CUM SĂ PLEC DIN CASA MEA?

malaeleAm ales pentru azi la rubrica „Sa stam de vorba”o spunere a prietenului Horatiu Malaele, gasita acum pe fb , dar probabil ceva mai veche. Am gasit-o potrivita in continuarea controversei care a avut loc il ultima saptamina pe aceasta pagina (cu f multe comentarii). A fost vorba despre cum sustinem (si de ce ) cultura romana. Despre limba noastra, despre patriotism. Dar si despre lehamitea unora pentru țara in care s-au născut, despre amnezia lor cind vine vorba de cărțile/filmele românești, despre dispretul românilor față de români ( selectionati mai ales dintre cei care s-au expatriat).
Astept comentariile dvs pro si contra.

HORAȚIU MĂLĂELE: „N-am vrut să plec, pentru că sunt născut român. Părinţii mei s-au născut aici, aici e casa mea. Cum să plec din casa mea? Să plece ei! De ce să plec? Ca să trăiesc puţin mai bine dincolo? Aş fi trăit foarte puţin mai bine. Poate. În momentul când am lucrat în străinătate, la filme pe care le-am făcut acolo sau la rolurile din piesele jucate acolo, nu pot să spun că m-am simţit în largul meu. Am avut bucurii temporare. Doar atât. Depărtarea e un lucru rău. Întrebarea fiind depărtarea de ce? Nu poţi să-ţi explici, dar undeva, în subsolul tău, lucrurile încep să se agite şi-ţi dai seama că nu e bine ce faci”.

DESKREPORT

Alătură-te discuției 3 opinii publicate

  • Dutu spune:

    HORAȚIU MĂLĂELE

    HORAȚIU MĂLĂELE e model, tipar, matrita, vorbeste si cand tace, natural, firesc, profesional gata formatat si garantat roman 200% etc. etc. Ce sa caute el in in alta parte cand radacinile si seva il hranesc filoramaneste si aici a prins si va prinde cat va trai. Oricum locul lui este pecetluit in galeria de aur a actorilor de gen romani.

  • Iuliana McFarlane spune:

    Un punct de vedere al unui artist. E greu sa exprimi, sa interpretezi un rol in alta limba (oricat de bine stapanita) si sa simti ca ai transmis exact ceea ce doreai sa transmiti, astfel ca publicul sa se identifice cu personajul tau. Sunt inflexiuni ale vocii specifice fiecarei limbi, expresii, nuante, umor. In alta limba, multi se pierd. Si totusi cunosc oameni care s-au adaptat bine in alte culturi. Spun „bine” pentru ca, daca ti-ai petrecut jumatate din viata aici si aproape jumatate ‘dincolo’, e greu sa te integrezi total. Formarea ta, ca om, s-a petrecut in tara natala. Desi sunt casatorita cu un scotian, am ales sa traim aici. Am momente cand regret asta? Da, cand obosesc. Fiecare om are un loc si-o tara, care nu e neaparat locul in care s-a nascut.Nu e nimic gresit nici in a ramane, nici in a pleca. Gresit e sa judeci. Dar il inteleg pe dl Malaele cand spune „Sa plece ei! De ce sa plec?” „Ei” sunt intotdeauna mai putini ca „noi”. Si cu toate astea castiga. Din cauza mentalitatii, din cauza faptului ca oamenii buni aleg sa nu faca nimic, cum spune o cugetare larg raspandita pe net si atribuita mai multor minti luminate. Iar asta e mai exasperant decat raul perfect vizibil. Lupta cu inertia, resemnarea si capul plecat e epuizanta. Iti stoarce toata energia. Pana la urma nu personajul lui Bram Stoker e faimosul nostru vampir, ci chiar populatia si mentalitatea ei. Grea povara…

  • Eugen spune:

    Pai da. Nu era suficienta problematica inducerii ostracizarii „voluntare” in interiorul culturii proprii, amenintate de mondializarea tehnico-capitalista si de pseudocultura indigenizata manelist. Trebuia sa existe si insinuarea politica, a „autoritatilor” subculturale in orice act care nu are legatura intrinseca cu „politicul”.
    Pe scurt drama identitatii culturale e integrala in diferenta dintre conceptele de exil si diaspora.Care au in comun doar babilonia criminala indusa de politrucii care vor sa fie ei inscaunati ca repere, valori, standarde de evaluare si de practica socio-culturala ubicua.
    Pana la urma diaspora e proiectata sa distruga exilul, si cu el, fie si interior, orice arta culturala si act cultural autentic romanesc in dialog cu lumea, indiferent de domeniu si „stiintificitate” obiectivanta.
    Paradoxal extinctia culturala non-mimetica merge in sincron cu distrugerea omnilaterala a politicului. Nu ai cultura proprie nu ai politica, nici autoritati, si invers. Nici democratie.
    Problema insolubila care trebuie asumata ca atare de fiecare persoana (auto)exilata cuantificata ca individ in marea schema statistica a distrugerii mondializate.Oricum ar fi, la dracu’ cu marea schema Ponzi a „diasporei”.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!