spune-ți opinia, fă-te auzit!