DE CE BĂSESCU ESTE UN PROST LIDER de MIHAI CIUCĂ

By 19 iulie 2012Zona Libera

Asistăm cu stupefacție la supermanizarea lui Băsescu. El este anticomunistul. Este singurul care ne poate scoate din criză. El este singurul credibil la Bruxelles. Este garantul justiției independente și apărătorul valorilor europene. El este apărătorul Constituției. El nu minte niciodată (întrebați-o pe Angela Merkel). El este cinstit. El n-ar fi abdicat la 30 decembrie 1947 dacă ar fi fost Rege. Ba chiar el este căpitanul care n-ar fi scufundat Titanicul! Și lista poate continua. Tragic nu este doar că Băsescu e convins de aceste lucruri. Mai rău este că ceata lingăilor, mulți cu patalamale sofisticate în CV, îi cântă la ureche toate astea.

Adevărul este că prăbușirea comunismului a găsit România nepregătită. Lipsesc oamenii care înțeleg problematica conducerii. Absența unei culturi elementare în domeniul de leadership își spune cuvântul. Așa, locurile din față au fost ocupate, o vreme, de linia a doua a nomenclaturii.

Vreau să mă refer acum doar la un singur aspect legat de conducere și plec de la un personaj care mă fascinează. Moise este cel mai mare conducător pe care l-au avut evreii. Acest om a avut o misiune aparent imposibilă. Să scoată poporul din robia egipteană, să-l treacă prin Marea Roșie, prin deșertul Sinai, conducându-l în țara promisă. 40 de ani a durat rătăcirea prin pustie. Poporul născut în robie, fără educație, fără cultură și fără legi primește în acest timp o identitate. Un ansamblu extrem de sofisticat de principii sociale, morale, sanitare și spirituale. O adevărată constituție după care să se guverneze.

Lecția fundamentală a conducerii „furată” de la Moise este că un adevărat conducător se asigură că oamenii lui, în ciuda crizei, au ce pune pe masă în fiecare zi. În toți acei ani dificili evreii au avut mană la discreție. Că se ruga, că implora, că se certa cu Cel de Sus, că lovea stânca cu toiagul… apa venea la țanc să astâmpere setea celor rătăciți în pustie. Moise a fost sensibil la nevoile de bază ale oamenilor. El n-a cocoloșit o camarilă care să profite de pe urma mulțimii. Ba încă s-a supus aceluiaș regim suportat de oamenii dificili pe care îi conducea.

În ultima jumătate de veac doi lideri au cerut sistematic poporului român să strângă cureaua. Să mai pună o haină. Să fie patrioți, consumând mai puțin. Să muncească mai mult pe mai puțin. Ceaușescu și Băsescu s-au considerat supermeni, oameni providențiali pentru națiunea română. Modul lor de conducere suferă de aceeași eroare majoră. Ei sunt vizionarii. Ei știu care este binele țării. Ei au menirea istorică de a ne duce pe culmi. Poporul însă este masa de sacrificiu. În locurile cheie, nomenclatura sau camarila, o caracatiță nerușinată, a luat pâinea de la gura copiilor. A luat medicamentele din mâna pensionarilor. A condamnat oamenii la frig. A luat banii de lapte ai bebelușilor. A răpit demnitatea unui trai decent tinerilor ieșiți de pe băncile școlii. În schimb amantele, proxeneții și profitorii au avut posturi căldicele.

Un lider bun n-ar fi îngăduit așa ceva. Un lider adevărat nu este cel care dă vești rele națiunii ci este cel care evită răul. Moise a mijlocit pentru popor, pentru binele acestuia. S-a dus Băsescu la prietena Merkel să-i solicite sprijin, nu pomană, ca poporului român să nu i se ia pielea? A cerut Băsescu sprijinul colegilor creștin-democrați / populari? A spus el cuiva, mai bine îmi dau demisia decât să iau pâinea de la gura oropsiților din neamul meu? Nu, el s-a contrat mereu cu Sarkozy, s-a dat leu față de Olanda și a făcut declarații belicoase față de Rusia. A izolat țara, obligând-o să treacă fără ajutor prin această criză. Am plătit și plătim cea mai scumpă energie. Suntem tratați precum paria. De aceea la referendum trebuie să-i cerem lui Băsescu să ne lase.

 

Spune-ți opinia, fă-te auzit!