tanase 41Toată adolescența și tinerețea mea am visat o pereche de blugi ca oricine dincoace de Cortina de fier. Era simbolul occidentului, al americanismului, etc. Nimic nu intrecea ca gadget, obiect dorit, sau orice vreți, o pereche de blugeans. Indiferent din ce era făcut un pantalon, dacă nu era jeans era degeaba. Existau niști imitații prin talciocuri – chinezești, bulgărești- cărora li se spunea dangarezi. O stofă gri-albastră grosolană cu capse pe la buzunare. Dar nu semănau deloc cu veritabilii Levi Strauss. Nu am reușit să îmi fac rost de o pereche ciuda eforturilor. Părinții mei nu aveau de unde să îmi dea o sumă asa de mare și chiar dacă ar fi avut considerau blugii o cheltuială inutilă, un moft. Pantalionii din stofă banală erau de zece ori mai ieftini. PreȚul unei perechi de blugi era în medie o jumătate de salariu, cca 1000 lei în anii 80.

Eh, și vine revoluția, cade regimul Ceaușescu, – regăsim nu-i așa libertatea- și în primăvara anului 1990 ajung la Paris. Era timpul să mi satisfac vechea dorință atît de arzătoare. Și am cam exagerat. Mi-am luat nu numai jeanșii. Mi-am in plus și o geacă. Mă întorc la București și țanțoș mă preunmblu prin diverse locuri GDS, Calea Victoriei 120, piața Universității. etc. Într-o zi, cam după o săptămînă – ceasul rău- mă întilnesc cu un amic pe care nu-l văzusem de dinainte de decembrie 89 și care nu mă recunoaște. Eram in Piața Palatului, cam pustie la acea oră, ziua in amiza mare. Îl opresc. Nu mă recunoscuse din cauza ținutei mele în care mă credeam fff șic. Amicul m-a spus scurt – Arăți ca un bișnișar din Gara de nord !

Din ziua aia, cred aprilie 1990, pînă în ziua de azi, februarie 2014, nu am mai purtat niciodată blugi.

PS În omagiul lui Levi Strauss, creatorul jeans–ilor, născut la 26 februarie 1829 ( d. 1902)

STELIAN TĂNASE

Spune-ți opinia, fă-te auzit!