DE CE SĂ OMORI UN PREOT?! de AURORA MARTIN

By 16 iunie 2012Zona Libera

După ce tocmai s-a încheiat campania electorală marcată de cele mai multe incidente soldate cu violenţă fizică, după ce tocmai am primit un raport de la Ministerul Educaţiei, din care aflăm că în ultimele trei luni s-au înregistrat 4131 de cazuri de violenţă în şcoli, aflăm că la Focşani, la sfârşitul slujbei, un preot a fost înjungiat de un enoriaş în biserică, după ce îi ceruse să îi citească nişte pasaje din Biblie şi să-i descifreze nişte hârtii. Echipajele sosite la faţa locului nu au mai putut salva viaţa preotului Tudor Marin de 69 de ani.

Biserica Sf. Ioan Botezătorul, veche de 350 de ani, se află în plin centrul oraşului, în Piaţa Unirii, chiar lângă Palatul Administrativ, ce găzduieşte Primăria, Prefectura şi Consiliul Judeţen şi este păzit de gardieni publici. Fanatism, teribilism, nebunie? Ce l-a făcut pe atacator, un bărbat în jur de circa 30 de ani, îmbracat în negru, figură necunoscută celor doi martori aflaţi în biserică, să rişte un atac într-o zonă în care putea fi prins imediat?! Gardianul nu a luat în serios strigătele femeii de serviciu, care a ieşit din biserică în stare de şoc, strigând „Hoţii!”, şi astfel ucigaşul s-a pierdut spre zona gării. Nu se ştie dacă mai este în localitate. Dacă a fost un act premeditat, probabil şi-a pregătit scăparea şi ascunzătoarea. Dacă a fost doar gestul unui bolnav psihic, atunci ar putea fi prins mai uşor.

În august 2005, o româncă de 36 de ani îl înjunghia mortal pe Părintele Roger, de 90 de ani, fondatorul primei mânăstiri ecumenice din lume şi a comunităţii ecumenice din localitatea franceză Taize, „una dintre cele mai importante figuri din istoria religiei franceze”, cum îl numea preşedintele Jacques Chirac, un apropiat al Maicii Tereza şi un confident al Papei Ioan Paul al II-lea. Luminiţa Solcan, o româncă din Iaşi cu tulburări schizoafective, aflată în pelerinaj la Taize, l-a atacat pe Fratele Roger cu trei lovituri de cuţit, chiar la începutul slujbei de seară, în faţa a 2500 de enoriaşi. Închisă, la ordinul instanţei, în centrul medical de specialitate de la Chartreuse, în 2011, a fost înjunghiată şi ea cu 17 lovituri de cuţit de o colegă de cameră.

În 2009, Papa Benedict al XVI-lea a fost doborât la pământ, în timpul slujbei de Crăciun, de o altă femeie cu probleme psihice, care mai încercase un atac şi cu un an în urmă, chiar dacă regulile de asigurare a securităţii Papei s-au înăsprit, după ce, în 1981, turcul Mehmet Ali Agca a deschis focul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, rănindu-l grav.

Spre deosebire de aceste atacuri demonstrative, atacatorul preotului din Focşani a aşteptat ca lumea să plece; intenţia sa nu a fost de a deveni un „erou”, ci de a se răfui, într-un stil aproape mafiot, cu lumea, cu ortodoxia, cu sine sau poate chiar cu Dumnezeu…

Aşa cum s-a văzut şi după crima de la coaforul din Dorobanţi, cazurile de violenţă fizică mediatizate generează replici în oglindă. E greu să ne imaginăm că se va dispune obligativitatea postării unor gardieni publici în toate bisericile, aşa încât nu putem decât să ne rugăm ca paza Celui de Sus să fie mai puternică decât pornirile celor de jos.

 

 

 

Alătură-te discuției 4 opinii publicate

  • Liuba Turta spune:

    Pentru ca Dumnezeu a ingaduit. Nu sunt bigota dar orce lucru are o explicatie, e o relatie simpla intre actiune si reactiune. Adica ce emiti, aia primesti. De mult nu ma mai mira lucruri de genul asta. Nu-l cunosc pe acel preot, desigur ca era un pacatos ceva mai mare de cat noi pacatosii. Cum traduc asta? Energiile pozitive sau negative se atrag.

  • Luigi Albu spune:

    Mare tristete, intr-adevar… O drama care ne spune subliminal mai mult decat ne-ar spune orice alta crima, oricat de odioasa ar fi ea, prin faptul ca victima era un preot, iar locul crimei, biserica… Iar aceasta intr-o tara majoritar crestina! O drama ce loveste cumplit Biserica Crestin Ortodoxa Romana, dar depaseste cu mult, prin gravitate, si indraznesc sa afirm, consecinte, spatiul parohial crestin ortodox, inscriindu-se intr-o fenomenologie a violentei cvasi-planetara aflata in crestere in ultimele decenii. Iar tragedia consta tocmai in faptul ca daca de la inceputul crestinatatii, pana nu demult, cei prigoniti, raufacatori sau victime ale unor abuzuri savarsite de cei ce detineau puterea, intocmai ca si azi, doar sub alte forme, isi gaseau refugiu in biserica, iata ca am ajuns cu totii sa traim momentul acestei incestuoase contopiri a spatiului profan, suprasaturat de nedreptate si durere, de pacat, cu spatiul sacru, perceput candva ca fiind imaculat, chiar si de catre ne-crestini – otomani, tatari, care iata insa ca treptat isi pierde din valentele salvatoare originare, devenind in timp o continuare, doar intr-un decor mai arhaic, a ratacirilor vietii de zi cu zi… Felicitari Aurora, pentru profunzimea cu care abordezi aceasta tragedie umana traita azi la cote alarmante de din ce in ce mai multi semeni de-ai nostri, iar prin aceasta fiind din ce in ce mai vizibila, a rafuielii, „într-un stil aproape mafiot, cu lumea, cu ortodoxia, cu sine sau poate chiar cu Dumnezeu…”

  • claustrofobus spune:

    poftim? sa dispuna cine vrea dar nu pe banii nostri! am crezut ca totusi Dumnezeu ii pazeste pe cei ce-L slujesc.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!